2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăcrire sf [At: KLEIN, D. 65 / V: (îvp) năcrire / Pl: ~ri / E: înăcri] 1-2 (Pop) Acrire (1-2). 3 Alterare a alimentelor prin fermentare Si: înăcrime (2), înăcrit1 (3). 4 (Fig) Posomorâre a oamenilor Si: înăcrime (3), înăcrit1 (4). 5 (Fig) Lehamite a cuiva de ceva sau de cineva Si: înăcrime (4), înăcrit1 (5). 6-7 (Fig; îs) ~a sufletului Supărare. 8 (Îas) Plictiseală.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri.

înăcri [At: (a. 1814) CALENDARIU 181/22 / V: (îvp) năcri / Pzi: ~resc / E: în- + acru] 1-2 vtr (Pop) A (se) acri (1-2). 3 vr (D. alimente) A se altera, devenind acru prin fermentare. 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A deveni ursuz. 5 vr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i se ~ cuiva (de ceva sau de cineva) A se sătura de ceva sau de cineva. 6-7 vtr (Pop; fig; d. oameni; îe) A i (se) înăcri sufletul A (se) supăra. 8-9 vtr (Îae) A (se) plictisi.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. 1. A se face acru, a se acri. Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6. ◊ Tranz. Am înăcrit ciorba cu lămîie. 2. Fig. (Despre oameni) A deveni posac, ursuz, acru. ◊ Expr. A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scîrbi, a se sătura (de cineva sau de ceva). Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57. Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.

A SE ÎNĂCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive (sub influența agenților exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru

A ÎNĂCRÍ ~ésc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru

înăcrì v. a acri; fig. mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].

înăcrésc, a v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s’a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înăcríre (î-nă-cri-/în-ă-) s. f., g.-d. art. înăcrírii

înăcríre s. f. (sil. -cri-; mf. în-), g.-d. art. înăcrírii

!înăcrí (a ~) (pop.) (î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 înăcreáscă

înăcrí vb. (sil. -cri; mf. în-), ind. prez. 3 sg. și pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăcreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂCRÍRE s. 1. v. acrire. 2. v. alterare.

ÎNĂCRIRE s. 1. acrire, oțetire. (~ vinului.) 2. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, stricare. (~ mîncării.)

ÎNĂCRÍ vb. 1. v. acri. 2. v. altera.

ÎNĂCRI vb. 1. a (se) acri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a fermenta, a se impuți, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: înăcrire
înăcrire substantiv feminin
  • silabație: î-nă-cri-re, în-ă-cri-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăcrire
  • ‑năcrire
  • înăcrirea
  • ‑năcrirea
plural
  • înăcriri
  • ‑năcriri
  • înăcririle
  • ‑năcririle
genitiv-dativ singular
  • înăcriri
  • ‑năcriri
  • înăcririi
  • ‑năcririi
plural
  • înăcriri
  • ‑năcriri
  • înăcririlor
  • ‑năcririlor
vocativ singular
plural
Intrare: înăcri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcrire
  • ‑năcrire
  • înăcrit
  • ‑năcrit
  • înăcritu‑
  • ‑năcritu‑
  • înăcrind
  • ‑năcrind
  • înăcrindu‑
  • ‑năcrindu‑
singular plural
  • înăcrește
  • ‑năcrește
  • înăcriți
  • ‑năcriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
(să)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
  • înăcream
  • ‑năcream
  • înăcrii
  • ‑năcrii
  • înăcrisem
  • ‑năcrisem
a II-a (tu)
  • înăcrești
  • ‑năcrești
(să)
  • înăcrești
  • ‑năcrești
  • înăcreai
  • ‑năcreai
  • înăcriși
  • ‑năcriși
  • înăcriseși
  • ‑năcriseși
a III-a (el, ea)
  • înăcrește
  • ‑năcrește
(să)
  • înăcrească
  • ‑năcrească
  • înăcrea
  • ‑năcrea
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcrise
  • ‑năcrise
plural I (noi)
  • înăcrim
  • ‑năcrim
(să)
  • înăcrim
  • ‑năcrim
  • înăcream
  • ‑năcream
  • înăcrirăm
  • ‑năcrirăm
  • înăcriserăm
  • ‑năcriserăm
  • înăcrisem
  • ‑năcrisem
a II-a (voi)
  • înăcriți
  • ‑năcriți
(să)
  • înăcriți
  • ‑năcriți
  • înăcreați
  • ‑năcreați
  • înăcrirăți
  • ‑năcrirăți
  • înăcriserăți
  • ‑năcriserăți
  • înăcriseți
  • ‑năcriseți
a III-a (ei, ele)
  • înăcresc
  • ‑năcresc
(să)
  • înăcrească
  • ‑năcrească
  • înăcreau
  • ‑năcreau
  • înăcri
  • ‑năcri
  • înăcriseră
  • ‑năcriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăcrire

  • 1. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acrire alterare

etimologie:

  • vezi înăcri
    surse: DEX '98 DEX '09

înăcri înăcrire înăcrit

  • 1. popular A (se) acri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acri 2 exemple
    exemple
    • Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6.
      surse: DLRLC
    • Am înăcrit ciorba cu lămâie.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie reflexiv A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 2 exemple
    exemple
    • Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scârbi, a se sătura (de cineva sau de ceva).
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + acru
    surse: DEX '98 DEX '09