mâncare s. f., g.-d. art. mâncării; pl.(acțiuni) mâncări/(feluri de mâncare) mâncăruri

meniu-pensiune s. n. Meniu oferit celor care iau masa într-un restaurant în regim de pensiune ◊ „O reclamă-invitație, cât ușa la un local piteștean: «Restaurantul lacto-vegetarian vă oferă următorul meniu-pensiune, compus din felul I, supă sau ciorbă; felul II, mâncare; felul III, desert».” R.l. 19 VIII 73 p. 5. ◊ „Inițiativa servirii meniurilor-pensiune pentru elevi, experimentată inițial la un singur restaurant, s-a extins cu repeziciune.” I.B. 11 II 75 p. 1 (din meniu + pensiune)

mâncare s. f., g.-d. art. mâncării; (acțiuni) pl. mâncări, (feluri de mâncare) mâncăruri

apleca [At: PRAV. MOLD. 53/1 / Pzi: aplec / E: lat applicare] 1-2 vtr A (se) înclina (spre ceva așezat mai jos). 3-4 vtr (Fig) A (se) umili. 5-6 vtr A (se) supune. 8 vtr (Cst cu prepoziția de) A (se) încovoia. 9-10 vtr A (se) ploconi. 11 vr (Pop; îe) Se apleacă ziua Se face seară. 12-13 vtr (D. oameni și d. animale) A alăpta. 14-15 vur (Pat) A-i veni rău. 16 vr A i se face greață Si: (reg) a se ciumurlui Cf pleca. 17-18 vur (Pex) A se sătura de un fel mâncat prea des. 19 vr (Fig) A avea înclinare spre ceva. 20 vr (Fig) A fi dezgustat de ceva. 21 vr A fi dispus a... 22 vr (Înv; numai la unii scriitori din școala latinistă) A aplica.

toană² sf [At: ANTIPA, P. 454 / Pl: ~ne / E: ucr, rs тоня] 1 Loc bogat în pește, unde se aruncă năvodul². 2 (Reg) Mulțime de pești. 3 (Reg) Stol de păsări. 4 (Reg) Haită de lupi. 5 (Reg) Adunare a flăcăilor pentru alegerea persoanelor care să conducă și să supravegheze desfășurarea datinilor de Crăciun. 6 Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod², care prinde peștele înconjurându-l. 7 Aruncătură de năvod². 8 (Îe) A da (sau a trage) ~na (sau o ~) A arunca năvodul și a-l scoate. 9 (Îe) A întinde ~na A desfășura larg năvodul². 10 (îe) A închide ~na A strânge năvodul² cu pește. 11 Timpul cuprins între momentul aruncării și cel al scoaterii năvodului². 12 Spărtură făcută în gheața unei ape pentru a pescui sau pentru a scoate apă Si: copcă, ochi¹, (reg) produf. 13 Bătaie între pești. 14 Timpul când peștele umblă după mâncare. 15 Felul de a se manifesta al peștelui când umblă după hrană. 16 Timp potrivit de prins pește.

zeamă sf [At: NEAGOE, ÎNV. 113/22 / V: (îvp) zamă / Pl: zemuri și zemi / E: ml zema] 1 Parte lichidă a unor preparate culinare. 2 Apă în care s-au fiert zarzavaturile, carnea, pastele făinoase etc. 3 (Îvp; pex; adesea urmat de determinări care indică felul) Mâncare cu zeamă (2) (precum supa, ciorba) sau cu sos mult și subțire Si: (reg) zemărie (1), zemoaică. 4 (Pfm; îs) ~ lungă (sau de vorbe) Flecăreală. 5 (Pex; îas) Flecar (1). 6 (Reg; îas) Poșircă. 7 (Îla) Tot de-o ~ La fel. 8 (Îs) ~ de vorbe Vorbe goale. 9 (Pfm; îs) ~ de prune Țuică¹ (1) (de calitate inferioară). 10 (Reg; îas) Fleac¹ (1). 11 (Reg; îas) Prostănac. 12 (Reg; îs) ~ de amnar (sau de știr, chioară, lungă) Poșircă. 13 (Pop; îs) ~ chioară (sau lungă) Supă, ciorbă etc. cu prea multă apă Si: (reg) zămârceală (1). 14 (Pex) Mâncare de proastă calitate Si: (îrg) zemurcă (1), (reg) zămârceală (2). 15 (Pfm; îs) ~ de struguri Must (1). 16 (Pfm; îas) Vin. 17 (Pop; îe) A nu fi de nici o ~ (sau a nu fi nici de ~ma oului ori a ouălor, a prunelor) A nu fi bun de nimic. 18 (Pop; îe) (A fi) tot de-o zeamă cu ... (A fi) la fel cu ... 19 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Lichid conținut de celulele și țesuturile vegetale (în special de fructe), care poate fi extras prin presare sau stoarcere Si: suc² (1), (reg) zemărie (2). 20 Infuzie sau băutură preparată din plante, semințe sau din zeamă (18) de fructe (cu adaos de zahăr). 21 (Șîs ~ de varză, ~ de curechi, ~ acră) Lichid fermentat, cu gust acrișor, în care s-a murat varza Si: (reg) moare (1). 22 (Reg; d. oameni; îe) A fi botezat cu ~ de varză A fi rău din fire. 23 (Înv) Lichid care intră în compoziția celulelor sau a țesuturilor animale. 24 (Înv) Secreție produsă de unele celule, glande sau organe. 25 (Chm; îs) ~ bordeleză Suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, întrebuințat ca fungicid. 26 (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) în zama lui A lăsa (pe cineva) în pace. 27 (Reg; îae) A nu-l mai necăji, plictisi etc. 28 (Pop; îe) A fierbe în zama lui A se necăji. 29 (Rar; șîs ~ roșie) Sânge (1). 30 (Rar) Puroi¹ (1). 31 (Pop) Lacrimi. 32 (Rar) Tinctură (1). 33 (Pex) Lichid. 34 (Îs) Ou cu ~ Ou fiert puțin, care are albușul încă necoagulat. 35 (Pop; gmț; îs) ~ de clopot (sau de hârleț) Moarte (1). 36 (Pop; îe) A bea ~ma clopotului A muri¹ (1). 37 (Pop; îe) ~ de franci Bănet (1). 38 (Urmat de determinări care precizează felul) Nume dat unor soluții chimice. 39 (Reg; îf zamă; îc) ~-de-holeră Plantă nedefinită mai îndeaproape, care este folosită, în medicina populară, ca leac împotriva holerei. 40-41 (Reg) (Bucată de) carne.

mâncare s. f., g.-d. art. mâncării; (acțiuni) pl. mâncări, (feluri de mâncare) mâncăruri

BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

IAHNIE, iahnii, s. f. Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

ZEAMĂ, zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nici o zeamă se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nici o noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. ◊ Zeamă de prune = țuică. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 4. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, întrebuințată ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zamă s. f.] – Lat. zema.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

DULCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s. n., (B 1) s. n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puțin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. Fig. 1. Frumos, drăguț, gingaș. Zâmbet dulce. ◊ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puțin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acțiuni) Ușor, delicat, gingaș. 4. (Despre terenuri) Puțin înclinat, cu pantă redusă, ușor de urcat. 5. (Despre climă și agenți fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. ♦ Care procură mulțumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. S. n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ◊ Loc. adj. De dulce = (în ritualul bisericii creștine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ◊ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioșilor creștini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I 1) care se mănâncă. – Lat. dulcis.

drob (măruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. droburi

plasă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

BORȘ ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea în apă a tărâțelor de grâu opărite. 2) Fel de mâncare lichid, constând din fiertură de carne sau/și de legume, înăcrită cu acest lichid (sau cu alt fel de acreală). * A mânca (la) ~ a minți. A sufla în ~ul cuiva a se amesteca nedorit în treburile cuiva. /<rus., ucr. boršț

BUCATE f. pl. Feluri de mâncare; mâncăruri. ◊ Listă de ~ meniu. /<lat. buccata

CIGHIR cighiri m. pop. Fel de mâncare preparat din măruntaie (de porc, de miel etc.) tocate și înfășurate în prapur; drob. /

CIORBĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită din legume (uneori cu carne sau pește) și acrită cu borș. ~ de știucă. ~ de pui. ◊ ~ lungă a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală. A se amesteca în ~a altuia a se amesteca în treburi străine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-bă] /<turc. çorba

CIULAMA ~le f. Fel de mâncare pregătită din carne (mai ales de pasăre) sau din ciuperci cu sos (alb). ◊ A face (pe cineva) ~ a bate crunt; a distruge (în bătaie) pe cineva. [Art. ciulamaua; G.-D. ciulamalei; Sil. ciu-la-] /<turc. çulama

DESERT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri și servit la sfârșitul mesei. 2) Moment al mesei când se servește acest fel de mâncare. /<fr. dessert

DROB² ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfășurate în prapur și date la cuptor. /<bulg., sb. drob

FILE ~uri n. 1) Fâșie de carne fără oase, scoasă din lungul șirei spinării unui animal; mușchi. 2) Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. /<fr. filet

FLEICĂ ~ci f. 1) Carne de vită tăiată de pe burtă. 2) Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. [Sil. flei-că] /<germ. Flecken

FRIPTURĂ ~i f. 1) Fel de mâncare pregătită din carne friptă (la grătar, în frigare, în cuptor, în tigaie). 2) Loc fript. [G.-D. fripturii] /<lat. frictura

GHIVECI² ~uri n. 1) Fel de mâncare pregătită dintr-un amestec de legume tocate (cu sau fără carne). 2) fig. peior. Creație artistică eterogenă și lipsită de valoare. /<turc. güveç

GULAȘ ~uri n. Fel de mâncare pregătită din bucăți mici de carne (de vită sau de porc) înăbușită. /<ung. gulyás

GUSTARE ~ări f. 1) v. A GUSTA. 2) Fel de mâncare, de obicei rece, servită în cantități mici și la repezeală. /v. a gusta

IAHNIE ~i f. Fel de mâncare pregătită din carne, din pește sau din legume, cu ceapă prăjită și cu pastă de roșii, fierte până scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni

MARINATĂ ~e f. 1) Sos preparat din oțet, untdelemn și diferite condimente. 2) Fel de mâncare pregătită din carne sau pește, ținut într-un astfel de sos. /<ngr. marinatos, it. marinato

MENIU ~ri n. 1) Totalitate a felurilor de mâncare ce se servesc la o masă. 2) Listă de feluri de mâncare și de băuturi care se servesc într-un local public. /<fr. menu

OCHI² ochiuri n. 1) Placă de sticlă fixată în fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizătură de dimensiuni reduse făcută în ceva cu scopuri diferite. ~ în acoperiș. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, împletituri. 4) Porțiune circulară de substanță, diferită de mediul înconjurător. ~ de apă. 5) la pl. Fel de mâncare preparată din ouă prăjite cu gălbenușul întreg. 6) Gaură ce se formează într-un aliment (brânză, pâine etc.). 7) Pată sau desen constând din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada păunului. /<lat. oculus

OMLETĂ ~e f. Fel de mâncare pregătită din ouă bătute (cu lapte sau smântână) și prăjite în grăsime (uneori cu adaus de brânză, șuncă, verdețuri etc.). /<fr. omelette

OSTROPEL ~uri n. Fel de mâncare pregătită din carne (de iepure, de pasăre, de miel), prăjită puțin și fiartă, la care se adaugă un sos din făină, ceapă și usturoi verde. /Orig. nec.

PAPARĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). ◊ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara

PAPRICAȘ ~uri n. Fel de mâncare pregătită din bucăți de carne și din cartofi, cu mult sos și boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikás

PIFTIE ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí

PILAF ~uri n. Fel de mâncare pregătită din orez fiert cu carne (de oaie, de porc etc.). ◊ A face (pe cineva) ~ a) a bate tare pe cineva; b) a face să fie cuprins de mirare. /<turc. piláv

PLACHIE ~i f. 1) Fel de mâncare preparată din pește (cu multă ceapă, ulei și condimente) și dată la cuptor. 2) reg. Fel de mâncare pregătită din orez (cu lapte și zăhar sau dulceață) și dată la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki

RIZOTO n. Fel de mâncare, preparat din orez, unt, sos de roșii și parmezan. /<it. risotto, germ. Risotto

SCROB ~uri n. Fel de mâncare pregătit din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, cu jumări, cu mărar sau ceapă) și prăjite la foc mic. /<bulg., sb. skrob

SOTE ~uri n. Fel de mâncare pregătită, mai ales din legume fierte sau înăbușite în unt. /<fr. sauté

STUFAT ~uri n. Fel de mâncare pregătită din carne (mai ales de miel) înăbușită cu ceapă și usturoi verde. /<ngr. stufáto, it. stufato

SUFERTAȘ ~e n. Ansamblu din câteva vase suprapuse și prinse într-un cadru cu mâner, folosit pentru a duce concomitent câteva feluri de mâncare caldă. /<turc. sefer tasy

SUPĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită prin fierberea cărnii sau/și a legumelor (uneori cu adaos de paste făinoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe

TERCI ~iuri n. 1) Partea lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale. ◊ A face ~ pe cineva (sau ceva) a zdrobi, a strivi pe cineva (sau ceva). 2) Fel de mâncare preparat din mălai (și alte crupe), fiert cu apă (și cu grăsime). /Orig. nec.

TOCĂTURĂ ~i f. 1) Material mărunțit prin tocare. 2) Carne tocată amestecată, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mâncare. /a toca + suf. ~tură

ZEAMĂ zemuri f. 1) Fel de mâncare lichidă, pregătită din carne sau pește, cu legume, acrită cu borș; ciorbă. 2) Lichidul dintr-o fiertură; apă în care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lungă a) zeamă cu mult lichid; zeamă subțire; b) vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală; flecăreală; trăncăneală. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid conținut în fructe sau legume; suc. * ~ de varză lichid acru și puțin sărat în care s-a murat varza; moare. 4) Substanță lichidă de natură diferită (folosită în industrie, agricultură etc.). * ~ tanantă soluție folosită la tăbăcirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură^[1], iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.

FRIANDÍZE s.f. pl. Produse fine de patiserie și bombonerie oferite între felurile de mâncare, la cafea, la ceai sau după desert, servite asortate pe un platou; din fr. friandises

calfiu, calfiuri, s.n. (reg.) fel de mâncare.

cavurmă s.f. (reg., înv.) un anumit fel de mâncare; coleașă (v.).

ciochelceie s.f. (reg.) un fel de mâncare.

colătău s.n. (reg.) 1. mânerul sucalei (roatei de făcut țevi). 2. fel de mâncare. 3. învârtită.

juveală s.f. (reg.) fel de mâncare.

nolărezi s.m. pl. (înv.) fel de mâncare preparat din aluat.

plasă, plase, plăși, plese, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).

ANTREU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)

BUDINCĂ s. f. 1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert. 2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor. (< fr., engl. pudding)

DESERT s. n. fel de mâncare care se servește la sfârșitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui. (< fr. dessert)

FRICANDO s. n. fel de mâncare preparat din bucăți de carne împănată cu slănină și fiartă înăbușit. (< fr. fricandeau)

MENIU s. n. 1. listă a felurilor de mâncare și a băuturilor servite la o masă, la un banchet etc. 2. (inform.) parte a unui program, afișată pe ecranul calculatorului care oferă utilizatorului mai multe opțiuni. (< fr. menu)

PLAT¹ s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui meniu. (< fr. plat)

RULADĂ s. f. 1. prăjitură de forma unui sul, umplută cu dulceață, cremă etc. 2. fel de mâncare din mușchi de vacă sau de porc umplut cu tocătură, ouă fierte etc. și rulat, care se coace în cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratură, în ariile de operă și în tehnica de belcanto, din cântarea cu virtuozitate a mai multor note pe una și aceeași silabă. (< fr. roulade)

răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare, nimic de mâncare.

carpaccio s. (cuv. it.) Fel de mâncare preparat din felii foarte subțiri din carne de vită (în citat este greșit tradus prin carne de pui) ◊ „A devenit o adevărată manie: sushis de pește (pește crud), carpaccios (carne crudă de pui).” As 253/97 p. 3

ordinator s. n. (inform.) Computer ◊ „Trei restaurante din Moscova se servesc de un ordinator capabil să întocmească meniuri formate din 10000 de feluri de mâncare.” Sc. 25 III 74 p. 4. ◊ „Pacienții computerului. La Universitatea Alberta din Canada a fost inaugurat un curs de 20 de ore de cardiologie computerizată. Datorită unui program special elaborat cu sprijinul «Fundației canadiene a inimii», studenții care frecventează cursul au posibilitatea de a vedea, pe un ecran terminal al ordinatorului, corpul unui om accidentat.” R.l. 18 VII 74 p. 6. ◊ „Wilhelm Tell, un minicalculator elvețian care a luat parte anul trecut la primul campionat mondial al ordinatoarelor programate să joace șah.” R.l. 25 X 75 p. 6; v. și imprimantă, miniaturiza (din fr. ordinateur; DMC 1954, DT; DN – alt sens, DEX, DN3)

plat s. n. (franțuzism; alim.) Fel de mâncare ◊ „[...] ne întâlnim de două ori pe lună și atunci îi prepar plat-ul preferat: spaghetti.” Săpt. 7 VII 78 p. 5 (din fr. plat)

porridge s. n. 1975 (cuv. engl.; alim.) Fel de mâncare din fulgi de ovăz specific în Anglia v. breakfast [pron. porigi](DN3)

júlfă și jólfă f., pl. e (cp. cu ung. zsufa, palid). Mold. Un fel de mâncare (care se numește și lapte de buhaĭ) făcută din semințe de cînepă pisate, apoĭ amestecate cu apă ferbinte, strecurate și ferte, din care rezultă un fel de urdă saŭ lapte, în care se pune zahăr și se mănîncă. – Și júfă (Brașov) și juflă (Mold. nord).

limbariță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.

plasă² (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

cremă f. 1. caimac: cremă de Câmpulung; 2. un fel de mâncare din lapte și ouă; 3. licher fin: cremă de mintă; 4. fig. și fam. ceea ce-i mai bun: crema societății (=fr. crême).

cușcuș n. un fel de mâncare orientală făcută din griș sau mălaiu, cu grăsime de berbece și cu sos de găină. [Turc. KUSKUS].

ZEAMĂ, (2) zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Fel de zeamă (1). 3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică. 4. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 5. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zamă s. f.] – Lat. zema.

BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, sb. rasola, rus. rassol.

DULCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s. n., (B 1) s. n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost puțin sărat. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. Fig. 1. Frumos, drăguț, gingaș. Zâmbet dulce. ◊ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puțin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acțiuni) Ușor, delicat, gingaș. 4. (Despre terenuri) Puțin înclinat, cu pantă redusă, ușor de urcat. 5. (Despre climă și agenți fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. ♦ Care procură mulțumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. S. n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ◊ Loc. adj. De dulce = (în ritualul Bisericii creștine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ◊ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioșilor creștini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I 1), comestibil; desert. – Lat. dulcis.

MÂNCARE, (1) mâncări, (3) mâncăruri, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. – V. mânca.

limbariță, limbarițe, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

aimpren sn [At: CHEST. VIII, 11 / P: aim-pren / Pl: ~e / E: ger Einbreune] (Reg) Fel de mâncare sărăcăcios, făcut din rântaș subțiat cu apă.

atacare sf [At: G. MURGOCI, SĂM. VI 295 / Pl: ~cări / E: ataca] 1 Ofensivă. 2 Agresare a unui stat sau a unei persoane Si: (rar) atacat¹ (2). 3 Acțiune pentru schimbarea unei situații existente Si: (rar) atacat¹ (3). 4 (Fam) Cerere a unei sume de bani sau a unui obiect fără intenția restituirii Si: (rar) atacat¹ (4). 5 începere cu poftă a unui fel de mâncare Si: (rar) atacat¹ (5). 6 Distrugere. 7 (Pop) Contaminare. 8 (Pop) Îmbolnăvire de tuberculoză Si: atacat¹ (8). 9 Cerere injustiție de a se anula sau modifica un act sau o hotărâre Si: (rar) atacat¹ (9). 10 (Jur) Denunțare a unui fals Si: (rar) atacat¹ (10). 11 Contestare a unei opinii Si: (rar) atacat¹ (11). 12 Negare Si: atacat¹ (12). 13 Provocare a unei discuții despre ceva Si: (rar) atacat¹ (13). 14 Începere a unei activități Si: (rar) atacat¹ (14). 15 (Muz) începere a execuției unei piese muzicale Si: (rar) atacat¹ (15). 16 Acționare a unei mașini Si: (rar) atacat¹ (16). 17 (Fam) Enervare.

băbălacă sf [At: CADE / Pl: ~ace / E: nct] (Trs) Fel de mâncare preparată cu ouă.

bostan sn [At: LB / Pl: ~i / E: tc, srb bostan] 1 (Mol) Loc unde se cultivă legume Si: legumărie. 2 Pepenărie. 3 (Reg) Dovleac (Cucurbita pepo). 4 Pepene verde. 5 (Îe) A prinde ~ul de coadă A parveni. 6 (Pop; îs) -res Fel de mâncare cu dovleac. 7 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fig; irn) Cap (al omului).

brijoacă sf [At: H III, 172 / E: nct] (Îrg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape Cf pârjoală.

bucată sf [At: CREANGĂ, P. 6 / Pl: ~căți, (7-9) ~te / E: lat buccata] 1 Parte delimitată dintr-un întreg. 2 (Determinat prin „de drum”, „de cale”) Distanță. 3 (D. timp) Interval. 4 (Cmr; ind) Piesă dintr-un ansamblu sau dintr-o serie de obiecte de același fel. 5 (Fig; îe) A face ~căți A zdrobi (în bătaie). 6 (îvr) Piesă (literară, muzicală). 7 (Lpl) Feluri de mâncare (gătită). 8 (Lpl) Alimente. 9 (Reg; lpl) Cereale. 10 (Reg) Vite. 11 (Reg; pex) Avere (mișcătoare). 12 (Îe) A vinde (cumpăra) cu ~ta A vinde (cumpăra) în detaliu (cu amănuntul). 13 (Îe) A face ceva din bucăți A confecționa ceva din piese care provin din ansambluri diferite. 14 (Îs) Om dintr-o ~ Om integru. 15 (îas) Om grosolan. 16 (Pfm; îe) A face cuiva ~ta A provoca cuiva, în mod deliberat, ceva neplăcut, un rău.

calfiu sm [At: ALEXICI, L. P. 78 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape.

carăma sf [At: CHEST. V, 153/73 / Pl: ~le / E: nct] (Reg) Fel de mâncare preparat de ciobani, din carne de oaie, legume și condimente, care se poate păstra o perioadă mai lungă de timp.

casoletă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: ~te / E: fr cassolette] 1 (Frm) Vas în care se ard mirodenii. 2 Conținutul unei casolete (1). 3 Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 4 Mic recipient în care se păstrează și se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive. 5 Conținutul unei casolete (5). 6 Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc.

cavurmă sf [At: H XIV, 87 / Pl: ~me / E: tc ka(v)urma] (Trî) Un fel de mâncare (cu carne) prăjită.

dapifer smf, a [At: BARIȚIU, P. A. I, 6 / Pl: ~i / E: lat dapifer] 1-2 (Înv) (Persoană) care avea obligația să ducă și să aranjeze felurile de mâncare la masă.

degețel [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

desert sn [At: C. PETRESCU, Î. II,164 / Pl: ~uri / E: fr dessert] (Frm) 1 Fel de mâncare, de dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei. 2 Timp în care se servește această mâncare.

ciochelceie sf [At: H XVIII, 26 / Pl: ? / E: nct] (Reg; cu sens neprecizat) Fel de mâncare.

ciorbă sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ~oar~ / A și: ~ba / Pl: ~be / E: tc çorba] 1 Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne Si: fiertură, borș. 2 (Pfm; îe) A se amesteca în ~ba cuiva (sau a altuia) A se amesteca (nedorit) în treburile altuia. 3 (Pfm; îe) A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ~ A considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține cont de diferențele dintre ei. 4 (Pfm; îe) Cine s-a ars cu ~ suflă și-n iaurt Cine a pățit-o o dată devine prevăzător. 5 (Pop; îs) ~ lungă Mâncare fără consistență, care nu satură. 6 (Fig; îas) Vorbărie. 7 (Pfm; îe) A avea o ~ de copii A avea mulți copii. 8 (Reg) Lapoviță. 9 (Reg) Noroi. 10 (Zid) Ceamur.

dulce [At: At: COD. VOR. 125/5 / V: ~lciu / Pl: ~lciuri, dulci, ~ / E: ml dulcis, -em] 1 a Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. 2 a Care a fost îndulcit. 3 a (D. lapte) Proaspăt. 4 a (D. brânzeturi) Care nu a fost sărat. 5 a (D. brânzeturi) Care a fost sărat foarte puțin. 6 a (D. fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gust dulce (1). 7 a (D. apă) Care nu este sărată. 8 a (D. apă) De izvor. 9 a (D. apă) De fântână. 10 a (Fig) Frumos. 11 a (Fig) Drăguț. 12 a (Fig) Gingaș. 13 a (D. miros) Aromat. 14 a (D. glas, sunet etc.) Plăcut la auz Si: armonios, melodios. 15 a (D. lumină) Puțin intens Si: blând. 16 a (D. culori) Estompat. 17 a (D. somn) Liniștit. 18 a (D. somn) Odihnitor. 19 a (D. gesturi, acțiuni) Ușor. 20 a (D. gesturi, acțiuni) Delicat. 21 a (D. terenuri) Cu o pantă redusă. 22 a (D. terenuri) Ușor de urcat. 23 a (D. climă, agenți fizici) Moderat. 24 a (D. climă, agenți fizici) Temperat. 25 a (D. ființe) Plăcut la înfățișare sau în comportări Si: simpatic. 26 a (D. ființe) Iubit. 27 a (D. ființe) Drag. 28 a (D. oameni) Înțelegător. 29 a (D. oameni) Blând. 30 a (D. oameni) Care provoacă mulțumire Si: agreabil. 31 a (D. vorbe) Alintătoare. 32 a (D. gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste. 33 a (Îe) A face (cuiva) ochi ~lci A privi (pe cineva) cu dragoste Si: a curta. 34 sni (Bis; d. alimente; îla) De ~ Care este permis numai în perioadele dintre posturi. 35 sni (Bis; d. zile sau perioade; îal) În care este îngăduit să se mănânce orice fel de alimente. 36 sni (Fam; îe) A spune (cuiva ceva) de ~ A spune (cuiva) lucruri dezagrabile. 37 sni (Îae) A reproșa (cuiva ceva). 38 sn Lucru sau faptă care produce plăcere. 39 sn Lucru sau faptă plăcută. 40 sn (Mpl) Alimente preparate cu zahăr sau miere.

cușcuț sn [At: H VII, 172 / E: nct] (Reg) Fel de mâncare nedefinit mai îndeaproape Cf cușcuș.

fiertură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 206/2 / Pl: ~ri / E: fiert + -ură] 1 (Rar) Fierbere. 2 (Îe) A băga (pe cineva) în ~ri A speria (pe cineva) foarte tare Si: a băga (pe cineva) în sperieți. 3-4 Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 5 (Ccr) Orice fel de mâncare cu zeamă. 6 (Spc) Ciorbă.

gălușcărițele sfpa [At: CHEST. VIII, 9 / E: gălușcă + -riță] (Reg) Fel de mâncare ce se consumă la nuntă.

folfăială sf [At: MARIAN. NU. 17 / Pl: ~ieli / E: folfăi + -eală] (Pop) 1-2 Folfăire. 3 (Ccr) Fel de mâncare nedefinit mai de aproape.

fricando sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr fricandeau] Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit, care se servește de obicei la începutul mesei.

fricase sns [At: DN³ / E: fr fricassé] (Frm) Fel de mâncare preparat din carne tăiată bucăți și prăjită în sos Si: tocană.

friptură sf [At: IORGA, S. D. XII, 179 / Pl: ~ri / E: ml *frictura] Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare, la tigaie sau la cuptor.

iahnie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 288 / V: iacn~, iagn~, ~nâie, ~nea, ianâie, icnea, icnie, iehnea^[1], ignea, ignie, ihn~ / Pl: ~ii / E: tc yahni] Fel de mâncare turcească, scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne.

îmbucătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: îmbuca + -(ă)tură] 1 Îmbucare (1). 2 Bucată de mâncare care se poate înghiți dintr-o dată Si: bucătură, dumicat, înghițitură, sorbitură. 3 (Nob) Fel de mâncare Si: bucată. 4 $(D. instrumentele muzicale de suflat) Orificiu prin care pătrunde aerul. 5-6 Îmbucare (5-6).

lapți smp [At: MÂNCĂRILE, 17/5 / E: ml lactes] 1 Produse sexuale ale peștilor masculi, cu aspect de masă gelatinoasă albă. 2 (Rar; îe) Umbli să-ți lași ~i cu folos Umbli să profiți. 3 Ganglioni de la gâtul vițeilor din care se prepară unele feluri de mâncare Si: momițe.

lazane sfp [At: NICA, L. VAM. 140 / S și: lazagnii / E: it lasagna] 1 Paste făinoase umplute cu brânză, carne tocată, legume etc. 2 Fel de mâncare preparat din lazane (1) fierte.

leveș sn [At: ANTIM, O. 102 / V: (reg) lebeș, lebeșă sf, lebișă sf, ~ă sf, ~ez, livej (Pl: ~uri), liv~ / A și: leveș / Pl: ? / E: mg leves] 1-2 (Trs; Ban) Supă din carne (de pasăre). 3 (Trs; Ban) Ciorbă cu carne. 4 (Reg) Zer rămas după scoaterea urdei. 5 (Trs) Fel de mâncare asemănător cu terciul, preparat din mălai fiert în zer. 6 (Îrg; îf livej) Suc de fructe Si: cidru, (pop) mursă, must, mustăreață. 7 (Reg) Vin de calitate inferioară Si: poșircă, (reg) aleveș, ceagăr, leoarcă. 8 (Olt; Ban) Borhot din prune. 9 (Olt; Ban) Oțet din borhot de prune.

mandră² sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~re / E: rrm man(d)ro] 1 (Ban; Trs) Mămăligă. 2 (Reg) Fel de mâncare preparat din pâine sau din mămăligă prăjită în grăsime Si: (reg) puricei.

mâncărea sf [At: DLR / Pl: ~ele / E: măncărică css] 1-8 (Șhp) Mâncărică (1-8). 9 (Trs) Fel de mâncare ciobănească preparată cu smântână.

meniu sn [At: CARAGIALE, O. VII, 307 / S și: menu / Pl: ~ri / E: fr menu] 1 Totalitate a felurilor de mâncare servite la o masă¹ (32-33). 2 Listă a felurilor de mâncare servite, într-o anumită ordine, la o masă¹ (32-33). 3 Foaie de hârtie sau carton pe care sunt înscrise la un restaurant felurile de mâncare pregătite și băuturile existente, împreună cu prețurile respective Vz listă de bucate. 4 (Îs) ~ fix Masă¹ (43) servită la cerere, mai ales la prânz, într-un restaurant, alcătuită din feluri de mâncare al căror număr și ordine sunt stabilite zilnic de restaurantul respectiv și care, de obicei, are un preț relativ redus.

mic, ~ă [At: COD. VOR. 80/12 / Pl: mici, (rar, af) mice / E: pbl ml *miccus] 1 a (îoc mare) Care este sub dimensiunile mijlocii obișnuite, având dimensiuni sau proporții reduse, considerate în mod absolut sau prin comparație. 2 a (Înv; îs) Lume (sau lumea cea) ~ă Microcosm. 3 a (Îs) Literă ~ă Minusculă (3). 4 a (Îs) Degetul (cel) ~ Cel mai scurt și mai subțire deget al mâinii sau al piciorului la om. 5 a (Îe) A avea (pe cineva) la degetul (cel) ~ A dispune de cineva cum vrei. 6 a (Îae) A fi cu mult superior altcuiva. 7 a (Îe) A avea (sau a-i fi ceva) în degetul (cel) ~ A cunoaște temeinic, cu de-amănuntul. 8 a (Nob; îe) A lăsa (pe cineva) la degetul cel ~ A întrece pe cineva ca valoare, cunoștințe etc. 9 a (Îe) A pune (pe cineva) la degetul cel ~ sau a schimba (pe cineva) cu degetul cel ~ A disprețui pe cineva. 10 s (Îlav) În ~ Pe scară redusă Si: fără amploare. 11 s (Îal) După un plan restrâns. 12 a (D. oameni; îla) ~ la os De constituție delicată. 13 a (Îe) A face ochii ~i Se spune despre un om obosit care este pe punctul de a adormi. 14 a (Îae) Se spune despre un om care se preface că nu vede. 15 a (D. mers) Cu pași mici (1) și grăbiți. 16 a (D. terenuri, teritorii, așezări omenești etc., îoc întins, vast) Care ocupă o suprafață redusă. 17 a (D. încăperi, recipiente etc; îoc încăpător, cuprinzător) Prea puțin încăpător. 18 a (Îoc lung) Scurt. 19 a (Reg; îs) Pieptene ~ Pieptene cu dinții scurți și deși. 20 sm Fel de mâncare din carne tocată de vacă, de porc, de oaie, condimentată și friptă pe grătar în bucăți de forma unor cârnăciori scurți și groși Si: mititel (38). 21 a (Îoc înalt) Care nu atinge înălțimea mijlocie Si: mărunt, scund, scurt. 22 a (D. ape, gropi, prăpăstii etc.; îoc adânc) Care are adâncime și lățime redusă. 23 a (îoc lat) Îngust. 24 a (Îoc gros) Subțire. 25 a (Reg; îs) Untură ~ă Slănină. 26-27 smf, a (Ființă) de vârstă fragedă. 28-29 smf, a (Îoc matur, vârstnic) Tânăr. 30-31 a (La comparativ sau la supelativ relativ) (Mai sau) cel mai tânăr. 32-33 smf, a (Spc) (Frate) care este cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia Vz mezin. 34 a (Îlav) De ~ Din fragedă vârstă Si: de copil. 35 smf (Fam; îf micule, mico) Termen dezmierdător sau ironic cu care se adresează cineva unui bărbat sau unei femei. 36 sm (Îe) Cu ~, cu mare Toată lumea. 37 a (Indică sau sugerează durata) Care durează puțin Si: scurt. 38 a (îoc abundent, mult) Puțin. 39 a (D. numere, valori care pot fi exprimate numeric) Redus ca număr, ca proporții. 40 a (înv; îs) Calorie ~ă Cantitate de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă cu 1° C. 41 a (D. prețuri; îoc ridicat) Scăzut. 42 a (îoc intens, puternic, tare; indică intensitatea) Puțin intens Si: redus, scăzut, slab. 43 a (Îoc important, însemnat) Fără prea mare valoare Si: neimportant, nesemnificativ. 44 a (Pop; îs) Prânzul (cel) ~ Primă masă, de dimineață, pe care o iau țăranii aflați la muncă, în cursul verii. 45 a (Îas) Timp al zilei când se ia prânzul mic (44). 46 a (Reg; îs) Masă ~ă Masă de la nuntă la care noii veniți mănâncă, de obicei, numai pâine, sare și beau rachiu înainte de a se așeza la masa propriu-zisă. 47 a (Reg; îs) Cartea ~ă Abecedar. 48 a (Îe) A se face (sau a deveni) (mai) ~ A deveni umil sau timid. 49 a (Înv; îe) A se lăsa mai ~ A deveni mai modest, mai nepretențios. 50 a (Îae; înv) A ceda. 51 a De gravitate redusă. 52 a (D. oameni și manifestările lor; îoc generos, nobil) Lipsit de noblețe, de generozitate Si: meschin (5). 53 a (D. mintea, inteligența oamenilor) Cu posibilități reduse Si: îngust, prost, redus. 54 a Care ocupă un loc inferior, modest într-o ierarhie. 55 sm (La comparativ, cu aps) Subaltern considerat în raport cu superiorul lui ierarhic. 56 sm (Pfm; gmț; îe) Mai mare peste cei mai mici și staroste de calici Se spune despre cei care se mândresc prea mult cu slujba neînsemnată pe care o au. 57-58 a (Îs) Unchi ~ (sau lele ~ă) (Văr sau) vară a tatălui sau a mamei, în raport cu copiii acestora. 59-60 a (îs) Socru ~ (sau soacră ~ă) (Tată sau) mamă a miresei, în ziua căsătoriei a doi tineri. 61 a (Îs) Nun ~ (sau nună ~ă) Fiecare dintre persoanele care asistă ca martori de mai mică importanță la săvârșirea unei cununii. 62 a (îas) Copii ai nunului (1).

nolărezi ssp [At: PISCUPESCU, O. 196/11 / E: cf colărezi] (Înv) Fel de mâncare preparat din aluat. corectat(ă)

moare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 128^r/22 / Pl: (nob) mori / E: pbl ml moria] 1 (Reg; udp „de”) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor) Si: saramură. 2 (Reg; udp „de”) Lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături. 3 (Reg; spc; udp „de”) Zeamă de varză. 4 (Reg; îe) Îmi bag capul în ~ de sare numai să... Sunt dispus să fac orice pentru... 5 (Reg; îe) A ști (sau a cunoaște) ~a cuiva A cunoaște firea, obiceiurile cuiva. 6 (Reg; îe) A mânca (sau a gusta) ~a (sau din ~a) cuiva A avea de suportat supărarea, mânia, toanele cuiva. 7 Mujdei (1). 8 (Reg) Amestec de apă cu sare și cu ceapă coaptă. 9 (Reg) Zeamă pe care o lasă carnea sau slănina când sunt fripte. 10 Fel de mâncare preparat în saramură. 11 (Fig) Fel de a fi al cuiva Si: fire, temperament. 12 Caracter. 13 (Olt; determinat prin „de săpun”) Leșie care rămâne pe fundul căldării în care s-a preparat săpunul Si: strat.

momiță¹ sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: bg момица] 1 (Pop) Ganglion. 2 (Spc; mpl) Glandă sau ganglion de la gâtul sau de la pieptul anumitor animale, din care se prepară anumite feluri de mâncare. 3 (Reg; lpl) Măruntaie (1) de vită. 4 (Reg; lpl) Icre. 5 (Reg) Bubă. 6 (Reg) Eczemă. 7 (Pfm) Testicule.

mort, moartă [At: COD. VOR. 98/3 / Pl: ~rți, moarte, (reg) ~uri / E: ml mortuus] 1 a (D. ființe) Care nu mai trăiește Vz decedat, defunct, răposat. 2 a (Îlv) A cădea sau a rămâne ~ pe loc sau, reg, din picioare A muri subit. 3 a (Îe) (A fi) mai mult ~ decât viu sau a fi (pe) jumătate ~ A fi într-o stare de epuizare maximă din cauza fricii, a bolii etc. 4 a (Îe) A fi ~ după... sau fără...) A ține foarte mult la... 5 a (Îae) A dori foarte mult să obțină, să aibă... 6 a (Îae) A fi foarte îndrăgostit de... 7 a (Îe) A umbla sau a se ține ~ după... A depune toate eforturile pentru a obține ceva. 8 a (Îae) A-și manifesta dragostea față de o persoană, străduindu-se să fie mereu aproape de ea. 9 a (Îe) A umbla după (a căuta) potcoave de cai ~rți sau a umbla după (ori a căuta) cai ~rți, să le iei potcoavele A umbla după lucruri fără valoare, după himere. 10 sm, a (Îe) A se face ~ (sau a face pe ~ul) în păpușoi A se face că este neștiutor sau neimplicat în legătură cu un lucru, cu o întâmplare etc. 11 a (Îe) A o lăsa moartă în păpușoi (sau, rar, în cânepă) A lăsa o chestiune încurcată, a renunța la ceva. 12 a (Îe) A rămâne sau a ședea moartă A rămâne pe loc, a nu progresa. 13 a (Îlav) Mort-copt Cu orice preț Si: neapărat. 14 a (Îal) Vrând-nevrând. 15 a (Îal) Cu chiu cu vai. 16 a (Îlav) Nici ~ sau (rar) ~ tăiat Cu nici un chip. 17 a (D. persoane; îla) ~ de viu sau ~ pe picioare Foarte slăbit. 18 a (Reg; d. țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.; îal) Putred. 19 a (Reg, d. țesături etc.; îal) Rărit. 20 a (Îla) Beat ~ sau ~ de beat, (rar) ~-beat Foarte beat. 21 a (Îe) A dormi (sau a adormi) ~ A dormi profund. 22 a (Îs) Limbă moartă Limbă care a încetat de a fi învățată ca limbă maternă. 23 a (Îs) Inventar ~ Totalitate a uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport care aparțin unei întreprinderi. 24 a (Îs) Linie moartă Linie de cale ferată care se înfundă, servind numai pentru gararea terenurilor. 25 a (Îe) A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă A fi înlăturat ca necorespunzător dintr-un post de răspundere 26 a (Îae) A fi considerat inutil sau inutilizabil. 27 a (Îs) Unghi ~ Loc pe traiectoria unei arme de foc, pe care nu îl poate ajunge proiectilul. 28 a (Îs) Punct ~ Poziție a unui mecanism bielă-manivelă care corespunde momentului când biela și manivela au axele în prelungire sau suprapuse 29 a (Îe) A ajunge la un sau într-un punct ~ A fi în imposibilitatea de a găsi o soluție. 30 a (Îs) Timp ~ Lipsă de activitate a forțelor de muncă sau a mașinilor în timpul când ar trebui să lucreze. 31 a (îas) întrerupere neprevăzută a muncii. 32 a (Reg; îs) Fier ~ Fier de calitate inferioară. 33 a Colontitlu ~ Cifră care cuprinde numărul unei pagini, fără a fi însoțită de numele autorului sau de titlul cărții. 34 a (Mtp; reg; îs) Apă moartă Apă care este adusă din timpul când mortul era neîngropat. 35 a (Mtp; îcr apă vie, îas) Apă miraculoasă care are puterea de a îmbina părțile corpului unui om tăiat în bucăți. 36 a (Îs) Mare moartă Mare în care nu trăiesc viețuitoare. 37 a (Reg; îs) Mămăligă moartă Fel de mâncare preparat din mămăligă și ulei Vz topșă. 38 a (Fam; d. aparate, motoare etc.) Care nu mai funcționează. 39 a (D. părți ale corpului) Cu funcțiile vitale total sau parțial oprite Si: țeapăn, inert. 40 a (Gmț) Mânușiță moartă cine mi te poartă? Taica burete Tup de părete Se spune copiilor de către oamenii mai în vârstă care se joacă cu mâna lor, legănând-o într-o parte și în alta și izbind-o apoi ușor de un obiect solid. 41 a (Reg; îs) Os ~ Excrescență osoasă de natură inflamatorie sau traumatică, care poate produce șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor Si: exostoză. 42 a (Îs) Carne (sau piele) moartă Carne sau piele care se formează deasupra unei răni și prin care nu trec ramificații nervoase. 43 a (D. plante) Uscat. 44 a (D. frunze) Veșted. 45 a (Fig; d. diverse obiecte, accentuând sensul de inanimat) Fără viață. 46 a (Fig) Încremenit. 47 a (Îs) Natură moartă Pictură care reprezintă obiecte, flori, fructe, vaze, cărți etc. gmpate sau aranjate într-un anumit decor. 48 a (Fig; d. orașe, străzi etc.) Lipsit de viață, de activitate, de zgomot. 49 a (Fig; d. orașe, străzi etc.) În sau pe care nu se întâmplă nimic deosebit. 50-51 a (Fig; d. foc) (Lipsit de intensitate sau) stins. 52 a (Fig; d. noțiuni abstracte) Lipsit de orice valoare, de importanță. 53 a (Fig; d. culori, nuanțe etc.) Lipsit de strălucire Si: șters. 54 smf Persoană care a murit Vz defunct, decedat. 55 smf Trup neînsuflețit al unei persoane, așezat în cosciug, pe catafalc sau înmormântat. 56 smp (Îe) ~rțil cu ~rții, viii cu viii Se spune în legătură cu atitudinea egoistă, nepăsătoare a cuiva care nu regretă moartea rudelor sau a prietenilor. 57 smp (Îe) A scula (sau a trezi, a deștepta) și ~rții (sau din ~rți) Se spune în legătură cu zgomote sau surse de zgomote foarte stridente. 58 sm (Îe) A mirosi a ~ A fi pe moarte. 59 sm (Îae; arg, în legătură cu o afacere) A fi pe punctul de a eșua. 60 sm (Reg; îe) A da cu ~ peste viu Se spune când se iau la întrecere cel mai slab cu cel mai tare. 61 sm (În legătură cu verbe ca „a se aduna”, „a veni”, „a fi”; îlav) Ca la ~ În număr mare. 62 sm (Îe) A umbla (sau a merge) ca după ~ A merge foarte încet. 63 smp (Îs) Ziua morților Zi anumită în calendarul creștin, a cărei dată variză după regiuni și confesiuni, când se fac rugăciuni speciale în biserici pentru cei decedați Vz moș¹. 64 sm (Arg; îs) Locul ~ului Loc din mașină situat în față, lângă șofer. 65 sm (Pop) Cortegiu mortuar. 66 sn (Reg) Înmormântare. 67 sma (Reg) Joc obișnuit la priveghi, în care unul dintre participanți se preface mort (1). 68 (îe) ~ul de la groapă nu se mai dezgroapă Se spune despre un lucru pierdut definitiv, despre ceva care nu mai poate fi îndreptat.

rasol sn [At: IORGA, S. D. XII, 179 / V: (îrg) răs~ / Pl: ~uri, (pop) ~oale / E: bg разкол] 1 Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2 Fel de mâncare preparat din rasol (1) de vită sau din pește, cu diferite ingrediente. 3 (Mol; îf răsol) Piftie. 4 (Îrg) Tencuială. 5 Lucrare făcută repede și prost. 6 (Fam; îe) A da ~ A face un lucru în grabă, superficial.

ostropel sn [At: (a. 1749) GCR II, 44/29 / V: (reg) ~ompel / Pl: ~uri / E: nct] 1 Fel de mâncare preparată din carne de miel, de pasăre sau de vânat, cu sos, de obicei făcut din oțet, făină și usturoi. Si: (reg) ostropeț (1), ostropior (1). 2 (Prc) Sos al acestei mâncări Si: (reg) ostropeț (2), ostropior (2).

pătură sf [At: LB / Pl: ~ri și (reg) ~re / E: ml *pittula] 1 (Îrg) Foaie de hârtie. 2 (Reg) Bucată. 3 (Reg) Foaie de aluat pentru plăcintă, tăiței etc. 4 (Reg) Plăcintă făcută din mai multe foi suprapuse sau dintr-un aluat care se desface în mai multe foi. 5 (Udp „de”) Strat dintr-o substanță, dintr-o materie, care acoperă ceva în mod uniform. 6 (Udp „de”) Fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. 7 (Îs) ~ vie Totalitate a plantelor de dimensiuni mici (arbuști, ierburi, mușchi) care cresc într-o pădure. 8 (Îs) ~ moartă Strat format din resturile vegetale descompuse care acoperă suprafața solului în pădure sau sub o vegetație bogată de fâneață Si: litieră. 9 (Îs) ~ cu semințe Cotiledon. 10 (Spc) Semifabricat produs în filaturile de bumbac, ca un strat gros de material fibros. 11 (Trs; Mar) Fel de mâncare preparat din mămăligă și brânză aranjate în straturi succesive. 12 (Fig) Categorie, treaptă sau clasă socială. 13 (Fig; pex) Oameni care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau clasă socială. 14 (Reg) Îndoitură la haine Si: cută, pliu. 15 (Reg; lpl) Riduri pe frunte. 16 Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură deasă și groasă de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește la învelit Si: cergă, pled, plocat, țol, velință. 17 (Reg; îe) A lua cu ~ (pe cineva) A certa pe cineva rău. 18 (Îal) A goni. 19 (Ban) Cearșaf. 20 (Reg) Scoarță de pus pe perete. 21 (Reg) Sul de pânză.

ruzli s [At: CHEST. VIII, 79/15 / E: nct] (Reg) Fel de mâncare preparat din ceapă.

șaorma s. f. Fel de mâncare constând din felii subțiri de carne friptă cu ajutorul unui rotisor vertical, servite de obicei cu legume, într-o lipie. Cf. arab. shawarma (شاورما), tc. șavurma.

pizza sfi [At: DN³ / P: pi-ța / E: it pizza] Foaie de aluat peste care se pune brânză, carne, ciuperci, pește, tomate și condimente, copt în cuptor, constituind un fel de mâncare tipică pentru Italia meridională.

plasă² sf [At: MAIOR, IST. 70/3 / Pl: ~se, (îrg) plăși, (reg) plese / E: ngr πλάσι] 1 (Trs; înv) Fel. 2 (Trs; înv) Categorie. 3 (Trs; înv) Clasă. 4 (Trs) Fel de mâncare care se servește la masă. 5 (Gmt; înv) Latură.

tarif sn [At: (a. 1803) DOC. EC. 73 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ngr ταρίφα, it tariffa, ger Tarif, fr tarif] 1 (Șîs ~ vamal sau, înv, al vămilor, vămeșesc) Catalog care cuprinde produsele asupra cărora statul stabilește taxele vamale ce se aplică la import, export și tranzit. 2 (Și îas) Taxă vamală. 3 Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transportul de mărfuri și de persoane, servicii poștale, telefonice, telegrafice, pentru radio, consum de energie electrică etc. 4 Listă cuprinzând tarifele (3) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 5 Sumă de bani dată cuiva pentru o anumită muncă. 6 Sistem de nonne pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă. 7 (Îvr) Listă a felurilor de mâncare, cu indicarea prețurilor respective Si: meniu.

porridge sni [At: DN³ / P: po-rigi / E: eg porridge] Fel de mâncare din făină de ovăz sau de porumb, preparat printr-o fierbere îndelungată la foc mic, care constituie una dintre mâncărurile naționale în Anglia.

torocală sf [At: MURNU, O. 166 / V: (reg) ~ropa~ / Pl: ~le / E: form expresivă] (Reg) 1 Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, neplăcută la gust. 2 Ciorbă (fără gust). 3 Supă (fără gust). 4 Mâncare pentru porci. 5 Amestecătură de obiecte. 6 (Pex) Dezordine (1). 7 Bucată lungă de lemn, scobită, în care se pun niște pietricele și care se leagă de gâtul vitelor, pentru a produce un zgomot ca de talangă. 8 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca o ~ A nu mai conteni din gură. 9 (Dep) Om care vorbește mult. 10 Soluție obținută din nuci verzi fierte în apă, în care se vopsesc anumite obiecte de îmbrăcăminte. 11 Pată mare.

humus s. n. Fel de mâncare preparat din pastă de năut, ulei de susan și diverse condimente. Din tc. humus (cf. engl. hummus).

troșneag s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 198 / Pl: ? / E: ns cf trușnic] (Reg) „Fel de fel de mâncare”.

puricel sm [At: DDRF / V: purecel / Pl: ~ei / E: purice + -el] 1-8 (Șhp) Purice (1-2, 17, 18) (mic) Si: (rar) puricaș (1-8). 9 (Reg; îf purecel) Cusătură în formă de râuri mărunte la cămașă. 10 (Reg; îf purecel) Broderie cu care se unesc marginile a două bucăți de pânză. 11 (Reg; lpl; îf purecel) Șir de găurele cusute pe marginea unui tiv. 12 (Pop; lpl) Fel de mâncare constând din bucăți de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime Si: (reg) gâgău, scornici. 13 (Reg; lpl) Nisip aruncat la scăldat pe corpul ud al aceluia care vrea să se îmbrace și să plece, pentru a-l obliga să intre iar în apă, ca să se spele. 14 (Mol) Pană mică de lemn fixată pe pereții de lemn ai caselor pentru a susține lipitura. 15 (Reg; îf purecel) Bucată de lemn, conică, care, așezată la capătul unei scânduri, este azvârlită prin lovirea celuilalt capăt al scândurii. 16 (Reg; îcs) De-a purecelu (De-a) țurca.

undrea sf [At: BIBLIA (1688), 137/53 / V: an~, (îrg) in~, în~, (reg) andreauă, indreauă, îndrauă, îndreauă, ~auă / Pl: ~ele / E: nct] 1 Unealtă sau lemn, lung și subțire, ascuțit la un capăt și lat la celălalt, pentru perforat talpa etc. 2 (Șîs ~ mare) Ac mare și gros pentru cusut saci, saltele, sumane etc. Si: (reg) acoi. 3 (Pgn) Ac de cusut. 4 (Pgn) Ac de păr. 5 (Astăzi mai ales îf andrea) Fiecare dintre cele două (sau cinci) ace lungi ca niște tije ascuțite la vârf, cu care se împletesc manual obiecte din lână, bumbac etc. 6 (Pop) Croșetă (1). 7 (Mun; Olt; șîs ~ de plasă) Unealtă alungită și plată, scobită la ambele capete pe care se deapănă ața, pentru împletirea plaselor, înnodarea ochiurilor etc. Si: igliță, navetă¹, suveică de plasă. 8 (Mol; Mun) Bucată de lemn cu un orificiu prin care se introduce sfoara sau curelușa legată de năvod pentru a-l trece pe sub gheață de la o copcă la alta. 9 (Atm; pop; pan; șîs ~ua grumazului, -gâtului, -pieptului, -mâinii) Claviculă. 10 (Atm; pop; pan; lpl; șîs ~elele gâtului, grumazului) Venele gâtului. 11 (Rar; lpl) Vene hemoroidale. 12 (Trs; csnp; îf undreauă) Fiecare dintre venele de pe pântecele calului. 13 (Pan; și cu determinarea „de fier”) Bucată de lemn folosită la fixarea unor piese ale plugului de lemn, pentru a-i da o rezistență mai mare. 14 (Pan) Fiecare dintre cele două grinzi pe care se sprijină perinocul morii de apă. 15 (Reg; șîs -ua coșului) Fiecare din cele două bucăți de lemn ce fixează corlata de grinda casei. 16 (Pan; lpl) Felii lungi și subțiri de zarzavat, slănină etc. tăiate pentru prepararea unor feluri de mâncare. 17 (Iht; reg; șîc ~-de-apă) Sulă (Syngnathus ningrolineatus).

zur² s [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Trs) Fel de mâncare pregătit din diverse legume.

saramură sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sala~, (înv) sarem~ (S și: sare-mură), (reg) ~ulă, ~moră, sălăm~ / Pl: ~uri / E: ngr σαλαμούρα] 1 Soluție preparată din apă în care se dizolvă sare de bucătărie (folosită mai ales la conservarea unor alimente) Si: (reg) mură³, sărătură (7), slatină (3). 2 Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, cu usturoi etc., cu care de obicei se servesc unele feluri de mâncare. 3 (Pex) Mâncare preparată cu saramură (2). 4 (Pex) Aliment extrem de sărat. 5 (Pop) Telemea. 6 Soluție obținută prin dizolvarea unor săruri (de sodiu, de potasiu, magneziu etc.) în apă, folosită în agricultură, în industrie etc. 7 (Reg) Nutreț preparat cu saramură (1). 8 (Pop) Izvor de apă sărată Si: sărătură (5). 9 Apă care conține sare (1) în mod natural Si: sărătură (6), slatină (1).

sloi¹ sn [At: N. COSTIN, LET. II, 33/27 / V: (reg) scl~, zl~ / Pl: ~uri, (îrg) sloi sm, (reg) sloaie / E: vsl *сълой cf bg слой „strat, pătură; pojghiță de gheață”] 1 sn (Șîs ~ de gheață) Bucată de gheață care plutește pe apele curgătoare sau stătătoare, înainte ca acestea să înghețe cu totul sau în timpul dezghețului. 2 sn Ghețar din regiunile polare sau alpine. 3-4 sn (Pgn) (Bucată de) gheață Si: (reg) sloiete (2-3). 5 sn (Îe) A-i trece (cuiva) un ~ (sau ~uri) de gheață prin inimă (sau prin spinare, rar, peste obraz) A-l trece pe cineva fiorii de spaimă. 6 sn (Îe) A fi ~ de gheață, a îngheța ~ A-i fi cuiva foarte frig. 7 sn (Îae) A îngheța foarte tare. 8-9 a, sn (Rar; d. apă; îe) (A fi) ~ (A fi) foarte rece. 10 sn (Fig; șîs ~ de gheață) Om lipsit de sensibilitate și căldură sufletească. 11 a (Fig) Încremenit. 12 sn (Pop; pan) Bloc de piatră. 13 sn (Pop; șîs ~ de gheață) Țurțur de gheață. 14 sn (Îvr) Ghețărie (1). 15 sn (Mol) Patină². 16-17 sn (Îvp; cu sensul precizat din determinări) Bucată de ceară sau de seu închegată prin sleire. 18 sn (Înv; pan; cu sensul precizat prin determinări) Bulgăre (de aur sau de argint). 19 sn (Pop) Fel de mâncare preparat din carne de oaie (mai rar de porc), cu sau fără ceapă și care se păstrează în seu sau în untură timp mai îndelungat Si: (reg) tocană.

sos¹ sn [At: MÎNCĂRILE, 47^v/8 / V: (reg) solț, solz, sost, soț, soz, zos, zoț / Pl: ~uri / E: fr sauce] 1 Preparat culinar lichid sau vâscos făcut, de obicei, din grăsime, făină, condimente etc., cu care se pregătesc sau se servesc unele feluri de mâncare Si: (reg) îngroșăluță, îngroșătură, mărtaș. 2 (Trs) Bulion de roșii.

spanac sm [At: ANON. CAR. / V: (îvp) spăn, (îrg) spinat, șpinat, (reg) ~ace, spănat, ~nat, spenos, spin~, spinață sf, spinot, spân~, spânat, sfa~ (Pl: sfanace) sn, șp~, șpăn~, șpânat, șpenat, șpenog, șpinod, (înv) spănachi, spinață sf / Pl: (rar) ~aci, (pop) ~ace sn, (îvr) ~uri sn / E: ngr στανάκι, bg спанак] 1 (Șîc ~-comun, ~-de-grădină) Plantă leguminoasă anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze comestibile mari, triunghiulare sau alungite (gofrate), de culoare verde-închis, foarte bogată în substanțe nutritive, în săruri minerale și vitamine, cu flori verzi unisexuate, dispuse în spice terminale sau așezate la baza frunzelor. Si: (reg) drăgăvii (8) (Spinacia oleracea). 2 (Prc) Frunzele comestibile ale spanacului (1) folosite la prepararea unor mâncăruri. 3 (Îc) ~-ciobanilor (ori ~-ul-stânelor, ~-ul-oilor, ~-ul-porcilor, ~-porcesc) Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în raqceme compuse false, sau așezate la baza frunzelor, care crește în zone muntoase Si: dalac (5), buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, iarba-piciorul-gâștei, iarba-spurcului, lobodă albă (Chenopodium bonus-henricus). 4 (Îc) ~-porcesc Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze ascuțite, dințate și cu flori verzi dispuse în panicule, care crește sălbatic Si: (reg) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-babă-rea, buruiană-de-beșica-cea-rea, frunze-de-piatră, iarba-zgăibii, lobodă-puturoasă, piciorul-gâștii, talpa-gâștii (Chenopodium hybrinum). 5 (Bot; îc) ~-sălbatic (sau ~-alb, ~-porcesc) Lobodă (Chenopodium album). 6 (Bot; reg; îc) ~-englezesc (sau ~-de-Anglia) Ștevie (Rumex patientia). 8 (Pex) Fel de mâncare preparat din frunze de spanac (1). 9 (Fig) Lucru fără valoare. 10 (Fig) Lucru lipsit de importanță Si: fleac¹ (1).

sparanghel sm [At: MÎNCĂRILE, 51/7 / V: (îrg) ~ngă sf, ~rgă sf, (reg) ~ng, ~ngin, spărangă sf, spărangină sf, sperenghea (A: nct) sf, spergă sf, spergea (A: nct) sf, sperghe sf, sperghea (A: nct) sf, sperghie sf, asperag, șpargă sf, (îvr) ~ghi smp, ~nge, ~ngel, șparanghel, șparghel (A: nct), șpărangă sf / Pl: ~i / E: ngr σπαράγγι] 1 (Șîc ~ bun) Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini numeroase de formă cilindrică de la baza cărora pornesc lăstari cărnoși de culoare gălbuie, comestibili, care formează tulpini verzi, bogat ramificate, cu frunze mici, reduse la solzi membranoși, și cu flori mici albe-verzui Si: (reg) păr, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, iepurel, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui (Asparagus officinalis). 2 (Prc) Lăstarii tineri, comestibii ai sparanghelului (1), folosiți la preparatul unor mâncăruri. 3 (Bot; reg; îf spărangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 4 (Bot; reg; îc) ~nga-de-brădet Sugătoare (Monotropa hipopitys). 5 (Pex) Fel de mâncare preparat din lăstarii tineri ai sparanghelului (1).

semipreparat sn [At: SCÂNTEIA, 1963, nr. 5792 / Pl: ~e / E: semi- + preparat] Fel de mâncare preparat în parte (care se vinde în vederea continuării preparării lui acasa).

sfii vr [At: PSALT. HUR. 59^V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme² (1). 2 (Udp „de” care indică ființe sau manifestări ale lor) A se reține de la ceva. 3 (Înv; îe) A-și ~ cuvântul A se teme să spună în mod deschis ceea ce gândește. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de reținere (din cauza absenței îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de cineva sau de ceva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcții etc.) Si: a se jena, a se rușina, (îrg) a se stânjeni (5), (înv) a se stidi, (îvr) a se scandalisi, (reg) a se teși. 5 (Înv; îe) A-și ~ inima A se simți rușinat. 6 (Asr) A se îndoi. 7 (Îvr) A se abate² (1). 8 (Îrg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; îf sâi) A se speria. 10 (Îrg) A se zgârci. 11 (Pex) A-și târî picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; îf shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mâncare).

sufleu sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: fr soufflé] Preparat culinar alcătuit, de obicei, dintr-un aluat moale, afânat (datorită albușurilor bătute spumă), la care se adaugă legume fierte sau brânză, pește, fructe etc. și care se servește ca fel de mâncare sau ca desert.

simplitate sfs [At: MUMULEANU, C. 6 / V: (înv) sem~ / E: simplu + -itate] 1 Stare a ceea ce este compus din elemente esențiale, comportând puține adaosuri Si: simplicitate (1), sobrietate (9), (înv) simpleță (1). 2 Lipsă de ornamente Si: simplicitate (2), sobrietate (10), (înv) simpleță (2). 3 (Pex) Lipsă de strălucire Si: modestie, simplicitate (3), (înv) simpleță (3). 4 Caracterul a ceea ce este alcătuit din puține feluri de mâncare (și din mâncare puțină) Si: frugalitate, (înv) simpleță (4). 5 Caracterul a ceea ce este pe înțelesul tuturor, semănând sau confundându-se cu aspectul vorbit (sau scris) obișnuit al limbii Si: simplicitate (4), (înv) simpleță (5). 6 Lipsă de artificialitate, de afectare etc. Si: modestie, (înv) simpleță (6). 7 Însușire de a comporta o calitate inferioară Si: (înv) simpleță (7). 8 Caracterul a ceea ce are un preț relativ mic Si: (rar) ieftinătate, (înv) simpleță (8). 9 Caracterul a ceea ce este fără prea mare valoare sau fără pretenție Si: modestie, (înv) simpleță (9). 10 Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale și spirituale reduse Si: modestie, simplicitate (5), sobrietate (3), (înv) simpleță (10). 11 Caracterul a ceea ce are o structură cu puține elemente Si: simplicitate (6). 12 Trăsătură a ceea ce este necomplicat și lesne de înțeles, de rezolvat, de făcut, de manevrat etc. Si: facilitate, simplicitate (7), (rar) lesniciune, ușurință, ușurătate Vz accesibilitate. 13 Însușire (a cuiva sau a ceva) de a fi sincer, lipsit de afectare etc. Si: cinste, sinceritate, simplicitate (8), (liv) franchețe, lealitate, loialitate, (înv) prostie, prostime, sadacat, simpleță (11). 14 Însușire (a cuiva sau a ceva) de a fi natural Si: degajare, dezinvoltură, naturalețe, (liv) nonșalanță, spontaneitate, simplicitate (9), simpleță (12). 15 Naivitate. 16 Însușirea unei persoane de a fi fără prea multă știință de carte, fără cultură Si: ignoranță, incultură, (înv) simpleță (14). 17 Lipsă de rafinament Si: simplicitate (10), (înv) simpleță (15). 18 Stare a ceea ce este format dintr-un singur element sau din elemente de același fel. 19 Caracterul a ceva nedivizibil în elemente de natură diferită.

supă sf [At: MÂNCĂRILE, 106/4 / V: (reg) zupă / Pl: supe / E: ngr , fr soupe, ger Suppe] Fel de mâncare lichid, preparat din carne de vită sau de pasăre, cu legume sau numai din legume și, unori, cu adaos de paste făinoase sau găluște împreună cu lichidul în care au fiert acestea Si: (pop) zeamă, (reg) sorbitură Vz ciorbă (1).

plasă¹ (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

limbáriță, limbarițe, s.f. (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). ■ „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). ■ (med. pop.) Contra paraliziei (pocitură) și febrei tifoide (lungoare). – Din limbă + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

MÂNCARE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca.

OLLA PODRIDA [Pron.: olia-] s. f. inv. 1. mâncare spaniolă, un fel de tocană. 2. (fig.) amestec disparat de lucruri sau persoane. (< sp. olla podrida)

aperitiv, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aperitif (lat aperitivus, -a, -um)] 1 a Care deschide pofta de mâncare. 2 sn Mâncare (picantă) înaintea felului de rezistență Si: gustare. 3 sn Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).

apetit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr appétit, lat appetitus, -a, -um] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă. 3 (Îs) ~ sexual Dorință de a-și satisface pornirile sexuale.

clefăit² av [At: MDA ms / E: clefăi] 1 (D. felul în care mănâncă cineva) Zgomotos și neplăcut privirii. 2 (D. felul în care vorbește cineva; fig) Articulat prost.

simplu, ~ă a [At: PETROVICI, P. 133/14 / V: (înv) sem~ / Pl: ~li, ~le / E: fr simple] 1 (Îoc compus) Care este format dintr-un singur element sau câteva elemente omogene Si: (înv) prost. 2 Nedivizibil în elemente de natură diferită. 3 (Grm; îs) Timp ~ Formă verbală temporală alcătuită dintr-un singur verb, neînsoțită de un verb auxiliar. 4 (Grm; îs) Perfect ~ Timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând. 5 (Bot; îs) Floare ~lă Floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine. 6 (Bot; îs) Frunză ~lă Frunză alcătuită dintr-un singur limb. 7 (Înv; îs) Număr ~ Număr natural. 8 (Înv; îas) Număr prim. 9 (Îoc impur, amestecat) Care nu conține elemente străine de specificul propriei naturi Si: curat, gol, neamestecat, pur², sec. 10 (D. acțiuni; îoc dublu, triplu, multiplu) Cu o singură funcționalitate. 11 (D. obiecte, unelte, organe ale viețuitoarelor etc.; îoc dublu, triplu, multiplu) Care are în alcătuire un singur element, ce-i asigură o capacitate de funcționare normală sub raport cantitativ. 12-13 s, a (Spt; îoc dublu) (Probă, partidă etc.) la care participarea în competiție este strict individuală. 14 a (D. probe sau partide sportive; îoc dublu) Care are loc între doi adversari individuali. 15 a (D. clădiri, încăperi etc. sau d. obiecte, articole de îmbrăcăminte etc.; îoc complex) Alcătuit din elemente esențiale, comportând puține elemente ajutătoare Si: sobru (6). 16 a (Îoc încărcat) Fără ornamente de prisos Si: neîmpodobit, neîncărcat, neornat, sec, sobru (8), (înv) sadea (1), sadetic. 17-18 av, a (Pex) (În mod) lipsit de strălucire Si: modest. 19 a (D. alimente, mâncăruri gătite etc.) Care sunt ușor preparate pentru a nu pierde vitaminele, gustul natural etc. 20 a (D. meniuri, mese etc.) Alcătuit din feluri puține de mâncare și din mâncare puțină Si: frugal. 21 a (D. modul de exprimare al oamenilor) Care este pe înțelesul tuturor, semănând sau confundându-se cu aspectul vorbit (sau scris) obișnuit Si: (îvr) semplice. 22-23 av, a (D. limbă, stil etc.) (Într-un mod) lipsit de artificialitate Si: natural, neafectat, necăutat. 24 a (D. bunuri materiale, d. articole de îmbrăcăminte etc.) De calitate inferioară. 25 a (D. bunuri materiale, d. articole de îmbrăcăminte etc.) Cu un preț mic Si: ieftin. 26 a Care este fără prea mare valoare Si: modest. 27 a (D. viață, opere etc.) Care se bazează pe mijloace materiale și spirituale reduse Si: limitat, mărginit, modest, redus. 28 a (D. obiecte, stări, procese, acțiuni etc.; îoc complicat) Care are o structură cu puține elemente. 29-30 a, av (D. obiecte, stări, procese, acțiuni etc.; îoc complicat) (Care nu este complicat, putând fi înțeles, rezolvat, manevrat etc.) fără multă dificultate Si: facil (1), lesnicios, nedificil, ușor Vz accesibil, elementar. 31 a (D. clișee fotografice, filme, reproduceri etc.; îoc color, colorat) Care redă imaginea în alb-negru. 32 a (D. oameni) Care are o atitudine sinceră, lipsită de afectare Si: cinstit² (2), deschis² (24), sincer (1), (liv) franc³ (2), leal, loial, (înv) nefățărit, prost, neprefăcut. 33 a (D. oameni) Care se poartă natural Si: degajat² (8), dezinvolt (1), firesc (5), nesilit, normal, obișnuit, spontan, (liv) nonșalant, (înv) prostatic¹ Vz natural, prostesc. 34 a (D. fizionomia, înfățișarea, gestica, manifestările etc. oamenilor) Care arată sinceritate, lipsă de afectare etc. Si: cinstit², deschis² (25), neprefăcut, sincer (3), (liv) franc³ (3), leal, loial, (înv) nefățărit, prost, neafectat, neartificial. 35 a (D. fizionomia, înfățișarea, gestica, manifestările etc. oamenilor) Care exprimă naturalețe Si: degajat² (10), dezinvolt (2), firesc, nesilit, nestudiat, normal, obișnuit, spontan (5), (liv) nonșalant, (înv) prostatic¹. 36 a (D. oameni) Lipsit de cultură, de știință de carte Si: ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, neștiutor, prost, (liv) agramat, ignar, (înv) neabețedat, neștiut². 37 a (D. oameni) Lipsit de rafinament Si: bădăran, nerafinat, necioplit, (rar) prost. 38 a (D. oameni) De origine socială modestă. 39 a (Așezat înaintea numelui) Care nu înseamnă nimic mai mult decât... Si: (pop) sadea, curat. 40 a (Fam; îe) (A fi) ~ ca bună ziua (A fi) foarte simplu. 41 a (Fam; îs) ~ muritor Om obișnuit.