gata [At: NECULCE, L. 29 / E: cf alb gat] 1 ain (D. lucruri) Care în urma confecționării, construirii, preparării, realizării etc. este terminat. 2 av (Spc; d. mâncăruri; îe) A fi ~ Gătit. 3 ain (Îs) Haine (de) gata Haine confecționate de fabrică, nu de un croitor particular, care se cumpără direct din magazin. 4 a (D. oameni, copii; îla) De bani ~ Care nu-și câștigă singur existența, bucurându-se de averea familiei. 5 a (Pex; d. oameni, copii; îal) Infatuat (și adeseori năzuros). 6 (Îlav) (Pe) de-a gata Pe nemuncite, pe munca altuia. 7 (Pop; îal) Dintr-o dată. 8 av (Înv; îe) A plăti de-a ~ A da toți banii datorați o dată. 9 ain (Înv; îs) Bani ~ Bani peșin. 10 av (Îe) A veni (sau a sosi) la (de-a) ~ A profita de ceva făcut de altul. 11 av (Fam; d. o treabă; îe) A da ~ A isprăvi, a lichida ceva. 12 av (Fam; d. persoane; îae) A chinui, a distruge sau a epuiza pe cineva. 13 av (Fam; d. persoane; îae) A zăpăci, a ului. 14 av (D. persoane sau stări sufletești; îlv) A fi ~ A apărea. 15 av (D. persoane; îae) A fi pregătit, a fi în situația de a săvârși ceva. 16 av (Îae) Care este înființat din... 17 av (Îae; complinit de un conjunctiv sau de un infinitiv) În stare să... 18 av (Îae; complinit de un supin sau de un infinitiv) A fi pregătit pentru ceva, pentru o anumită acțiune. 19 av (Îae; complinit de un conjunctiv sau de un infinitiv) Cât pe ce să... 20 av (Îe) A fi ~ la (sau de) bătaie A fi pregătit și chiar dornic să se bată. 21 av (Cu valoare de interjecție) Ajunge! Destul!

GATA adj. invar. 1. (Despre lucruri concrete și abstracte) Făcut de tot, pregătit astfel încît să poată fi întrebuințat; isprăvit, terminat. În fundul sufletului lui însă sta gata hotărîrea. SADOVEANU, O. I 481. Masa fiind gata, s-au apucat să cineze. CARAGIALE, O. III 80. Mărita-m-aș și eu, biata, Rufele de pat nu-s gata. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ (Adverbial) Fiecare nouă generație, pășind în viață, găsește gata pregătite forțele de producție și relațiile de producție create de generațiile anterioare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 89. Glicherie se și întoarse iute cu migdale și cu alune stricate gata. HOGAȘ, DR. 283. (Cu valoare de predicat) Deodată, cînd a ajuns locomotiva în fața ei, s-a repezit și gata. C. PETRESCU, C. V. 36. ♦ Pregătit pentru a..., pe punctul de a... [Recruții] stăteau gata să ia drumul Galațului. BUJOR, S. 39. Luceafăru-i gata s-apuie. COȘBUC, P. II 7. ◊ Haine (de) gata = (în opoziție cu de comandă) haine confecționate, care se pot cumpăra într-un magazin. Bani gata v. ban. ◊ Loc. adv. (Pe) de-a gata = pe nemuncite, din munca altuia. Așteaptă să le vie toate de-a gata. REBREANU, R. I. 191. Doar cu gîndul le gîndește Și de-a gata toate-i vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A da gata = a) (cu privire la acțiuni exprimate sau subînțelese) a isprăvi, a lichida, a pune capăt. De mult dăduseși gata biblioteca mică a vărului tău. PAS, Z. I 297. Au dat gata patru curcani fripți. SADOVEANU, O. I 297. La vîrsta de 11 ani, un copil... a dat gata gramatica cu etimologia, sintaxa și cu toate chichițele ei. VLAHUȚĂ, la TDRG; b) (cu privire la persoane) a chinui, a distruge, a prăpădi; fig. a ului, a zăpăci. Mîndră, galben puișor, Mă dai gata cu-al tău dor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a veni (sau a sosi) la ceva făcut de altul și de care tu numai profiți, fără a fi depus nici o muncă. ♦ Care a luat ființă, care a căpătat existență. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata. EMINESCU, O. I 167. Cînd se deșteptă... văzu ziua gata. ȘEZ. V 20. Urîtul din ce-i făcut? – Din omul care-i tăcut; Pune-o buză peste alta, Și iată, urîtu-i gata! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! Nu mai turna! Gata! 2. (Despre ființe sau despre lucruri văzute în acțiune) Care a făcut toate pregătirile (pentru ceva), care a ajuns în situația de a putea face ceva; pregătit. Aștepta gata la ușă. CARAGIALE, O. III 66. Cînd avem să pornim? – Și acuma, moș Nichifor, dacă ești gata. – Gata, jupîne. CREANGĂ, P. 113. De vreți să vi le povestesc... eu sînt gata. ALECSANDRI, T. I 95. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «de») Toți să fim gata de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. Să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul. ISPIRESCU, L. 4. Și să fim gata de fugă. ALECSANDRI, T. I 460. ♦ (Urmat de un conjunctiv, de un infinitiv sau de un supin) Dispus să..., în stare să... Din clipa aceea se simți alt om... gata să înfrunte toată lumea. REBREANU, I. 92. Eu, iată, sînt gata a-mi da viața pentru tine. ISPIRESCU, L. 12. ◊ Expr. Gata pentru muncă și apărarea patriei = titlu al unui complex sportiv de masă (G.M.A.). 3. (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv, introdus uneori prin prep. «de») Cît p-aci să..., aproape să..., pe punctul, pe cale de a... Era gata să cadă pe brînci. DUMITRIU, N. 152. Becurile se balansau, clipind, gata să se stingă. C. PETRESCU, C. V. 137. Cînd era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: Stăi, Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 5. ◊ (Întărit prin repetare) Cînd ai trecut, după vreo douăzeci de ani... erai gata-gata să nu o mai cunoști. PAS, Z. I 12.

GATA¹ adj. invar. și adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este făcut până la capăt; adus la condiția finală; terminat; sfârșit; isprăvit. * Haine ~ confecții. 2) Care este în stare să efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru susținerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregătit de alții, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de făcut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimăci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cât pe ce; mai-mai. ~ să plece. /<alb. gat

GATA² interj. (se folosește pentru a exprima îndemnul de a înceta o acțiune) Ajunge! Destul! /<alb. gat

gata adv. în stare de a, dispus: gata să iasă. [Albanez GAT].

gáta adj. fix pus după subst. (alb. gat, gata, cu -a adverbial, rudă cu vsl. gotovŭ, gata. V. gătesc și gotov). Terminat, preparat, în stare de: îs gata să plec, de plecare, de plecat, de luptă. A fi gata de toate, 1) a fi preparat p. orĭ-ce, 2) a nu refuza nimica din ceĭace se cere saŭ se oferă. Haĭne gata, făcute din ainte în așteptarea unuĭ cumpărător. Banĭ gata, banĭ numerarĭ, peșin, prezențĭ. Fecĭor de banĭ gata, care cheltuĭește banĭ nemuncițĭ de el (moștenițĭ). A da gata, a termina, (fig.) a ucide. De-a gata, nemuncind, preparat de altu: a avea toate de-a gata.

gata adj. invar., adv. (haine (de) ~, ~ preparat; copii de bani ~)

gata adj. invar., adv.

gata adj. invar., adv.

+gata-gata (cât pe ce) adv.

GATA adj. invar., interj., adv. 1. adj. invar. v. isprăvit. 2. interj. v. ajunge. 3. interj. v. adio. 4. adj. invar. v. pregătit. 5. adv. aproape, mai. (Era ~ să-l prind.) 6. adj. invar. v. lichid.

GATA adj. invar., interj., adv. 1. adj. invar., isprăvit, încheiat, sfîrșit, terminat, (înv.) săvîrșit. (Un lucru ~.) 2. interj. ajunge!, atît!, basta!, destul!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho! 3. adj. invar, pregătit. (Om ~ de plecare.) 4. adv. aproape, mai. (Era ~ să-l prind.) 5. adj. invar, gheață, lichid, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~.)

Gata ≠ negata

gata adv. – 1. Pregătit, aranjat. – 2. Isprăvit, terminat. – 3. (Despre haine confecționate) Care se pot cumpăra direct din magazin. Sb. gotovŭ „gata” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 118), interpretat în mod greșit, datorită terminației, ca o formă flexionară de la *gotŭ, de unde rom. *gat cu -a adverbial; cf. același rezultat în alb. gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 și Petrovici, Dacor., VII, 348, cuvîntul rom. provine din alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici, Dacor., X, 129, și-a corectat prima părere, admițînd etimonul sl., pe care îl consideră introdus în rom. înainte de sec. IX, epocă în care s-a petrecut în sl. schimbarea lui a › o. Miklosich, Slaw. Elem., 9, credea că este vorba de un cuvînt autohton. Cf. sb. gotov (Daničič, III, 330). Der. găti, vb. (a pregăti, a aranja; a prepara mîncare; a împodobi, a termina), cu var. găta, în care a putut influența sl. gatati „a acumula” (Miklosich, Lexicon, 126; găteală, s. f. (pregătire; împodobire); gătenie, s. f. (pregătire); gătitură, s. f. (fel de mîncare); pregăti, vb. (a prepara, a aranja), formație modernă, copiată pe baza lat. praeparare sau poate pe baza sl. (rus.) prigotoviti; pregătitor, adj. (care prepară); nepregătit, adj. (fără pregătire). – Din rom. provine alb. pregatoń (Pușcariu, Dacor., VII, 126), împrumut literar din sec. XIX.

a da gata expr. 1. a termina ceva. 2. a îndeplini o sarcină. 3. a ucide; a distruge. 4. (fig.) a cuceri, a impresiona foarte puternic (pe cineva).

haine de gata expr. confecții / articole de îmbrăcăminte fabricate în serie.