3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrăcat1 sn [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~uri / E: îmbrăca] 1-14 Îmbrăcare (2-15). 15 (Fig; rar) Acoperire. 16-17 Îmbrăcare (17-18).

îmbrăcat2, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 413/7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbrăca] 1 (D. oameni) Care are corpul acoperit cu haine Si: înveșmântat. 2 $(Pan; d. viețuitoare) Acoperit din nou cu pene sau cu păr. 3 (D. haine) Purtat. 4 (Pex; fig; d. pomi, pădure) Care a înverzit. 5 (Pex; d. așternut) Înfățat. 6 (Pan; d. o piesă, o construcție) Acoperit cu material special, care izolează sau protejează. 7 (Pan; d. arme) Care are mânerul împodobit cu metal prețios. 8 (Pan; d. icoane, bijuterii) Care este ferecat în aur, argint etc. 9 (Fig) Care este acoperit. 10 (Fig; pex) Acoperit. (Fig) Care se prezintă sub o altă formă.

ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmîntat. S-a tologit, așa îmbrăcat cum era, pe un divan. CREANGĂ, P. 302. ♦ În haine bune, de sărbătoare. (Ironic) Ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat de se tîrîiau ațele... după dînșii. CREANGĂ, P. 249.

îmbrăcát, -ă adj. Care șĭ-a pus haĭnele pe el, care are haĭne.

îmbrăca [At: CORESI, EV. 11/30 / S și: (înv) înb~ / Pzi: îmbrac / E: ml *imbracare] 1-2 vtr A(-și) acoperi corpul cu veșminte spre a (se) feri de frig sau a(-și) ascunde goliciunea. 3-4 vtr (Pex) A(-și) pune o haină Si: (îvp) a (se) înveșmânta. 5 vr (Pan; d. viețuitoare) A se acoperi din nou cu pene sau cu păr. 6-7 vtr (Îe) A (se)bine A (se) îmbrăca (3-4) cu haine fine, de calitate. 8-9 vtr (Îae) A (se) îmbrăca (3-4) la modă. 10-11 vtr A(-și) procura hainele necesare. 12-13 vtr A(-și) lucra hainele necesare. 14 vr A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate. 15 vt A furniza îmbrăcăminte (unei persoane, unui oraș etc.). 16 vr (Pex; fig; d. pomi, pădure) A înverzi. 17 vt (Pex; c. i. perna, plapuma) A înfața. 18 vt (Pan; i. o carte, un caiet sau un alt obiect) A acoperi cu ceva pentru a proteja. 19 vt (Pan; c. i. o armă) A împodobi mânerul cu metal prețios. 20 vt (Pan; d. icoane, bijuterii) A fereca în aur, argint etc. 21-22 vtr (Fig) A (se) acoperi. 23-24 vtr (Fig) A(-și) ascunde adevăratul aspect. 25-26 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă. 27 vr (Bis; fig) A îmbrățișa o credință religioasă. 28 vt (Pop; fig; îe) A ~ pe cineva A-1 îmbogăți. 29 vt (Pop; fig; îae) A-l împovăra cu o sarcină. 30 vt (Pop; fig; îae) A face cuiva un rău. 31 vt (Pop; fig; îe) A ~ (pe cineva) cu ușa A face pe cineva să plece. 32 vt (Pop; fig; îe) A ~ ușa A fugi. 33 vt (Pop; fig; îe) A ~ pășunile cu vite A scoate la păscut un număr mare de vite în raport cu suprafața pășunii. 34 vt (Pop; fig; îe) A ~ un lan (sau o moșie) A împărți un lan (o moșie) pentru a fi lucrat(ă). 35 vt (Pop; fig; îe) A ~ ziua A face cât mai multe lucruri utile pe parcursul zilei. 36 vt (Pop; fig; d. case, lanuri etc.; îe) A fi ~(ă) de foc A arde. 37 vr (Pop; urmat de ca să...) A-și lua un angajament. 38-39 vtr (Înv; fig) A (se) dota cu calități morale sau fizice. 40-41 vtr (Înv; fig) A (se) pregăti. 42 vt (Îrg; fig) A investi capital în ceva. 43 vt (Îrg; fig) A repartiza o dare pe luni la mai multe persoane.

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (Fig.) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Tranz. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. Tranz. A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. ◊ Refl. Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. Tranz. A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. ◊ Fig. Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.

A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare

îmbrăcà v. 1. a (și) pune hainele; 2. a da haine: a îmbrăca pe cei săraci; 3. fig. a acoperi: câmpia s’a îmbrăcat în verde. [Lat. vulg. IMBRACCARE, cu sensul generalizat (primitiv: a pune bracile)].

îmbrác, a -ăcá v. tr. (lat. bracatus, îmbrăcat cu bracae, șalvarĭ galicĭ; it. brache, cu verbu imbracare; fr. brayes, sp. pg. braga; alb. brekă. V. brăcie). Acoper în haĭne, pun haĭne: a îmbrăca un copil. Daŭ haĭne: a îmbrăca un sărac. Acoper peste tot: a îmbrăca un vapor în fer. V. refl. Îmĭ pun o haĭnă: mă îmbrac cu surtucu. – Și a îmbrăca surtucu (ca germ. den Rock anziehen), ceĭa ce nu e recomandabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă

îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. și pl. îmbrácă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBRĂCÁT adj. 1. echipat, înveșmântat, (înv.) învăscut. (Persoană gata ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.)

arată toate definițiile

Intrare: îmbrăcat (adj.)
îmbrăcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatul
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatul
  • ‑mbrăcatu‑
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcata
  • ‑mbrăcata
plural
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcații
  • ‑mbrăcații
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatele
  • ‑mbrăcatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatului
  • ‑mbrăcatului
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatei
  • ‑mbrăcatei
plural
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcaților
  • ‑mbrăcaților
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatelor
  • ‑mbrăcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrăcat (s.n.)
îmbrăcat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatul
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatul
  • ‑mbrăcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatului
  • ‑mbrăcatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcare
  • ‑mbrăcare
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatu‑
  • îmbrăcând
  • ‑mbrăcând
  • îmbrăcându‑
  • ‑mbrăcându‑
singular plural
  • îmbra
  • ‑mbra
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrac
  • ‑mbrac
(să)
  • îmbrac
  • ‑mbrac
  • îmbrăcam
  • ‑mbrăcam
  • îmbrăcai
  • ‑mbrăcai
  • îmbrăcasem
  • ‑mbrăcasem
a II-a (tu)
  • îmbraci
  • ‑mbraci
(să)
  • îmbraci
  • ‑mbraci
  • îmbrăcai
  • ‑mbrăcai
  • îmbrăcași
  • ‑mbrăcași
  • îmbrăcaseși
  • ‑mbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbra
  • ‑mbra
(să)
  • îmbrace
  • ‑mbrace
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcă
  • ‑mbrăcă
  • îmbrăcase
  • ‑mbrăcase
plural I (noi)
  • îmbrăcăm
  • ‑mbrăcăm
(să)
  • îmbracăm
  • ‑mbracăm
  • îmbrăcam
  • ‑mbrăcam
  • îmbrăcarăm
  • ‑mbrăcarăm
  • îmbrăcaserăm
  • ‑mbrăcaserăm
  • îmbrăcasem
  • ‑mbrăcasem
a II-a (voi)
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
(să)
  • îmbracați
  • ‑mbracați
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcarăți
  • ‑mbrăcarăți
  • îmbrăcaserăți
  • ‑mbrăcaserăți
  • îmbrăcaseți
  • ‑mbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbra
  • ‑mbra
(să)
  • îmbrace
  • ‑mbrace
  • îmbrăcau
  • ‑mbrăcau
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcaseră
  • ‑mbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrăcat (adj.)

etimologie:

  • vezi îmbrăca
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbrăcat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) îmbrăca.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îmbrăcare

etimologie:

  • vezi îmbrăca
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbrăca îmbrăcare

  • 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezbrăca 7 exemple
    exemple
    • Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125.
      surse: DLRLC
    • Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99.
      surse: DLRLC
    • Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70.
      surse: DLRLC
    • S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • figurat Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69.
      surse: DLRLC
    • Mama își îmbracă copiii.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se îmbracă simplu.
        surse: DLRLC
  • 2. A lucra hainele necesare cuiva sau pânzeturile necesare într-o gospodărie.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126.
      surse: DLRLC
    • Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436.
      surse: DLRLC
  • 3. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290.
      surse: DLRLC
  • 4. A (se) acoperi, a (se) înveli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi înveli 7 exemple
    exemple
    • Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362.
      surse: DLRLC
    • Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93.
      surse: DLRLC
    • figurat Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17.
      surse: DLRLC
    • figurat Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC
    • figurat Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165.
      surse: DLRLC
    • 4.1. tranzitiv A înfăța perna sau plapuma.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfăța
    • 4.2. tranzitiv A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înveli
    • 4.3. tranzitiv A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fereca 2 exemple
      exemple
      • Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517.
        surse: DLRLC
      • Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.
        surse: DLRLC
    • 4.4. tranzitiv figurat A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ascunde învălui

etimologie:

  • limba latină *imbracare (din braca „pantaloni”).
    surse: DEX '09 DEX '98