MACULAT, -Ă adj. (Rar; livresc) Cu pete, pătat. Cf. ARISTiA, PLUT. Apendicii foliolelor... palid maculați sau cam nemaculați. GRECESCU, FL. 347. Gloatele biruite aleargă acum despuiate cătră mare, ca să-și caute un refugiu și o îmbrăcăminte, după ce și-au lăsat aci cămășile maculate. ARGHEZI, c. j. 157. - Pl.: maculați, -te. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculát, -ă adj. PONTBRIANT, D. V. macula.