2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. (Rar) În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Întelept + suf. -ește.

înțelepțește av [At: TETRAEV. (XVII), ap. GCR I, 195/18 / E: înțelept + -ește] 1-10 În mod înțelept (2, 4, 6-12,15). 11 Cu chibzuială.

ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + suf. -ește.

ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Fig. [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.

înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ: a trăi, a răspunde înțelepțește.

înțelepțesc, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: (nob) ~ești / E: înțelept + -esc] (Înv) 1-5 De înțelept (1, 3, 5,13-14).

înțelepți [At: PSALT. 263/3 / V: (înv) încel~, ~țil, (cscj) încelepța, ~ța / Pzi: esc / E: înțelept] (Îvp) 1-2 vtr A (se) face înțelept. 3 vr (D. persoanele cu probleme psihice) A se însănătoși.

ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.

înțelepțì v. a (se) face înțelept, a se cuminți.

2) înțelepțésc v. tr. Fac înțelept. V. refl. Mă fac înțelept. – Și -țez (Ps. S.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. v. chibzuit.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. chibzuit, cuminte, înțelept, judicios, rațional. (A procedat ~.)

ÎNȚELEPȚÍ vb. v. astâmpăra, cuminți, domoli, liniști, potoli.

înțelepți vb. v. ASTÎMPĂRA. CUMINȚI. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI.

Intrare: înțelepțește
înțelepțește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
Intrare: înțelepți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțelepți
  • ‑nțelepți
  • înțelepțire
  • ‑nțelepțire
  • înțelepțit
  • ‑nțelepțit
  • înțelepțitu‑
  • ‑nțelepțitu‑
  • înțelepțind
  • ‑nțelepțind
  • înțelepțindu‑
  • ‑nțelepțindu‑
singular plural
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
(să)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
  • înțelepțeam
  • ‑nțelepțeam
  • înțelepții
  • ‑nțelepții
  • înțelepțisem
  • ‑nțelepțisem
a II-a (tu)
  • înțelepțești
  • ‑nțelepțești
(să)
  • înțelepțești
  • ‑nțelepțești
  • înțelepțeai
  • ‑nțelepțeai
  • înțelepțiși
  • ‑nțelepțiși
  • înțelepțiseși
  • ‑nțelepțiseși
a III-a (el, ea)
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
(să)
  • înțelepțească
  • ‑nțelepțească
  • înțelepțea
  • ‑nțelepțea
  • înțelepți
  • ‑nțelepți
  • înțelepțise
  • ‑nțelepțise
plural I (noi)
  • înțelepțim
  • ‑nțelepțim
(să)
  • înțelepțim
  • ‑nțelepțim
  • înțelepțeam
  • ‑nțelepțeam
  • înțelepțirăm
  • ‑nțelepțirăm
  • înțelepțiserăm
  • ‑nțelepțiserăm
  • înțelepțisem
  • ‑nțelepțisem
a II-a (voi)
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
(să)
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
  • înțelepțeați
  • ‑nțelepțeați
  • înțelepțirăți
  • ‑nțelepțirăți
  • înțelepțiserăți
  • ‑nțelepțiserăți
  • înțelepțiseți
  • ‑nțelepțiseți
a III-a (ei, ele)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
(să)
  • înțelepțească
  • ‑nțelepțească
  • înțelepțeau
  • ‑nțelepțeau
  • înțelepți
  • ‑nțelepți
  • înțelepțiseră
  • ‑nțelepțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțelepțește

  • 1. rar În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială.
    exemple
    • Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327.
      surse: DLRLC
    • figurat [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înțelept + sufix -ește.
    surse: DEX '09 DEX '98

înțelepți

etimologie:

  • înțelept
    surse: DLRM