MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

MACULA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULĂ s. v. pată.

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mânji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scârnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămânji, a (se) târnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. v. păta.

PATĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sânge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hârtie.) 3. (prin Ban. și Transilv.) șargă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă v. macula lutea.

macula vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 sg. și pl. maculează

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

A MACULA ~ez tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer

MACULATOR ~oare n. Caiet, de regulă din hârtie de calitate inferioară, folosit pentru a lua note la lecții, pentru a realiza o ciornă. /a macula + suf. ~tor

MACULARE s.f. Acțiunea de a macula și rezultatul ei; pătare, mînjire. [< macula].

MACULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].

MACLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr. macle, cf. lat. macula – pată].

MACULA vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbîcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

EUTISCOPIE s. f. metodă medicală prin care se urmărește forțarea maculei ochiului să funcționeze normal. (< fr. euthyscopie)

MACULA vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

MACULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)

macula (maculez, maculat), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).

măgură (măguri), s. f. – 1. Munte. – 2. Deal, colnic. Creație expresivă, plecînd de la rădăcina *măc- sau moc-, care indică ideea de „obiect rotund, măciulie”, cf. moacă, măciucă. Sing. *măg sau *mog s-ar fi reconstituit în măgură, pe baza pl. măguri. Pentru semantism, cf. bot, sp. morro „obiect rotund” și „muncel” și, la fel, ngr. μάγουλον „urmă de roată”, față de μάγουλα „deal” (de unde mr. măgulă „deal”, alb. maguljë „colnic”). Ngr. și alb. nu ajung pentru explicarea cuv. rom., deoarece trecerea lui l › r se produce numai în elementele care aparțin fondului tradițional: în consecință, se poate admite doar că cuvîntul ngr. este total independent de cel rom., cum credem, sau că ambele provin dintr-un cuvînt anterior. Ultima ipoteză pare să fi sedus pe majoritatea cercetătorilor: cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni,I, 280), tracic (Pascu, Arch. Rom., VI, 224), balcanic (Hubschmidt, Sard., I, 105); preindo-european (M. L. Wagner, Arch. Rom., XV, 228; S. Pop, Romance Philology, III, 117-34; Lahovary 333), ipoteze care presupun toate un *magula pe atît de obscur pe cît e de nesigur. Semnalăm că s-a gîndit și la lat. macula (Diez, I, 256); la un lat. *magulum (Meyer, Neugr. St., III, 40; Papahagi, Notițe, 33; Pascu, II, 62); la un sl. *magula, care ar explica și sl. mogyla, v. movilă (E. Schwarz, Arch. slaw. Phil., XLI, 134; cf. Wędkiewicz, R. de Slavistique, VI, 111), dar care nu explică rotacismul din rom.; la sl. (sb.) gomila (Cihac, II, 182), sau bg. mogila (Conev 39), ambele la fel de imposibile; la un gepid *mögila (Diculescu; Scriban), total dubios; și că, adesea, filologia se limitează să semnaleze corespondența cu alb. maguljë, fără să tragă de aici nici o concluzie (Densusianu, Hlr., 352; Philippide, II, 721; Meyer 119; Rosetti, II, 118), sau, dimpotrivă, dînd ca sigură der. din albaneză (Berneker, II, 69; Densusianu, GS, I, 351). Der. măgurea, s. f. (colnic), conservat în toponimul Turnu-Măgurele. – Din rom. provin ceh. mahura, pol. magora.

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

*imaculát, -ă adj. (lat. immaculatus, d. mácula, pată: albeață imaculată. Fig. Fără pată morală: inocență imaculată.

*machétă f., pl. e (fr. maquette, d. it. macchietta, dim. d. mácchia, lat. mácula „pată”, care corespunde cu fr. maille. V. maculatură). Prima schiță micșorată a uneĭ opere de sculptură. Schița uneĭ picturĭ decorative. Micĭ figurĭ care servesc pictorilor să studieze atitudinile. Model micșorat al uneĭ decorațiunĭ teatrale.

*máclă f., pl. e (fr. macle, d. lat. mácula, pată. V. machetă, maculatură). Min. Formă de cristalizare particulară după legĭ fixe rezultată din pătrunderea a doŭă cristale de același fel.

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculează

maculă (înv.) s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

RETÍNĂ (< fr.; lat. retina < rete „rețea”) s. f. (ANAT.) Tunica internă, nervoasă, a globului ocular, alcătuită din mai multe straturi de celule. Cuprinde cele două tipuri de receptori vizuali, celulele senzoriale în formă de conuri și de bastonașe. Porțiunea cea mai sensibilă a r., pata galbenă (macula lutea), prezintă în mijlocul ei o mică depresiune (fovea centralis). Aici densitatea celulelor cu conuri, importante pentru percepția vizuală din timpul zilei și a culorilor, este maximă. Nervul optic își are originea în celulele multipolare are r. V. ochi.

MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe sau a face diferite însemnări; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

MACULĂ, macule, s. f. (Livresc) Pată. Între unul și altul este diversitate d-opiniune asupra mijloacelor fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. GHICA, A. 765.

Adonis aestivalis L., « Cocoșei de cîmp ». Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu pînă la 10 sepale glabre, galbene-roșietice, iar petalele plane, roșii-cărămizii, la bază cu macule negre. Frunze verzi-închis, de cîteva ori fidate, cu diviziunile liniare. Plantă anuală, înaltă pînă la 55 cm, cu tulpină dreaptă.

Adonis annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă.

Aloe succotrina Lam. (syn. A. sucotrina DC.). Specie care înflorește iarna. Flori roșietice, așezate în raceme. Frunze, lungi pînă la 60 cm, falcate, enziforme, prelung-ascuțite, cu macule albe, dentate, așezate pînă la 40 în rozetă. Arbust înalt de cca 130 cm.

Aloe variegata L. Specie ce înflorește în marț-mai. Flori roșii, tubuloase, lungi pînă la 4 cm, cu lacinii oblonge, dispuse în raceme simple. Frunze lanceolate, lungi pînă ia 12 cm și late pînă la 4 cm, verzi cu macule albe, oblonge, orizontale, marginea cu dinți albi, așezate dens în rozete, în 3 rînduri.

Alternanthera versicolor (Lem.) Voss. Specie cu tulpini ramificate de jos, înalte pînă la 2Oi cm. Frunzele, spatulat-ovate, cuneiforme și pubescente la bază, scurt-pețiolate, împreună cu tulpina au culoare purpurie-închis, uneori arămie, lucioase. Frunze cu macule roz- roșii și alburii-oliv.

Amaranthus tricolor L. (syn. A. melancholicus L.; A. gangeticus L.). Specie cu flori în spice terminale foarte scurte (nesemnificative). Plantă cu tulpină roșie, înaltă pînă la 1,20 m, decorativă prin frunze, pentru ghivece. Frunze ovate, lungi pînă la 20 cm și late de 10 cm, galbene, roșii și marmorate, cu macule roșii și verzi.

Ancistrocactus scheerii (Salm-Dyck) Britt. et Rose. Specie cu flori verzi-gălbui. Plantă aproape oblongă, cu cca 11 coaste și pînă la 18 spini marginali, galbeni-pai, dispuși pectinat și 4 centrali, maro-închis, cu macule albe.

Antirrhinum majus L. Plantă glabră, cu tulpini ramificate de jos, înalte de 25- 75 cm. Frunze superioare alterne, liniare și cele inferioare oblong-lanceolate. Flori mari, bilabiate, labiul superior cu 2 lobi, arcuit în afară, iar cel inferior cu 3 lobi, dispuse în spice glandulos-păroase, roșii-închis, lavand, roz-oranj, galbene și albe, la gît cu 2 macule albe. Frunze liniare, sesile, alterne, iar spre baza plantei opuse, pețiolate, oblong-lanceolate. Plantă înaltă pînă la 80 cm, ramificată de jos (Pl. 7, fig. 41).

Iris pseudacorus L. Specie care înflorește vara. Flori mari, galbene-deschis (foliolele exterioare ovate, în interior fată peri, cu maculă roz-gălbuie și cu nervuri roșii-maronii, cele interne mai mici, liniare) parfumate, grupate mai multe pe o tulpină viguroasă, cilindrică, ramificată, înaltă pînă la 150 cm. Frunze enziforme, late. Rizomi fibroși. Preferă locuri ceva mai umede.

CATALPA Scop., CATALPA, fam. Bignoniaceae. Gen originar din America de N, Cuba, China, Tibet, 8-12 specii, arbori, 10-30 m înălțime, coroană piramidală, larg- rotundă sau largă, ritidom în plăci groase, plăci subțiri sau brăzdat. Frunze întregi sau lobate, simple, opuse și verticilate, mari, cordat-ovate, la bază cordiforme, digitat- nervate. înflorește vara. Flori hermafrodite, de culoare albicioasă sau gălbuie, dispuse în panicule dese și late, terminale, caliciul adînc-bilobat, corola albă, în partea internă cu pete brunii-roșii și cu două macule galbene, campanulată, cu tubul oblic, se împarte în două labiuri, unul superior mai scurt, bilobat, și unul inferior, trilobat, ceva mai mare, ovar bilocular. Fructul, capsulă, îngust-cilindrică, lungă, dehiscentă, cu semințe numeroase, plane, oblongi, aripate-în ambele părți și peri mătăsoși la extremități.

Catalpa bignonioides Walt. Specie care înflorește vara. Flori (corolă albă, în centru cu pete purpurii și două macule galbene) în panicule erecte, multiflore, cca 20 cm lungime. Frunze (cca 15 cm lungime) lung-pețiolate, cu vîrf scurt, puțin cordate la bază, marginea ondulată, întreagă, uneori cu doi lobi laterali, puțin aparenți, pe partea inferioară pubescente, pe partea superioară glabre, frecate între degete emană un miros plăcut. Tulpină (cca 15 m înălțime) strîmbă, coroană larg-rotundă. Fructul, o capsulă de cca 40 cm lungime, pendentă (PI. 17, fig. 97).

Citrullus colocynthis (L.) Schrad. Specie cu flori (ovar aspru) galbene, monoice. Plante perene, la noi anuale. Ramuri și frunze acoperite, cu perișori, de 1-2 ori penat-fidate, cu lobi inegali, rotunjiți. Fructe aproape globuloase, în tinerețe pubescente, la maturitate glabre, verzi-închis sau cu macule verzii-deschis sau gălbui, eu miezul (carnea) roșu, semințe negre.

Leucojum aestivum L. Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albe, cu o maculă verde la vîrf, campanulate, pendente, 4-8, în umbelă dispusă terminal, pe un peduncul fistulos înalt pînă la 0,55 m. Frunze numeroase, lînoase, liniare, verzi-strălucitor. Fruct, capsulă cărnoasă.

Leucojum autumnale L. Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori albe cu maculă roșie spre vîrf, campanulate, pendente, dispuse 3, pe un peduncul înalt de 10 cm; apar înaintea frunzelor. Frunze filamentoase.

Mimulus cardinalis Dougl. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (corolă tubuloasă, limbul cu marginile ciliate și bilabiat, labiul superior cu 2 petale drepte, îndoite în exterior, iar cel inferior cu 3 petale mai mici, plate) roșii-sîngerii cu macule purpurii la gît, dispuse solitar, pe pedunculi axilari, lungi pînă la 12 cm. Frunze opuse, ovate sau, cele inferioare, invers- ovat-lanceolate, dințate. Plantă păros-vîscoasă, cu tulpini înalte pînă la 0,70 m.

EUTI- „indirect, nemijlocit”. ◊ gr. euthy „neted, drept, direct” > fr. euthy-, germ. id., it. euti- > rom. euti-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., miră stadimetrică orizontală, pentru măsurarea indirectă a distanțelor; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală prin care se urmărește forțarea maculei ochiului ambliop să funcționeze normal.

Oenothera missouriensis Sims [syn. O. macrocarpa Nutt.; Megapterium missouriense (Sims) Spach]. Specie care înflorește vara-toamna. Fior: (diametru cca 13 cm) care au caliciul cu sepale lat-lanceolate, cca 14 cm lungime, galbene cu macule roșii, petale aproape cordate, galbene, tub. floral mai lung decît sepalele. Frunze gri-albicioase, ovoid-lanceolate, acute, pieloase. Plantă erbacee, pînă ia 35 cm înălțime, tîrîtoare, ramuri rosietice.

Papaver orientale L. Specie care înflorește primăvara tîrziu – vara devreme, rar toamna. Flori (sepale persistente, păroase, petale roșii-cărămizii, lucioase, cu o maculă neagră la baza fiecăreia, numeroase stamine albăstrui încercuiesc un pistil cu un disc) dispuse cîte una în vîrful unei tulpini păroase, înaltă de 1-1,5 m. Frunze verzi-gri, cca 30 cm lungime, păroase, adînc-divizate în lobi dințați.

PIARANTHUS R. Br., PIARANTUS, fam. Asclepiadaceae. Gen originar din Africa, 17 specii, corpuri scurte, colțuroase, dentate. Flori mici sau mijlocii (corolă campanulată, lacinii triunghiulare, vîrf ascuțit, în interior pîsloase, cu colorit variat și cu macule) erecte, pedunculate, mai multe spre vîrful corpurilor.

Plumeria alba L. Specie cu flori albe cu o maculă galbenă, cu diametrul de 2-3 cm, parfumate. Frunze liniar-lanceolate, cca 28 cm lungime, 2-8 cm lățime, cu vîrf lung, ascuțit, marginea rulată, pe partea inferioară albe, pubescente. Arbore de 10 m înălțime în țara de origine.

Primula elatior (L.) Hill. Specie care înflorește primăvara. Flori odorante, galbene sau, la subspecii, liliachii, bleu, maro, roșii, stacoji, purpur, cărămizii cu mijlocul limbului cu o maculă galbenă, pedunculate (caliciul cilindric sau în formă de clopot cu 5 dinți, corolă cilindrică cu 5 lobi, cu margini fin-dințate, tubul corolei egal în lungime cu caliciul), cîte 8-10, în umbelă la capătul unui peduncul pubescent. Frunze ondulate, pubescente, ovate, pe margini fin-dințate, îngustîndu-se treptat într-un pețiol aripat, dispuse bazai în rozetă.

Primula veris L. (syn. P. officinalis (L.) Hill.). Specie care înflorește primăvara. Florile galbene, odorante (caliciul campanulat cu 5 dinți, corolă campanulată, infundibuliformă, cu 5 lobi, la bază cu maculă portocalie), dispuse într-o umbelă terminală, lung-pedunculată, pînă la 30 cm înălțime. Frunze ovate sau alungit-eliptice, îngustate în pețiol aripat, păroase pe partea inferioară, în rozetă, la baza tulpinii. Plantă perenă, mică, erbacee.

Rudbeckia bicolor Nutt. Specie care înflorește vara-toamna. Florile din mijloc tubulare, negre, cele radiale galbene cu macule brune-purpurii, roșii-închis la bază, în capitule de 8 cm diametru. Frunze radiculare, de la lanceolate pînă la alungit-eliptice; cele caulinare, obovate, întregi, sesile. Plantă anuală cu tulpină de cca 0,55 m înălțime, ramificată de jos.

Tagetes tenuifolia Cav. (syn. T. singata Baril.). Specie originară din Mexic. înflorește vara-toamna. Flori numeroase, galbene sau portocalii, dispuse în capitule mici și înguste, cele marginale ligulate, galbene-șofran sau galbene-portocalii, în număr de 5, la bază cu o maculă purpur-maro-roșiatică, cele tubuloase galbene. Frunzele opuse sau alterne, mici, penat-sectate, cu laciniile mari, înguste, dințate. Plantă erbacee, anuală, cu creștere sub formă de tufă ramificată, pînă la 0,70 cm înălțime.

Vaccinium vitis-idaea L., « Afin roșu ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe sau roșietice (corolă campanulată cu 4 lacinii, staminele nu ies din corolă), pînă la 6, în raceme mici, terminale. Frunze persistente, verzi, ovate, cu margini revolute și vîrf bont, pe partea inferioară mai deschise, cu macule negre. Mic acrbust, pînă la 0,20 m înălțime, formează covoare. Fructe, bace sferice, la maturitate roșii.

Viola x wittrockiana Gams (syn. V. tricolor hort.; V. tricolor var. maxima hort.), « Pansea ». Hibrid obținut prin încrucișarea speciilor: V. altaica Ker-Gawl., V. tricolor L. și V. lutea Huds. înflorește în mart.-oct., primăvara-toamna. Flori așezate la subsuoara frunzelor, terminal, pe pedunculi lungi și drepți, petalele pot fi unicolore, bicolore, panaște, striate sau cu macule mari, mai închise decît fondul. Plantă bienală cu tulpină ramificată de jos, terminată printr-o floare, pînă la 0,30 m înălțime, garnisită cu frunze denticulate, cele superioare oblong-lanceolate, cele inferioare de la ovat- rotunde la cordiforme, prevăzute cu 2 stipele mari, foliacee, penat-fidate.

MACULI- „pată”. ◊ L. macula „pată” > fr. maculi-, engl. id. > rom. maculi-. □ ~col (v. -col₁), adj., care se dezvoltă la suprafața petelor foliare; ~form (v. -form), adj., în formă de pată.

OCELI- „rotund, inelar”. ◊ L. ocellus „ochi mic” > engl. ocelli- > rom. oceli-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu macule inelare sau oculiforme.

JEGOȘI vb. a (se) mînji, a (se) murdări, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe cămașă.)

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

maculă s. v. PATĂ.

MÎNJI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) murdări, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (Ce te-ai ~ atît de tare?) 2. a (se) murdări, a (se) păta, a (se) umple. (S-a ~ de noroi, de cerneală.) 3. a (se) unge. (S-a ~ cu nămol, la mare.)

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mînji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. a (se) mînji, a (se) păta, a (se) umple. (S-a ~ de noroi, de cerneală.)

PATĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sînge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hîrtie.) 3. (prin Ban. și Transilv.) șargă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă = macula lutea.

PĂTA vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mînji, a (se) murdări, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdărisi. (Cum de te-ai ~ atît de tare?) 2. a (se) mînji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. a împestrița, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)

broboniță sf [At: MDA ms / Pl: ~țe / E: brobonă + -iță] 1 (Mpl) Mici macule și papule (care apar, de obicei, sub formă de erupție, mai ales la copilul mic din cauza căldurii) Si: brobință (3). 2-3 Brobonică (1-2).

macolă sf vz maculă

macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

maculat, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) măc~ / Pl: ~ați, ~e / E: macula] (Liv) Murdărit.

maculator, ~oare [At: (a. 1781) IORGA, S. D. XII, 102 / V: (îrg, 3) măcălători / Pl: ~i, ~oare / E: macula + -(a)tor] 1 a (Îvr) Care pătează. 2 sn (Înv) Registru în care se însemnează diverse lucruri. 3 sn Caiet de notițe folosit de elevi, de studenți etc.

maculatură² sf [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pl: ~ri / E: macula + -tură] (Nob) Pată.

maculă [At: DOSOFTEI, MOL. 93 / V: ~colă, (nob) măc~ / Pl: ~le / E: lat macula, fr macule] 1 (Înv) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. 2 Pată pe corpul omului, care trădează disfuncția unui organ. 3 Pată pe un organ vegetal. 4 Germene fecundat din oul păsărilor Si: (pop) bănuț.

maculare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) măc~ / Pl: ~lări / E: macula] (Liv) Murdărire.

măcula v vz macula

măculă sf vz maculă

OCĂ¹ s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Cauză, motiv, pricină. Pentru ce ocă-i scrisă această carte? NT 1648, 250^r. Afla-vei și cuvinte, pentru că românii nu grăim toți într-un chip, cum iaste oca – pricina acu adeverință. SA, 4^v. Cu oce (pricine) și cui pilde să să întărească. CS, 88^v. Dirept aceaea ocă să luom aminte cum au bintătuit Dumnăzău jidovii. C 1692, 518^v. Okĕ. Causa. AC, 357. Arată-mi oca aceștiia. PP, 64^v. Spune oca pren ce să nu facă. CAT. B, 24; cf. SA, 11^r, 13^v; CS, 68^v; PP, 40^r, 124^v, 142^r, 142^v, 144^r; AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; SA, apud TEW; CAT. B, 33, 37. 2. (Mold.) Vină,. Nevinovată. Fără de prihană, fără ocă, fără maculă, nemăculată. DM, 155^r. Etimologie: magh. oka.

MÁCOLĂ s. f. v. maculă.

MACULA vb. I. T r a n z. (Rar; livresc) A păta, a murdări, a mînji. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU. F i g. Și-a maculat suvenirea cu ucideri, mișelii și desfrînâri. F (1867), 392. - Prez. ind.: maculez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculá vb. I. PONTBRIANT, D. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MACULARE s. f. (Rar; livresc) Acțiunea de a m a c u l a și rezultatul ei. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: maculări. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculáre s. f. PONTBRIANT, D. – V. macula.

MACULAT, -Ă adj. (Rar; livresc) Cu pete, pătat. Cf. ARISTiA, PLUT. Apendicii foliolelor... palid maculați sau cam nemaculați. GRECESCU, FL. 347. Gloatele biruite aleargă acum despuiate cătră mare, ca să-și caute un refugiu și o îmbrăcăminte, după ce și-au lăsat aci cămășile maculate. ARGHEZI, c. j. 157. - Pl.: maculați, -te. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculát, -ă adj. PONTBRIANT, D. V. macula.

MACULATOR, -OARE adj., s. n. I. Adj. (Învechit, rar) Care pătează, PROT.-POP., N. D. II. S. n. 1. (Învechit) Caiet, registru (de socoteli), „un fel de caiet mic in care se însemnează orice” (PROT.-POP., N. D.). Maculatorul de ce s-au găsit în bancă, la sfînta bisărică (a. 1781). IORGA, S. D. XII, 102. Maculatorul pe[n]tru datoria sf(i)ntei bisearici. (a. 1782). id. ib. 2. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua note la lecție; caiet de notițe. În maculatorul lui de notițe erau schițate fel de fel de mașini. V. ROM. octombrie 1954, 89. - Pl.: maculatori, -oare. – Și: (regional, II 2) măcălătóri s. n. ALR I 1513/79. – Macula + suf. -(a)tor.

MACULĂ s. f. (Învechit) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. Maculele cele întunecate din lună. ȘINCAI, ÎNV. 146. De se va cerca soarele cu telescopiu, se află într-însu niște pete negre cu o formă neregulată. . . petele aceste se numesc. . . macule solare (Maculae solares). SIBINEANU, C. 36/10. Macole, pete sorești. UNIVERSUL (1846), 25, cf. COSTINESCU. ♦ Pată pe corpul omului (care afectează funcția unui organ). [Petele] luminii ochilor, macule cornee. EPISCUPESCU, PRACTICA 129/5. Macule (pete) de piele. CORNEA, E. I, 144/16, cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., BARCiANU. ◊ F i g. Fără prihană, fără oc[ar]ă, fără maculă. DOSOFTEI, MOL. 93. Diversitate d-opiniune. . . poate fi fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. ap. GHICA, A. 765. ♦ Pată pe un organ vegetal. Apendicii. . . sînt membranoși, fără maculă. GRECESCU, FL. 347. ♦ S p e c. Germenele fecundat din oul păsărilor; bănuț. Pe loc după fructificație pier din ou atît vesicula, cît și macula germinativă. POLIZU, P. 202/4. - Pl.: macule. – Și: macolă, (neobișnuit) măculă (PONTBRIANT, D.) S. f. - Din lat. macula, fr. macule.

MACULATURĂ² s. f. (Neobișnuit) Pată. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: maculaturi. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculatúră s. f. PONTBRIANT, D. – Macula + suf. -tură.

MĂCULÁ vb. I v. macula.

MĂCULĂ s. f. v. maculă.

broboniță s.f. (med.pop.; la pl.) Mici macule și papule care apar, de obicei, sub formă de erupție, mai ales la copilul mic. • pl. -e. /broboană + -iță.

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 maculează; conj. prez. 1 sg. să maculez, 3 să maculeze

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

jegoși vb. IV. tr., refl. (compl. sau sub. indică lucruri, obiecte, încăperi etc.) a (se) înnegri, a (se) macula, a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) păta, <rar> a (se) slini, <înv. și pop.> a (se) negri, a (se) scârnăvi, <pop.> a (se) îngăla, a (se) năclăi, a se smoli, a (se) tăvăli, a (se) terfeli, <reg.> a se caciori, a căldări, a (se) comânji, a se corfeli, a se corfoși, a (se) derveli, a (se) feșteli, a (se) lutoșa, a (se) mărdăgi, a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) pricăji, a (se) slimui, a (se) sprehui¹, a (se) tămânji, a (se) târnosi², a (se) timburi, a (se) tocăni, <înv.> a (se) murdarisi, <fig.; înv. și pop.> a (se) măscări¹, <vulg.> a (se) căca. Transpirația i-a jegoșit gulerul cămășii. Hainele i s-au jegoșit de la mizeria de pe șantier.

lutoșa vb. I. tr., refl. (reg.; compl. sau sub. indică lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegri. Jegoși. Macula. Mânji. Murdări. Păta.