2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Rar; despre mișcări, viteze) Micșorat; potolit, domolit. – V. încetini.

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Rar; despre mișcări, viteze) Micșorat; potolit, domolit. – V. încetini.

încetinit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: încetini] 1 Cu viteza scăzută. 2 Cu intensitatea scăzută. 3 Domolit. 4 Întârziat. 5 Amânat.

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Despre o mișcare, o viteză) Micșorat, potolit, domolit. La Bădeni, în dreptul maternității, Andrei sări din mersul încetinit al mașinuței și intră fuga înăuntru. MIHALE, O. 523.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei).

încetini [At: OLLĂNESCU, H. O. 53 / V: ~teni, (rar; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: încet] 1 vt(f) (C. i. lucruri în mișcare) A face să scadă din viteză. 2 vt A face să scadă din intensitate Si: a domoli. 3 vr A se face mai încet. 4 vt (Pex) A întârzia. 5 vt (Pex) A amâna.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să fie (să meargă etc.) mai încet, a micșora (viteza, intensitatea etc.), a potoli, a domoli; p. ext. a întîrzia, a amîna. Mai spre inima satului, camionul își încetini goana și tractoriștii începură să cînte un cîntec de luptă, de-al muncitorilor. MIHALE, O. 465. ◊ Intranz. Încetini și trecu la pas prin gloată. DUMITRIU, N. 28. ◊ Fig. Cuvintele se răreau de la sine, încetinind ca niște care încărcate cu snopi de umbră și trase de niște boi cuminți. ARGHEZI, P. T. 136. – Variantă: încetiná (ARGHEZI, P. T. 118) vb. I.

A ÎNCETINÍ ~ésc tranz. A face să se desfășoare mai încet. ~ viteza. /Din încet

încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încetiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 încetineáscă

încetiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. și pl. încetineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCETINÍT adj. 1. v. redus. 2. v. domolit.

ÎNCETINIT adj. 1. micșorat, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 2. domolit, liniștit, potolit. (Fugă ~.)

ÎNCETINÍ vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNCETINI vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 3. a amîna, a întîrzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,

Intrare: încetinit
încetinit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetinit
  • ‑ncetinit
  • încetinitul
  • încetinitu‑
  • ‑ncetinitul
  • ‑ncetinitu‑
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetinita
  • ‑ncetinita
plural
  • încetiniți
  • ‑ncetiniți
  • încetiniții
  • ‑ncetiniții
  • încetinite
  • ‑ncetinite
  • încetinitele
  • ‑ncetinitele
genitiv-dativ singular
  • încetinit
  • ‑ncetinit
  • încetinitului
  • ‑ncetinitului
  • încetinite
  • ‑ncetinite
  • încetinitei
  • ‑ncetinitei
plural
  • încetiniți
  • ‑ncetiniți
  • încetiniților
  • ‑ncetiniților
  • încetinite
  • ‑ncetinite
  • încetinitelor
  • ‑ncetinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încetini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetinire
  • ‑ncetinire
  • încetinit
  • ‑ncetinit
  • încetinitu‑
  • ‑ncetinitu‑
  • încetinind
  • ‑ncetinind
  • încetinindu‑
  • ‑ncetinindu‑
singular plural
  • încetinește
  • ‑ncetinește
  • încetiniți
  • ‑ncetiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetinesc
  • ‑ncetinesc
(să)
  • încetinesc
  • ‑ncetinesc
  • încetineam
  • ‑ncetineam
  • încetinii
  • ‑ncetinii
  • încetinisem
  • ‑ncetinisem
a II-a (tu)
  • încetinești
  • ‑ncetinești
(să)
  • încetinești
  • ‑ncetinești
  • încetineai
  • ‑ncetineai
  • încetiniși
  • ‑ncetiniși
  • încetiniseși
  • ‑ncetiniseși
a III-a (el, ea)
  • încetinește
  • ‑ncetinește
(să)
  • încetinească
  • ‑ncetinească
  • încetinea
  • ‑ncetinea
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetinise
  • ‑ncetinise
plural I (noi)
  • încetinim
  • ‑ncetinim
(să)
  • încetinim
  • ‑ncetinim
  • încetineam
  • ‑ncetineam
  • încetinirăm
  • ‑ncetinirăm
  • încetiniserăm
  • ‑ncetiniserăm
  • încetinisem
  • ‑ncetinisem
a II-a (voi)
  • încetiniți
  • ‑ncetiniți
(să)
  • încetiniți
  • ‑ncetiniți
  • încetineați
  • ‑ncetineați
  • încetinirăți
  • ‑ncetinirăți
  • încetiniserăți
  • ‑ncetiniserăți
  • încetiniseți
  • ‑ncetiniseți
a III-a (ei, ele)
  • încetinesc
  • ‑ncetinesc
(să)
  • încetinească
  • ‑ncetinească
  • încetineau
  • ‑ncetineau
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetiniseră
  • ‑ncetiniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încetina
  • ‑ncetina
  • încetinare
  • ‑ncetinare
  • încetinat
  • ‑ncetinat
  • încetinatu‑
  • ‑ncetinatu‑
  • încetinând
  • ‑ncetinând
  • încetinându‑
  • ‑ncetinându‑
singular plural
  • încetinea
  • ‑ncetinea
  • încetinați
  • ‑ncetinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetinez
  • ‑ncetinez
(să)
  • încetinez
  • ‑ncetinez
  • încetinam
  • ‑ncetinam
  • încetinai
  • ‑ncetinai
  • încetinasem
  • ‑ncetinasem
a II-a (tu)
  • încetinezi
  • ‑ncetinezi
(să)
  • încetinezi
  • ‑ncetinezi
  • încetinai
  • ‑ncetinai
  • încetinași
  • ‑ncetinași
  • încetinaseși
  • ‑ncetinaseși
a III-a (el, ea)
  • încetinea
  • ‑ncetinea
(să)
  • încetineze
  • ‑ncetineze
  • încetina
  • ‑ncetina
  • încetină
  • ‑ncetină
  • încetinase
  • ‑ncetinase
plural I (noi)
  • încetinăm
  • ‑ncetinăm
(să)
  • încetinăm
  • ‑ncetinăm
  • încetinam
  • ‑ncetinam
  • încetinarăm
  • ‑ncetinarăm
  • încetinaserăm
  • ‑ncetinaserăm
  • încetinasem
  • ‑ncetinasem
a II-a (voi)
  • încetinați
  • ‑ncetinați
(să)
  • încetinați
  • ‑ncetinați
  • încetinați
  • ‑ncetinați
  • încetinarăți
  • ‑ncetinarăți
  • încetinaserăți
  • ‑ncetinaserăți
  • încetinaseți
  • ‑ncetinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încetinea
  • ‑ncetinea
(să)
  • încetineze
  • ‑ncetineze
  • încetinau
  • ‑ncetinau
  • încetina
  • ‑ncetina
  • încetinaseră
  • ‑ncetinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încetinit

etimologie:

  • vezi încetini
    surse: DEX '98 DEX '09

încetini încetinat încetinire încetinit încetina

  • 1. A reduce viteza, intensitatea etc.
    exemple
    • Mai spre inima satului, camionul își încetini goana și tractoriștii începură să cînte un cîntec de luptă, de-al muncitorilor. MIHALE, O. 465.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Încetini și trecu la pas prin gloată. DUMITRIU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat intranzitiv Cuvintele se răreau de la sine, încetinind ca niște care încărcate cu snopi de umbră și trase de niște boi cuminți. ARGHEZI, P. T. 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • încet (după încetinei).
    surse: DEX '09