9 definiții pentru înțelepțește

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. (Rar) În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Întelept + suf. -ește.

înțelepțește av [At: TETRAEV. (XVII), ap. GCR I, 195/18 / E: înțelept + -ește] 1-10 În mod înțelept (2, 4, 6-12,15). 11 Cu chibzuială.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + suf. -ește.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Fig. [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.

înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ: a trăi, a răspunde înțelepțește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțelepțește (rar) adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. v. chibzuit.

ÎNȚELEPȚEȘTE adv. chibzuit, cuminte, înțelept, judicios, rațional. (A procedat ~.)

Intrare: înțelepțește
înțelepțește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înțelepțește
  • ‑nțelepțește
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțelepțeșteadverb

  • 1. rar În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. DLRLC
    • format_quote figurat [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
etimologie:
  • Înțelept + sufix -ește. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.