ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Fig. [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.