opțiuni
  • info

5 definiții pentru înlănțuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus, legat în lanțuri; încătușat. ♦ (Despre oameni) Îmbrățișat. 2. Legat (logic) unul de altul într-o succesiune continuă. – V. înlănțui.

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus, legat în lanțuri; încătușat. ♦ (Despre oameni) Îmbrățișat. 2. Legat (logic) unul de altul într-o succesiune continuă. – V. înlănțui.

înlănțuit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pl: ~iți, ~e / E: înlănțui] 1 Legat în lanțuri. 2 (D. oameni) Îmbrățișat. 3 (Fig) Sedus. 4 Legat unul de altul ca verigile unui lanț. 5 Înșiruit într-o succesiune continuă. 6-7 (Dedus sau) succedat în mod logic.

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus în lanțuri, încătușat. Tot una e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i tot una leu să mori Ori cîne-nlănțuit! COȘBUC, P. I 257. ◊ Fig. Cuvîntul tău a sfărîmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. ISPIRESCU, L. 35. ♦ (Despre persoane) Prins unul de altul prin înlănțuirea brațelor. Fete și băieți înlănțuiți jucau o horă. 2. Legat unul de altul într-o înșiruire (logică), așezat într-o succesiune neîntreruptă. Idei înlănțuite.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLĂNȚUIT adj. 1. v. încătușat. 2. v. îmbrățișat.

ÎNLĂNȚUIT adj. 1. ferecat, încătușat, legat. (Rob ~.) 2. îmbrățișat. (Tineri ~.)

Intrare: înlănțuit
înlănțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlănțuit
  • ‑nlănțuit
  • înlănțuitul
  • înlănțuitu‑
  • ‑nlănțuitul
  • ‑nlănțuitu‑
  • înlănțuită
  • ‑nlănțuită
  • înlănțuita
  • ‑nlănțuita
plural
  • înlănțuiți
  • ‑nlănțuiți
  • înlănțuiții
  • ‑nlănțuiții
  • înlănțuite
  • ‑nlănțuite
  • înlănțuitele
  • ‑nlănțuitele
genitiv-dativ singular
  • înlănțuit
  • ‑nlănțuit
  • înlănțuitului
  • ‑nlănțuitului
  • înlănțuite
  • ‑nlănțuite
  • înlănțuitei
  • ‑nlănțuitei
plural
  • înlănțuiți
  • ‑nlănțuiți
  • înlănțuiților
  • ‑nlănțuiților
  • înlănțuite
  • ‑nlănțuite
  • înlănțuitelor
  • ‑nlănțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlănțuit, înlănțuităadjectiv

  • 1. Pus, legat în lanțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ferecat legat încătușat
    • format_quote Tot una e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i tot una leu să mori Ori cîne-nlănțuit! COȘBUC, P. I 257. DLRLC
    • format_quote figurat Cuvîntul tău a sfărîmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
    • 1.1. Despre oameni: îmbrățișat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbrățișat
      • format_quote Fete și băieți înlănțuiți jucau o horă. DLRLC
  • 2. Legat (logic) unul de altul într-o succesiune continuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: legat
    • format_quote Idei înlănțuite. DLRLC
etimologie:
  • vezi înlănțui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.