MACULĂ s. f. (Învechit) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. Maculele cele întunecate din lună. ȘINCAI, ÎNV. 146. De se va cerca soarele cu telescopiu, se află într-însu niște pete negre cu o formă neregulată. . . petele aceste se numesc. . . macule solare (Maculae solares). SIBINEANU, C. 36/10. Macole, pete sorești. UNIVERSUL (1846), 25, cf. COSTINESCU. ♦ Pată pe corpul omului (care afectează funcția unui organ). [Petele] luminii ochilor, macule cornee. EPISCUPESCU, PRACTICA 129/5. Macule (pete) de piele. CORNEA, E. I, 144/16, cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., BARCiANU. ◊ F i g. Fără prihană, fără oc[ar]ă, fără maculă. DOSOFTEI, MOL. 93. Diversitate d-opiniune. . . poate fi fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. ap. GHICA, A. 765. ♦ Pată pe un organ vegetal. Apendicii. . . sînt membranoși, fără maculă. GRECESCU, FL. 347. ♦ S p e c. Germenele fecundat din oul păsărilor; bănuț. Pe loc după fructificație pier din ou atît vesicula, cît și macula germinativă. POLIZU, P. 202/4. - Pl.: macule. – Și: macolă, (neobișnuit) măculă (PONTBRIANT, D.) S. f. - Din lat. macula, fr. macule.