opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. (Rar) În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Întelept + suf. -ește.

înțelepțește av [At: TETRAEV. (XVII), ap. GCR I, 195/18 / E: înțelept + -ește] 1-10 În mod înțelept (2, 4, 6-12,15). 11 Cu chibzuială.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + suf. -ește.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Fig. [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.

înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ: a trăi, a răspunde înțelepțește.

încelepța v vz înțelepți

încelepți v vz înțelepți

înțelepța v vz înțelepți

înțelepțesc, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: (nob) ~ești / E: înțelept + -esc] (Înv) 1-5 De înțelept (1, 3, 5,13-14).

înțelepți [At: PSALT. 263/3 / V: (înv) încel~, ~țil, (cscj) încelepța, ~ța / Pzi: ~țesc / E: înțelept] (Îvp) 1-2 vtr A (se) face înțelept. 3 vr (D. persoanele cu probleme psihice) A se însănătoși.

înțilepți v vz înțelepți

ÎNȚELEPȚI, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.

înțelepțì v. a (se) face înțelept, a se cuminți.

2) înțelepțésc v. tr. Fac înțelept. V. refl. Mă fac înțelept. – Și -țez (Ps. S.).

Ortografice DOOM

înțelepțește (rar) adv.

înțelepțește (rar) adv.

înțelepțește adv.

Sinonime

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. v. chibzuit.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. chibzuit, cuminte, înțelept, judicios, rațional. (A procedat ~.)

ÎNȚELEPȚI vb. v. astâmpăra, cuminți, domoli, liniști, potoli.

înțelepți vb. v. ASTÎMPĂRA. CUMINȚI. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI.

Intrare: înțelepțește
înțelepțește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
Intrare: înțelepți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțelepți
  • ‑nțelepți
  • înțelepțire
  • ‑nțelepțire
  • înțelepțit
  • ‑nțelepțit
  • înțelepțitu‑
  • ‑nțelepțitu‑
  • înțelepțind
  • ‑nțelepțind
  • înțelepțindu‑
  • ‑nțelepțindu‑
 singular plural
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
 (să)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
  • înțelepțeam
  • ‑nțelepțeam
  • înțelepții
  • ‑nțelepții
  • înțelepțisem
  • ‑nțelepțisem
a II-a (tu)
  • înțelepțești
  • ‑nțelepțești
 (să)
  • înțelepțești
  • ‑nțelepțești
  • înțelepțeai
  • ‑nțelepțeai
  • înțelepțiși
  • ‑nțelepțiși
  • înțelepțiseși
  • ‑nțelepțiseși
a III-a (el, ea)
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
 (să)
  • înțelepțească
  • ‑nțelepțească
  • înțelepțea
  • ‑nțelepțea
  • înțelepți
  • ‑nțelepți
  • înțelepțise
  • ‑nțelepțise
plural I (noi)
  • înțelepțim
  • ‑nțelepțim
 (să)
  • înțelepțim
  • ‑nțelepțim
  • înțelepțeam
  • ‑nțelepțeam
  • înțelepțirăm
  • ‑nțelepțirăm
  • înțelepțiserăm
  • ‑nțelepțiserăm
  • înțelepțisem
  • ‑nțelepțisem
a II-a (voi)
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
 (să)
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
  • înțelepțeați
  • ‑nțelepțeați
  • înțelepțirăți
  • ‑nțelepțirăți
  • înțelepțiserăți
  • ‑nțelepțiserăți
  • înțelepțiseți
  • ‑nțelepțiseți
a III-a (ei, ele)
  • înțelepțesc
  • ‑nțelepțesc
 (să)
  • înțelepțească
  • ‑nțelepțească
  • înțelepțeau
  • ‑nțelepțeau
  • înțelepțiră
  • ‑nțelepțiră
  • înțelepțiseră
  • ‑nțelepțiseră
încelepța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înțilepți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înțelepța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încelepți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțelepțeșteadverb

  • 1. rar În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chibzuit cuminte judicios rațional înțelept
    • format_quote Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. DLRLC
    • format_quote figurat [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
etimologie:
  • Înțelept + -ește. DEX '09 DEX '98

înțelepți, înțelepțescverb

etimologie:
  • înțelept DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înțelepțește” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2