2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrățoșat2, ~ă a vz îmbrățișat2

îmbrățoșat1 sn vz îmbrățișat1

ÎMBRĂȚOȘÁT, -Ă adj. v. îmbrățișat.

îmbrățișa [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~țășa, ~țoșa / Pzi: ~șez / E: în- + brățiș] 1-2 vtrr A (se) lua în brațe1 (unul pe altul), în semn de afecțiune. 3 vt (Fig) A adera la o profesie, idee, metodă etc. 4 vt (Fig) A-și însuși o profesie, doctrină, metodă etc. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a învălui. 6 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 7 vt (Fig) A include în sfera preocupărilor. 8 vt (Fig) A se consacra unei profesiuni. 9 vt (Fig) A conține.

îmbrățișat1 sn [At: DA ms / V: ~țoș~ / Pl: ~uri / E: îmbrățișa] 1-12 Îmbrățișare (1-12). 13 (Fig) Conținere.

îmbrățișat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / V: ~țoș~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbrățișa] 1 Luat în brațe. 2 (D. o profesie, idee, metodă) Însușită. 3 (Fig) Înconjurat din toate părțile Si: învăluit2. 4 (Fig) Cuprins cu privirea. 5 (Fig) Inclus în sfera preocupărilor. 6 (Fig) Consacrat unei profesiuni. 7 (Fig) Conținut.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la persoane) A cuprinde în brațe, a înlănțui cu brațele, a strînge în brațe cu afecțiune. Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161. Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Refl. reciproc. Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. ♦ Fig. A înconjura din toate părțile, a învălui. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrățișează pe toți. REBREANU, I. 12. 2. Fig. A stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120. Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47. Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142. 3. Fig. (Cu privire la idei, doctrine, concepții) A-și apropria, a adopta, a-și însuși, a adera la... ♦ A se apuca de o meserie, a se consacra unei profesiuni. A îmbrățișat profesia de medic. ♦ A cuprinde, a conține. (Atestat în forma de prez. conj. pers. 3 îmbrățișe) Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220. – Prez. conj. și: îmbrățiș. - Variantă: (regional) îmbrățoșá (RUSSO, O. 30) vb. I.

ÎMBRĂȚIȘÁT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșát, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.

A SE ÎMBRĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în brațe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brățiș (braț)

A ÎMBRĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu brațele (pentru a-și demonstra dragostea sau afecțiunea); a strânge în brațe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupații) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conține în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brățiș (braț)

îmbrățișà v. 1. a strânge în brațe; 2. fig. a coprinde cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele; 3. a lua asupră-ți: a îmbrățișat cauza mea; 4. a alege: a îmbrățișa un candidat. [Derivat din brățiș].

îmbrățoșà v. Mold. V. îmbrățișa. [Derivat din brățos].

îmbrățișéz v. tr. (d. brățiș). Strîng în brațe. Fig. Cuprind cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele. Mă însărcinez cu, ĭau asupra mea: a îmbrățișa cauza cuĭva. Aleg: a îmbrățișa o carieră, un partid (maĭ elegant aleg). Primesc favorabil pe cineva. – În nord -oșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd

îmbrățișá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrățișéz, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișéze; ger. îmbrățișând

îmbrățișa (ind. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișează, 1 pl. îmbrățișăm, ger. îmbrățișînd)

îmbrățișez, -șează 3, -șam 1 imp., -șare inf. s.

arată toate definițiile

Intrare: îmbrățișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișare
  • ‑mbrățișare
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatu‑
  • ‑mbrățișatu‑
  • îmbrățișând
  • ‑mbrățișând
  • îmbrățișându‑
  • ‑mbrățișându‑
singular plural
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrățișez
  • ‑mbrățișez
(să)
  • îmbrățișez
  • ‑mbrățișez
  • îmbrățișam
  • ‑mbrățișam
  • îmbrățișai
  • ‑mbrățișai
  • îmbrățișasem
  • ‑mbrățișasem
a II-a (tu)
  • îmbrățișezi
  • ‑mbrățișezi
(să)
  • îmbrățișezi
  • ‑mbrățișezi
  • îmbrățișai
  • ‑mbrățișai
  • îmbrățișași
  • ‑mbrățișași
  • îmbrățișaseși
  • ‑mbrățișaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
(să)
  • îmbrățișeze
  • ‑mbrățișeze
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișă
  • ‑mbrățișă
  • îmbrățișase
  • ‑mbrățișase
plural I (noi)
  • îmbrățișăm
  • ‑mbrățișăm
(să)
  • îmbrățișăm
  • ‑mbrățișăm
  • îmbrățișam
  • ‑mbrățișam
  • îmbrățișarăm
  • ‑mbrățișarăm
  • îmbrățișaserăm
  • ‑mbrățișaserăm
  • îmbrățișasem
  • ‑mbrățișasem
a II-a (voi)
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
(să)
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișarăți
  • ‑mbrățișarăți
  • îmbrățișaserăți
  • ‑mbrățișaserăți
  • îmbrățișaseți
  • ‑mbrățișaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
(să)
  • îmbrățișeze
  • ‑mbrățișeze
  • îmbrățișau
  • ‑mbrățișau
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișaseră
  • ‑mbrățișaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșare
  • ‑mbrățoșare
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatu‑
  • ‑mbrățoșatu‑
  • îmbrățoșând
  • ‑mbrățoșând
  • îmbrățoșându‑
  • ‑mbrățoșându‑
singular plural
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrățoșez
  • ‑mbrățoșez
(să)
  • îmbrățoșez
  • ‑mbrățoșez
  • îmbrățoșam
  • ‑mbrățoșam
  • îmbrățoșai
  • ‑mbrățoșai
  • îmbrățoșasem
  • ‑mbrățoșasem
a II-a (tu)
  • îmbrățoșezi
  • ‑mbrățoșezi
(să)
  • îmbrățoșezi
  • ‑mbrățoșezi
  • îmbrățoșai
  • ‑mbrățoșai
  • îmbrățoșași
  • ‑mbrățoșași
  • îmbrățoșaseși
  • ‑mbrățoșaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
(să)
  • îmbrățoșeze
  • ‑mbrățoșeze
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșă
  • ‑mbrățoșă
  • îmbrățoșase
  • ‑mbrățoșase
plural I (noi)
  • îmbrățoșăm
  • ‑mbrățoșăm
(să)
  • îmbrățoșăm
  • ‑mbrățoșăm
  • îmbrățoșam
  • ‑mbrățoșam
  • îmbrățoșarăm
  • ‑mbrățoșarăm
  • îmbrățoșaserăm
  • ‑mbrățoșaserăm
  • îmbrățoșasem
  • ‑mbrățoșasem
a II-a (voi)
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
(să)
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșarăți
  • ‑mbrățoșarăți
  • îmbrățoșaserăți
  • ‑mbrățoșaserăți
  • îmbrățoșaseți
  • ‑mbrățoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
(să)
  • îmbrățoșeze
  • ‑mbrățoșeze
  • îmbrățoșau
  • ‑mbrățoșau
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșaseră
  • ‑mbrățoșaseră
Intrare: îmbrățișat
îmbrățișat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatul
  • îmbrățișatu‑
  • ‑mbrățișatul
  • ‑mbrățișatu‑
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișata
  • ‑mbrățișata
plural
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișații
  • ‑mbrățișații
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatele
  • ‑mbrățișatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatului
  • ‑mbrățișatului
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatei
  • ‑mbrățișatei
plural
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișaților
  • ‑mbrățișaților
  • îmbrățișate
  • ‑mbrățișate
  • îmbrățișatelor
  • ‑mbrățișatelor
vocativ singular
plural
îmbrățoșat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatul
  • îmbrățoșatu‑
  • ‑mbrățoșatul
  • ‑mbrățoșatu‑
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșata
  • ‑mbrățoșata
plural
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșații
  • ‑mbrățoșații
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatele
  • ‑mbrățoșatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatului
  • ‑mbrățoșatului
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatei
  • ‑mbrățoșatei
plural
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșaților
  • ‑mbrățoșaților
  • îmbrățoșate
  • ‑mbrățoșate
  • îmbrățoșatelor
  • ‑mbrățoșatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrățișa îmbrățișare îmbrățișat îmbrățoșa îmbrățoșare îmbrățoșat

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (prinde) strânge înlănțui 3 exemple
    exemple
    • Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161.
      surse: DLRLC
    • Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5.
      surse: DLRLC
    • Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (acoperi, învălui) 3 exemple
    exemple
    • Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47.
      surse: DLRLC
    • Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adera adopta apropria însuși (vb.)
    • 3.1. A se consacra unei profesii.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: consacra un exemplu
      exemple
      • A îmbrățișat profesia de medic.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent conjunctiv și: îmbrățiș.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + brățiș (regional).
    surse: DEX '09 DEX '98

îmbrățișat îmbrățoșat

  • 1. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele.
    exemple
    • Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92.
      surse: DLRLC

etimologie: