BUCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II).

HIPOCRATISM s. n. 1. Sistem de tratament care se fundamentează pe concepția lui Hipocrat. 2. (Anat.; în sintagma) Hipocratism digital = anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor. – Din fr. hippocratisme.

AMPRENTĂ, amprente, s. f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.

AMPRENTOLOGIE s. f. Studiul amprentelor digitale. [Pr.: -gi-e] – Din fr. empreintologie.

DIGITAL, -Ă, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține degetelor, care se referă la degete. Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului degetelor de la mână. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degețel-roșu. 5. S. f. Substanță extrasă din frunzele de degețel-roșu, folosită ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. ◊ Expr. A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). (Rar) A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc. 2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Var.: (pop.) deșt s. n.] – Lat. digitus.

DEGET-ROȘU s. v. degetariță, degețel roșu, digitală.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.

DIGITALĂ s. 1. v. degețel roșu. 2. v. digitalină.

DIGITALINĂ s. (FARM.) digitală.

NĂPĂSTROCEL s. v. degetariță, degețel-roșu, digitală.

digital adj. m., pl. digitali; f. sg. digitală, pl. digitale

AMPRENTĂ ~e f. 1) Urmă lăsată de un obiect pe o suprafață plastică. ◊ ~e digitale urme lăsate de neregularitățile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte

CHIROGRAFIE f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [Art. chirografia; G.-D. chirografiei; Sil. -fi-e] /<fr. chirographie

DACTILOGRAMĂ ~e f. 1) Text dactilografiat. 2) Document conținând reproducerea unei amprente digitale. [Sil. -gra-] /<fr. dactylogramme

DACTILOSCOPIE f. Metodă de identificare a persoanelor pe baza examinării amprentelor digitale, aplicată, mai ales, în criminalistică. /<fr. dactyloscopie

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfârșesc mâinile și picioarele. ◊ A arăta (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii publice (incriminându-l); a compromite (pe cineva). A-și mușca ~ele a regreta; a se căi. A juca (sau a învârti) (pe cineva) pe ~e a amăgi; a duce de nas. A ști (ceva) pe ~e a cunoaște în detalii; a ști în amănunte. A scăpa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitând dificultățile. A avea (ceva) în (la) ~ul cel mic a ști la perfecție. A-i pune (cuiva) ~ul pe rană a aminti (cuiva) lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitală în loc de semnătură. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfârșitul labei. 3) Parte a unei mănuși care acoperă prelungirile mâinii. 4) pop. Unitate de măsură a lungimii, suprafetei sau capacității, egală cu lățimea unui deget. 5) tehn. (la secerători sau cositori) Piesa care sprijină plantele în momentul tăierii, separându-le în fâșii înguste. /<lat. digitus

DIGITAL ~ă (~i, ~e) Care ține de degete; propriu degetelor. Nervi ~i. Amprente ~e. /<fr. digital

DIGITALĂ ~e f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din ale cărei frunze se extrage digitalina. /<fr. digital

DIGITALINĂ f. Substanță extrasă din frunzele digitalei și folosită mai ales la tratarea bolilor de inimă. /<fr. digitaline

HIPOCRATISM n. med. Doctrina medicului grec Hipocrat și a adepților săi. ◊ ~ digital îngroșare a degetelor la capete și deformarea unghiilor. /<fr. hyppocratisme

MIELĂREA ~ele f. 1) Arbust decorativ înalt, având fruze digitale și flori mici violete plăcut mirositoare. 2) Floare a acestui arbust. /miel + suf. ~ărea

PANARIȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium

DIGITALISM s.n. (Med.) Intoxicație cu digitală. [Cf. fr. digitalisme].

AMPRENTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mîinii. ♦ (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte].

AMPRENTOLOGIE s.f. Studiul amprentelor digitale. [Gen. -iei. / < fr. empreintologie, cf. fr. empreinte – amprentă, gr. logos – studiu].

CHIROGRAFIE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mîinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mînă, graphein – a scrie].

DACTILOSCOPIE s.f. Metodă de identificare a persoanelor prin examinarea amprentelor digitale. [Gen. -iei. / < fr. dactyloscopie, cf. gr. daktylos – deget, skopein – a examina].

DIGITAL, -Ă Al degetelor, produs de deget. ◊ Amprentă digitală = (de obicei la pl.) urmă pe care o lasă degetele pe un obiect de care s-au atins. [Cf. fr. digital, lat. digitalis].

DIGITALĂ s.f. Plantă veninoasă din care se extrage digitalina; (pop.) degețel. ♦ Digitalină. [< fr. digitale].

DIGITALINĂ s.f. Principiu activ extras din frunzele de digitală, care este întrebuințat mai ales în tratamentul unor boli de inimă și ca diuretic. [< fr. digitaline].

HIPOCRATISM s.n. 1. (Med.) Sistem de tratament bazat pe concepția lui Hipocrat. 2. Hipocratism digital = îngroșare a extremității degetelor, cu deformarea unghiilor. [< fr. hippocratisme].

SCROFULARIACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, avînd ca tip digitala; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. scrofulariacées].

AMPRENTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte)

AMPRENTOLOGIE s. f. studiul amprentelor digitale. (< fr. empreintologie)

ANTROPOMETRIE s. f. 1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie. 2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale). (< fr. anthropométrie)

CHIROGRAFIE s. f. studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. (< fr. chirographie)

DACTILOSCOPIE s. f. procedeu de identificare cu ajutorul amprentelor digitale. (< fr. dactyloscopie)

DIGITAL¹, -Ă I. adj. 1. referitor la degete. 2. care are forma unui deget. 3. produs de deget. ♦ amprentă ~ă = urmă lăsată de degete. II. s. f. 1. plantă veninoasă din care se extrage digitalina; degețel. 2. digitalină. (< fr. digital, lat. digitalis)

DIGITAL², -Ă adj. (electron.; despre semnale) prin cifre sau numere; (despre aparate, dispozitive, sisteme) care măsoară, prelucrează, stochează asemenea semnale. (< engl. digital)

DIGITALINĂ s. f. principiu activ extras din frunzele de digitală¹ (II, 2), tonic cardiovascular și diuretic. (< fr. digitaline)

DIGITALISM s. n. intoxicație cu digitală. (< fr. digitalisme)

DIGITRON s. n. tub de descărcare luminescentă cu mai mulți catozi, pentru indicații alfanumerice în aparatura digitală de măsură. (< fr. digitron)

HIPOCRATISM s. n. 1. (med.) sistem de tratament bazat pe concepția lui Hipocrat. 2. ~ digital = îngroșare a extremității degetelor, cu deformarea unghiilor. (< fr. hippocratisme)

SCROFULARIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: scrofularia, digitala etc.; scrofularinee. (< fr. scrofulariacées)

a cânta la pian expr. 1. (intl.) a i se prevala amprentele digitale. 2. a spăla rufe de mână.

imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.

stromatolit, (engl.= stromatolite) structură calcaroasă multistratificată constituită din lamine subțiri, suprapuse, datorate activității biotice a coloniilor de cianobacterii. Forma lor este variabilă: plată, ondulată, conică, columnară, digitală, iar microstructura int. poroasă (fenestrată sau tubulară). S.constituie faciesuri diagnostic pentru apele putin adanci cu rata mica de sedimentare.

SISTEM ansamlu de elemente sau măsuri concepute într-o viziune unitară, pentru realizarea în condiții optime a unui complex de activități având caracter aviatic. Sistem de foc, ansamblul loviturilor de aviație organizat pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului, asigurând în apărare nimicirea grupărilor inamice de ofensivă, lovind-o pe timpul apropierii, pregătirii pentru atac și al executării acestuia, iar în ofensivă, nimicirea obiectivelor inamice din sectorul de rupere al apărării, sprijinul ofensivei pentru dezvoltarea în adâncime, acoperirea joncțiunilor și flancurilor. Sistem de parașutare, asigură lansarea din aeronave a obiectelor voluminoase și grele, fiind alcătuite din câteva parașute care se deschid simultan, containerele fiind prevăzute cu dispozitive de amortizare. Sistem de echipare/de suspensie, asigură acroșarea parașutei, parapantei sau a deltaplanului de corpul parașutistului sau a pilotului, conferindu-i o poziție comodă pe timpul pilotării aparatului. Sistem de declanșare a parașutei, instalație pentru deschiderea parașutei prin acționarea comenzii automate sau manuale (v.). Sistemul de presiune furnizează aer prelucrat pentru sistemul de condiționare și antijivraj, format în principal dintr-o sursă de aer comprimat. Sistemul de evitare a abordajelor, mijloc perfecționat care furnizează pilotului toate indicațiile necesare asupra oricărui avion care zboară în apropiere, semnalizând manevra care trebuie utilizată pentru evitarea abordajului (viraj stânga sau dreapta, cabraj, picaj) și sfârșitul acesteia, putând fi conectat la pilotul automat. Sistemul de protecție împotriva limitei de viteză, format dintr-o butelie cu azot care acționează asupra unui piston împingând manșa înainte, împiedicând angajarea aeronavei, acționând când pilotul nu răspunde la semnalizatorul optic și la vibrațiile manșei (provocate de un mecanism cu excentric) datorate limitei de viteză. Sistemul de condiționare, rezolvă problema ventilației și a încălzirii cabinei etanșe, asigurând un minim de 15,5 Kg aer pe oră pentru fiecare pasager. Sistemul automat de zbor cu calculator digital, rezolvă aproape instantaneu orice problemă de zbor sau navigație, controlul fiind simplu și concret prin introducerea unui semnal de test periodic. Sistemul inerțial de zbor, compus din două sau trei acceleratoare, două în plan orizontal, iar al treilea în plan vertical al axelor de sensibilizare, detectând toate accelerațiile care apar în timpul zborului de la începutul rulajului până la oprirea motoarelor. Sistemul de apropiere la aterizare, complex de mijloace radiotehnice de sol și de bord, permițând pilotului în orice condiții meteorologice să mențină direcția precisă de apropiere la aterizare, corespunzătoare planului vertical ce trece prin axa pistei; să coboare sub un unghi predeterminat păstrând direcția de apropiere la aterizare, să păstreze panta, astfel încât să ajungă la punctul optim de contact cu solul; să determine 2-3 distanțe față de pragul pistei. La sol conține: radiofar de direcție, radiofar de pantă, monitoare pentru controlul funcționării, 2-3 radio-markere. La bord conține: un receptor pentru semnalele radiofarului de direcție, un receptor pentru semnalele radiofarului de pantă, indicator de deviere de la cursul selectat – cu două ace în cruce, un receptor pentru radio-markere, sistemul este completat de radiobalize, radiofaruri omnidirecționale și balizaj luminos. Sistemul de navigație pe rută, standardizat și adoptat pe plan internațional pentru distanțe scurte și medii ce nu depășesc 400 km. Sistemul omega, pentru navigația hiperbolică pe distanțe lungi, funcționând pe frecvențe foarte joase, recomandat pentru traversarea oceanelor.

parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.

CALCULATOR (< fr., lat.) subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea muncii de calcul; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice care prelucrează datele introduse într-o formă prestabilită și furnizează rezultate fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acționării unor echipamente.C. analogic = c. fără memorie care operează date sub formă de cantități fizice continuu variabile, cum ar presiunea, temperatura etc. C. numeric = c. cu memorie ce prelucrează informația sub formă cuantificată și rezolvă problemele în conformitate cu anumiți logaritmi; c. cifric, c. digital sau c. electronic. *C. hibrid = ansamblu format din dintr-un c. analogic și un c. numeric, interconectate printr-o interfață. Primele dispozitive mecanice de calcul au fost inventate în sec. 17 de J. Napier, B. Pascal și G. Leibniz. În sec. 19, Ch. Babbage a imaginat prima mașină de calcul la care datele de lucru și operațiile de executat erau memorate înainte de începerea calculului, viteza de lucru devenind independentă de manevrele operatorului. Din 1945, a început realizarea c. din prima generație, cu tuburi electronice și memorie pe tambur magnetic, primul c. fiind ENIAC (S.U.A.). În perioada 1976-1977, au apărut c. generația a patra, construite pe baza componentelor microelectronice, cu integrare pe scară foarte largă. În România, a fost construit (1957) primul c. CIFA-1, la Institutul de Fizică Atomică. V. și microcalculator, minicalculator, microprocesor. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule (mai ales economice).

sigiliu, sigilii s. n. (intl.) 1. amprentă digitală. 2. (la pl.) cătușe.

alcoolemie s. f. ◊ „Este vorba de W.S., actualul primar din Coburg și autor al legii relative la alcoolemia la volan.” R.l. 18 VIII 77 p. 6. ◊ „În Franța a fost pus la punct un dispozitiv electronic pentru controlarea gradului de alcool din sânge (alcoolemia). Dispozitivul funcționează pe bază de cristale lichide (ca și ceasurile cu afișaj digital), care, în funcție de cantitatea de alcool din sânge conținută în răsuflarea celui în cauză, se colorează în mai multe feluri.” Sc. 26 X 78 p. 5 (din fr. alcoolémie; DMC 1950, PR 1960; DN3, DEX-S)

capacimetru s. n. (tehn.) Instrument cu care se măsoară capacitatea electrică ◊ „Capacimetru digital [...] destinat măsurării capacităților de la 10 pF la 4000 microfarazi pe 4 domenii de măsură.” R.l. 21 VII 84 p. 4 (din fr. capacimètre; DEX, DN3)

digital adj. (cib.) ♦ 1. Binar, care nu admite decât două stări ◊ „Se pune problema unei schimbări radicale a tehnicii de conservare a peliculei cinematografice – fie prin transformarea imaginilor în semnale video înregistrate pe bandă magnetică, fie prin descompunerea lor în semnale digitale care pot fi recompuse cu ajutorul unui fascicul laser.” Sc. 10 I 78 p. 4; v. și Internet. ♦ 2. Mai ales în sint. afișaj digital Prin opoziție cu analogic, se spune despre sistemele sau aparatele care afișează datele în mod discontinuu, cu ajutorul unor caractere (în general cifre) mobile ◊ „Ceasul este de tip digital, ca de altfel și calendarul, care indică nu numai ziua, dar și luna și anul. În partea dreaptă a instrumentului se află un minicalculator cu patru operațiuni.” R.l. 11 VIII 77 p. 6. ◊ „Ceasurile de mână de tip nou cu afișaj digital – o inovație considerată revoluționară în tehnica construcției ceasornicăriei, mecanismele clasice fiind înlocuite prin circuite electronice, minutarele prin cifrele care indică orele, minutele și secundele.” Sc. 2 II 78 p. 5; v. și alcoolemie, capacimetru (din engl., fr. digital; în engl. apărut în 1938, dar răspândit din 1945; DHLF 1960, PR 1968; CD, DT, TDE; DEX-S)

hologramă s. f. (foto) Fotografie tridimensională ◊ „Holografia permite automatizarea operației de depistare a celulelor canceroase [...] Specialiștii vest-germani au realizat o instalație cu ajutorul căreia proba este comparată de calculator, prin intermediul hologramei, cu celule canceroase aflate în diferite stadii ale patogenezei [...]” Cont. 26 XII 75 p. 5. ◊ „Cartea de credit [în S.U.A.] este prevăzută cu o hologramă care reproduce amprentele digitale ale posesorului.” R.l. 14 VIII 78 p. 6. ◊ „Pânzele, sculpturile, piesele de metal prețios, porțelanurile, transpuse în limbajul tridimensional al hologramei, constituie o adevărată încântare pentru vizitatori, dându-le impresia că sunt reale.” R.lit. 30 VIII 79 p. 23. ◊ „Spre deosebire de procedeele cunoscute până în prezent, prin care hologramele (înregistrări ale imaginii tridimensionale a unui obiect) erau produse în încăperi speciale, o echipă de cercetători de la Massachussetts Institute of Technology (S.U.A.) a conceput și realizat un sistem holografic care permite proiectarea imaginii tridimensionale în spațiul liber [...] cu tot progresul realizat, holografia încă se mai găsește într-un stadiu incipient [...]” I.B. 4 VIII 86 p. 8; v. și holografie (din fr. hologramme; cf. engl. hologram; BD 1968; DT; DEX, DN3)

Internet s. (comunic., inform.) Rețea informatică mondială în cadrul căreia computere conectate la diferite rețele locale pot comunica între ele ◊ „Acum a apărut noul mediu digital, cu rețeaua sa globală de comunicații «Internet» [...]” Ad. 5 VII 95 p. 7. ◊ „Odată intrat în Internet îți alegi un pseudonim (peste 85% dintre abonați o fac) și începi să cauți fișierele care te interesează.” D. 134/95 p. 14. ◊ „Odată cu donarea calculatoarelor la licee, acestea au fost conectate la rețeaua Internet.” ◊ Rev. 22 41/95 p. 13 (din engl. americ. internet; cf. fr., it. internet; M. Zamfir în R.lit. 9/96 p. 3. Principiul Internetului s-a descoperit la 21 nov. 1969 la Univ. Los Angeles de către o serie de profesori, printre care Vinton Cerf. Internetul a început să se răspândească din 1986)

laser s. n. (fiz.) Amplificator de radiații electromagnetice folosit în telecomunicații, metalurgie etc. ◊ „Dacă se ia un cristal ale cărui particule sunt astfel tratate, ele pot iradia cuante (picături de energie) sub forma unor puternice impulsuri electroenergetice de o anumită frecvență. Un asemenea generator de lumină este cel care a primit numele de laser.” Sp. Tehn. 1/63 p. 7. ◊ „Până la sfârșitul lunii în curs, în Japonia urmează să intre în exploatare cel mai mare telescop cu laser din lume.” Sc. 23 IV 75 p. 6. ◊ „Recent la Lodz a fost realizat primul telefon pe bază de laser [...]” Sc. 15 VI 75 p. 6. ◊ „Instalația este capabilă să contabilizeze dintr-o privire – privirea ochiului său cu laser – și procentajul de celule anormale, în special canceroase dintr-un țesut viu.” R.l. 23 VI 84 p. 6; v. și Pr.R.TV 16 V 83, R.l. 13 X 84 p. 6; v. și digital, electrofon, holografie, laserist, laserium, microexplozie, micropuncție, nanosecundă. Apare în combinații precum: ♦ laser-diagnostic (Sc. 26 X 76 p. 5) ♦ laser-diagnostician (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-traducător (Sc. 14 IX 76 p. 6 și 26 X 76 p. 5) ♦ laser-translator (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-grădinar (Sc. 10 X 78 p. 5) (din engl., cf. fr. laser, abreviere din L[ight] A[mplification by] S[timulated] E[mission of] R[adiations]; PR 1960, BD 1963; LTR, DTP; DEX, DN3. Termenul a apărut în 1960, în America, ◊ „părintele” primului laser funcțional fiind Theodore H. Maiman)

video ♦ 1. adj. inv. În legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea ◊ „Cercetătorii societății nipone «Matsushita Denky» au pus la punct un nou sistem de reproducere a înregistrărilor video și sonore, folosind discuri din policlorură de vinil.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și 9 VII 80 p. 6; v. și digital, videotelefon (1974). ♦ 2. s. (limba vorbită) Videocasetofon ◊ „Am văzut un film la video.”; v. și videocasetă (1991) (din engl. americ., fr., it. video; DMN 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)

*antiscorbútic, -ă adj. (anti- și scorbutic). Med. Care e contra scorbutuluĭ, cum îs mîncările proaspete, legumele (hreanu, muștaru, usturoĭu, ceapa), poamele (portocalele, lămîile, merele, perele, struguriĭ), chinina, digitala ș. a. S. n., pl. e. Medicament antiscorbutic.

DACTILOSCOPÍE (< fr. {i}; {s} dactilo- + gr. skopeo „a examina”) s. f. Procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale, folosit în antropometrie, în criminalistică și în medicina judiciară.

degetár n., pl. e (d. deget cu sufixu -ar, ca șterg-ar, cord-ar, genunch-er, maĭ probabil de cît d. lat. digitale, învălitoare de deget). Un mic instrument de metal orĭ de os scobit care se pune în vîrfu degetuluĭ ca să împingĭ acu cînd coșĭ (V. năpîrstoc). Digitală, țîța oiĭ (V. digitală). – Inventatoru degetaruluĭ e un gĭuvaĭergiŭ Olandez anume Nikolaas van Benschoten, care, pe la 1684, se logodise c’o o cusătoreasă numită Myrfrenno van Reussalaer, căreĭa, ca să nu se maĭ înțepela cusut, ĭi făcu un degetar de aur.

degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.

PERSONAL COMPUTER (P.C.) (cuv. engl.), computer digital bazat pe un microprocesor și destinat a fi folosit de o persoană în timp.

* digitál, -ă adj. (lat. digitalis. V. degetar). Anat. De la degete, al degetelor: mușchĭ digital.

* digitálă f., pl. e (lat. digitalis, ca degetu). Bot. Degetar, țîța oiĭ, o plantă erbacee scrofularĭacee veninoasă ale căreĭ florĭ seamănă a deget de mănușă (digitális ambigua saŭ grandiflóra). Face florĭ marĭ galbene. O varietate a eĭ, foarte veninoasă, e digitális purpúrea, cu florĭ purpuriĭ și rareorĭ albe, cultivată ca plantă de ornament. Din frunzele eĭ se scoate digitalina.

* digitalínă f., pl. e (d. digitală). Chim. Un principiŭ activ scos din digitala purpurie. (E un violent venin care se întrebuințează în med. ca diuretic și potolitor al bătăĭlor inimiĭ).

FORRESTER [fɔristər], Jay Wright (n. 1918), inginer american. Cercetări și invenții în domeniul înmagazinării informației la calculatoarele digitale prin folosirea dispozitivelor magnetice de memorare.

PETRESCU, Zaharia (1841-1901, n. Alexandria, azi Kalipetrova, Bulgaria), medic român. Membru coresp. al Acad. (1885), prof. la Școala Națională de Medicină și Farmacie și la Facultatea de Medicină din București. Elev și colaborator al lui Al. Davila. Medic-șef al Corpului 1 Armată în timpul Războiului de Independență (1877-1878). Cercetări de farmacologie („Elemente de farmacologie”) și de terapeutică generală („Elemente de terapeutică și materie medicală” – primul tratat de acest fel din România). Precursor al chimioterapiei („Tratamentul pneumoniei cu digitală în doză mare sau doză terapeutică”); contribuții la studiul tuberculozei.

digital adj. m., pl. digitali; f. digitală, pl. digitale

!digitală s. f., g.-d. art. digitalei; pl. digitale

digitală f. plantă veninoasă (numită vulgar degetar și țâța oii) ale cării flori seamănă cu un deget de mânușă: e întrebuințată în medicină spre a zăbovi bătăile inimei.

digitalină f. produs chimic extras din digitală.

degetar n. 1. unealtă mică de metal ce se pune la capătul degetului spre a împimge acul la cusut; 2. Bot. numele popular al digitalei. [Lat. DIGITALE].

DASCĂLU, Dan (n. 1942, Craiova), inginer român. M. coresp. al Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări în domeniul microelectronicii. A elaborat dioda IMPATT, care a permis realizări tehnologice deosebite (dispozitive electronice cu microunde, radiorelee digitale etc.). Studii în domeniul contactului metal-semiconductor.

AMPRENTĂ, amprente, s. f. Imagine, urmă întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.

AMPRENTOLOGIE s. f. Studiul amprentelor digitale. – Din fr. empreintologie.

BUCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

CD-ROM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidirom] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].^[1]

DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. ◊ Expr. A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc. 2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Var.: (pop.) deșt s. n.] – Lat. digitus.

DIGITAL, -Ă, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține degetelor, care se referă la degete. ◊ Amprentă digitală v. amprentă. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degețel-roșu. 5. S. f. Substanță extrasă din frunzele de degețel-roșu, folosită ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

HIPOCRATISM s. n. 1. Sistem de tratament care are la bază concepția lui Hipocrat. 2. (Anat.; în sintagma) Hipocratism digital = anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor. – Din fr. hippocratisme.

MODEM, modemuri, s. n. (Inform.) Dispozitiv care convertește semnalele digitale din terminalul unui calculator în semnale analogice pe care circuitele telefonice le pot transmite și invers. [Acc. și: modem. – Pl. și: modeme] – Din engl. modem.

AMPRENTĂ, amprente, s. f. 1. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață plastică. V. tipar. (Fig.) [Cărămizile] vor dura astfel sute, poate mii de ani, păstrînd în tot acest timp amprenta de-o clipă a vrutului. BOGZA, C. O. 219. ♦ Amprentă digitală (mai ales la pl.) v. digital. 2. Fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o influență din afară.

DACTILOSCOPIE s. f. Procedeu cu ajutorul căruia se pot identifica persoanele prin cercetarea amprentelor lor digitale.

BAOBAB, baobabi, s. m. Arbore exotic din Africa tropicală, care atinge dimensiuni uriașe (Adansonia digitala). – Pronunțat: ba-o-. – Variantă: boabab (pronunțat bo-a-) s. m.

DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare din prelungirile mobile, compuse din falange articulate, cu care se sfîrșește mîna, talpa piciorului sau laba unor animale. Ridică degetul arătător al mînii drepte lîngă barbă. SADOVEANU, Z. C. 90. Doctorul se opri o clipă la mijlocid scării, amenințîndu-l cu degetul ca pe un copil. BART, E. 183. S-au găsit de aceia care să-și bată joc de sărăcia lui și să-și vîre degetele, rîzînd, prin spărturile hainei lui vechi. VLAHUȚĂ, O. AL. 92. Cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272. Îi dai un deget și-ți ia mîna toată (se spune despre cel obraznic care profită de bunăvoința cuiva). Sînt cinci degete la o mînă și nu seamănă unul cu altul (se spune despre oamenii care nu seamănă între ei și mai ales despre frați). Mai bine să pierzi un deget decît mîna toată. ◊ Fig. În fereastră vîntul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîie încet. EMINESCU, O. IV 265. ◊ Expr. A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta să-și ascundă o vină foarte evidentă. A avea degete lungi sau a fi lung în (sau la) degete = a fi hoț, a fura. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sînt foarte puțini. A ști, a cunoaște (ceva) pe degete = a ști, a cunoaște foarte bine. Baci de pe șapte măguri îi cunoșteau viața pe degete. CAMILAR, T. 23. Filozofii cei vechi... îi cunoaște pe cele zece degete ale mînilor sale. SADOVEANU, Z. C. 17. A purta, a învîrti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. De opt săptămîni mă poartă pe degete și mă fierbe. SADOVEANU, D. P. 167. Lumea aceasta ai purta-o, uite așa, pe degete. CREANGĂ, P. 190. A arăta (pe cineva) cu degetul v. arăta. A-și da cu degetul în ochi = a nu vedea nimic din cauza întunericului. A luneca, a scăpa sau a (se) strecura printre degete = a scăpa, a trece pe neobservate, pe nesimțite. N-ar trebui să-ți lunece printre degete, Ca un pește de argint, Tinerețea. BENIUC, V. 30. A sta cu degetul în gură = a pierde vremea. A se trage în degete (cu cineva) = a se pune, a se măsura (cu cineva). A umbla, a păși, a se duce, a merge în vîrful degetelor (mai rar în degete) = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. Lina, pe furiș, ca dorul, Pășea-n degete pridvorul. COȘBUC, P. I 50. Se scoală binișor și se duce, în vîrfu degetelor, lîngă căruță. CREANGĂ, P. 132. A pune degetul = a aplica amprenta digitală pe hîrtie, în loc de iscălitură. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea cuiva foarte mult (ceva de mîncare). A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni, partea slabă a unui lucru. A-și mușca degetele v. mușca. (Rar) A avea (sau a fi ceva) în degetul cel mic = a ști, a cunoaște foarte bine. Uscățiv, așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. 2. Veche unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ 25 de milimetri. Pantazi porunci să se destupe șampania... Pirgu nu lăsă să i se toarne decît un deget. M. I. CARAGIALE, C. 16. – Variantă: (popular) deșt (TOMA, C. V. 407, CARAGIALE, N. S. 51, ȘEZ. IV 131) s. n.

DIASTOLIC, -Ă, diastolici, -e, adj. Care se referă la diastolă, care are loc în timpul diastolei. Suflu diastolic. ▭ Cu o doză ceva mai mare [de digitală], tonusul diastolic crește (linia de tonus se ridică) și relaxarea diastolică scade. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pronunțat: di-a-.

DIGITAL, -Ă, digitali, -e, adj. Care aparține degetelor, al degetelor. Nervi digitali. ▭ Amprentă digitală (mai ales la pl.) = urmă lăsată de liniile de pe suprafața interioară a vîrfului degetelor de la mînă și care, diferind de la om la om, servește la identificare.

DIGITALĂ, digitale, s. f. Plantă erbacee veninoasă din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea ambigua); degețel-roșu.

DIGITALINĂ s. f. Medicament extras din frunzele și din semințele digitalei; se întrebuințează în combaterea bolilor de inimă și ca diuretic.

sélfie (pron. sél-fi) s. n., pl. selfie-uri, autoportret fotografic digital realizat în vederea distribuirii pe rețelele de socializare. Din engl. selfie.

INFUZIE, infuzii, s. f. Soluție extrasă dintr-o plantă sau din semințele ei prin opărire cu un lichid (urmată de macerare și filtrare); (mai ales) medicament preparat în acest fel. Infuzia de digitală are o acțiune complexă. DANIELOPOLU, F. N. II 107. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I 49. – Variantă: (învechit) infuziune (IBRĂILEANU, SP. CR. 237) s. f.

INHIBITOR, -OARE, inhibitori, -oare, adj. Care inhibă. În doză terapeutică, ele [medicamentele care conțin digitală] favorizează pe toate țesuturile mai mult factorii excitatori decît factorii inhibitori. DANIELOPOLU, F. N. II 94. ◊ Nerv inhibitor = nerv care frînează acțiunea altui nerv.

TAHICARDIE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii. La mamifere, în ultima fază de intoxicație [cu digitală] se produce o tahicardie. DANIELOPOLU, F. N. II 35.

VASOCONSTRICTOR, -OARE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricția. Acțiunea vasoconstrictoare [a digitalei] este locală, căci ea se produce și pe organe izolate. DANIELOPOLU, F. N. II 37. ◊ (Substantivat) Adrenalina este un vasoconstrictor.

MÎNĂ. Subst. Mînă, mînuță (dim.), mînușiță, mînuriță (reg.), brîncă (reg.), braț, labă (fam., depr.), lăbuță (dim., fam.), lăboaie (augm.). Mîna stîngă, mîna dreaptă. Braț; antebraț; radius; cubitus. Cot, cotișor (dim.). Încheietura mîinii. Palmă, pălmuță (dim.), pălmiță. Dosul palmei; podul palmei. Pumn, pumnișor (dim.), pumnicel. Deget, degețel (dim.), degetuț (rar); degetul mare, policar; police; degetul arătător, arătător, index; degetul mijlociu, medius; inelar, anular; degetul mic. Unghie, unghiuță (dim.) unghioară, unghișoară. Falangă. Digitație. Ambidextrie. Manipulare. Manufactură. Manoperă. Adj. De mînă; manual; digital. Dreptaci; stîngaci; ambidextru. Vb. A apuca cu mîna, a lua cu mîna, a lua în mîini (în brațe); a ridica strînge mîna; a întinde mîna; a ține în mînă; a mînui, a manipula.

PLANTE OTRĂVITOARE. Subst. Plantă otrăvitoare, plantă veninoasă, plantă toxică. Alior, laptele- cîinelui, laptele-cucului; avrămeasă, milostivă, veninariță; ciumăfaie, laur, cucută, dudău (pop.), buciniș (reg.); dedițel, dediță, adormițele; degetar, degetăriță, degețel; degețel-roșu, digitală; gărdurariță; iarba-fiarelor, iarba-fierului; leandru; mac, somnișor; mătrăgună, beladonă, cinstită, cireașa-lupului, cucoană-frumoasă, doamna-codrului, doamnă-mare, împărăteasa-buruienilor; măselariță, măselar (reg.), nebunariță; neghină, neghiniță (dim.), năgară (rar); omag, pătrunjelul-cîinelui; piciorul-vițelului, rodul-pămîntului, pîinea-porcului; rostopască, negelariță (reg.); ruscuță-de-primăvară, ruscuță-primăvăratică; rută, virnanț; sălbăție; spînz; stirigoaie; trepădătoare; trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac, trifoi-amar, trifoiște; tulichină; zîrnă, umbra-nopții. V. plante medicinale, otravă.

DEGETARIȚĂ s. (BOT.) 1. (Digitalis ambigua) degetar, degețel, (reg.) țîta-oii. 2. (Digitalis purpurea) digitală, degețel roșu (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

deget-roșu s. v. DEGETARIȚĂ. DEGEȚEL ROȘU. DIGITALĂ.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetar, degetariță, (reg.) țîța-oii. 3. (BOT.) degețel roșu (Digitalis purpurea) = degetariță, digitală, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

DIGITALĂ s. (BOT.; Digitalis purpurea) degetariță, degețel roșu, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

ANTROPO- „ființă umană, om; uman, omenesc”. ◊ gr. anthrpos „om” > fr. anthropo-, germ. id., engl. id. > rom. antropo-. □ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză₁), s. f., totalitatea organismelor vegetale și animale dintr-un anumit mediu, influențată de activitatea economică a speciei umane; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide; ~centric (v. -centric), adj., care raportează totul la om sau care face din om centrul universului; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul omului; ~corie (v. -corie₂), s. f., diseminare a plantelor spontane sau cultivate prin intermediul omului; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f. (persoană) care se hrănește cu carne de om; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Folosire a cărnii de om drept hrană. 2. Obicei al unor animale de a-și mînca semenii; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre o plantă sau un animal) Care crește pe lîngă așezările omenești. 2. s. f. pl., Plante polenizate artificial; ~filie (v. -filie₁), s. f., preferință a unor insecte de a se hrăni mai ales pe seama omului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cultivate de om și buruienile din cultura acestora; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de antropofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de oameni; ~gen (v. gen₁), adj., s. n., 1. adj., Care se datorează acțiunii omului. 2. adj., Care dă naștere la oameni. 3. s. n. Ultima perioadă a neozoicului, în care a apărut omul; sin. cuaternar; ~geneză (v. -geneză), s. f., parte a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; sin. antropogenie; ~genic (v. -genic), adj., generat de om; ~genie (v. -genie₁) s. f., antropogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; sin. geografie umană, geografie a populației. 2. Ramură a geografiei care consideră, în mod eronat, mediul natural ca factor primordial al dezvoltării societății; ~gonie (v. -gonie), s. f., explicație mitică privind apariția omului; ~grafie (v. -grafie), s. f. 1. Descriere anatomică a corpului uman în legătură cu anumite trăsături specifice raselor și tipurilor biologice. 2. Disciplină care se referă la prezența, distribuția și capacitatea de adaptare a omului la mediul geografic; ~ide (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Antropomorf (1). 2. s. n. pl., Grup de maimuțe evoluate, de talie mare, asemănătoare cu omul, lipsite de coadă și avînd un encefal voluminos, fiind reprezentate de cîteva forme fosile de la sfîrșitul terțiarului și începutul cuaternarului; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unei zeități, concepute sub formă umană; ~latru (v. -latru), s. m. și f., 1. (Persoană) care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. 2. (Persoană) care adoră și divinizează omul; ~lit (v. -lit₁) s. n., fosile umane petrificate; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în antropologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază originea, evoluția și variabilitatea biologică a omului, în strînsă corelație cu condițiile naturale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f. 1. Studiul proporțiilor corpului omenesc. 2. Tehnică a măsurării diferitelor părți ale corpului uman; sin. somatometrie. 3. Metodă de identificare a animalelor pe baza descrierii, dimensiunii, formei și a amprentelor digitale ale acestora; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; ~morf (v. -morf), adj., s. n., 1. adj., Care are forma figurii umane; sin. antropoid. 2. s. n., Obiect de artă avînd formă de ființă omenească. 3. s. n. pl., Grup de maimuțe superioare, asemănătoare cu omul; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, în procesul de antropogeneză; ~nosologie (v. noso-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile speciei umane; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie₁), s. f., ramură a paleontologiei care studiază fosilele umane; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Delir caracterizat prin faptul că bolnavul consideră că are una sau mai multe persoane în propriul său corp, le simte și le aude vocea. 2. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective, specific umane, obiectelor, mediului înconjurător și naturii; ~pitec (v. -pitec), s. m., animal fosil ipotetic, intermediar între maimuță și om, considerat ca precursor al hominidelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., reconstituire a formelor anatomice ale speciilor umane dispărute, pornindu-se de la elementele scheletelor descoperite; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul creațiilor și tradițiilor populare; ~sferă (v. -sferă), s. f., totalitatea așezărilor omenești și a relațiilor acestora cu mediul vital (biocenoze); ~somatologie (v. somato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și funcțiile organice ale corpului uman; ~speologie (v. speo-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază resturile fosile umane din peșteri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., arta de a dezvolta armonios ființa umană; sin. antropotehnică^[1]; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a corpului uman; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină teozofică în cadrul căreia divinitatea este înlocuită cu ființa umană divinizată; ~zoic (v. -zoic), s. n., era cuaternară; ~zoogen (v. zoo-, v. -gen₁), adj., cu existența legată de a omului și a animalelor domestice; ~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., maladie întîlnită la oameni sau la animale și care se poate transmite reciproc.

CHIRO- „mînă, palmă, manual, palmat”. ◊ gr. kheir, iros „mînă” > fr. chiro-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. chiro-. □ ~brahialgie (v. brahi-₂, v. -algie), s. f., durere localizată la mîini și la umăr; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mîinii; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mîinii. 2. Studiu al corelațiilor dintre mînă și caracter; ~megalie (v. -megalie), s. f., cheiromegalie*; ~ptere (v. -ptere), s. n. pl., ordin de mamifere cu aripi formate dintr-o membrană tegumentară (liliacul, vampirul etc.); sin. cheiroptere; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) a căror polenizare este realizată de lilieci; sin. cheiropterofile; ~pterogame (v. ptero-, v. -gam), adj., s. f. pl., cheiropterogame*; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar de plantă pe baza căruia s-a dat denumirea din manuscris.

DACTILO- „deget, mașină de scris, digital”. ◊ gr. daktylos „deget” > fr. dactylo-, engl. id., germ. daktylo- > rom. dactilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu frunzele dispuse ca degetele unei mîini; ~fazie (v. -fazie), s. f., mijloc de înțelegere între oameni prin semne convenționale făcute cu degetele; sin. dactilologie; ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care practică dactilografia; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica de a scrie la mașina de scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., urmă lăsată de degete, constituind un mijloc de identificare în antropometria judiciară; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., atitudine vicioasă, constînd într-o încovoiere permanentă a degetelor; ~id (v. -id), adj., în formă de deget; ~logie (v. -logie₁), s. f., dactilofazie*; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere exagerată a degetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică pentru refacerea degetelor distruse; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., specie de pești din ordinul acantopterigienilor, cu înotătoarele pectorale ca niște aripi; ~riză (v. -riză₁), s. f., ramificație a rădăcinilor vegetale; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu în antropometria judiciară, de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale; ~tecă (v. -tecă), s. f., ferigă fosilă din carbonifer și permian, cu sporangii izolați și grupați în formă de degete, pe partea inferioară a pinulelor; ~zoizi (v. -zoid), s. m. pl., indivizi din coloniile de hidrozoare, avînd rol tactil și de protecție.

DIGITI- „deget, digital”. ◊ L. digitus „deget” > fr. digiti-, engl. id. > rom. digiti-. □ ~fid (v. -fid), adj., (despre plante) cu foliolele despicate ca degetele unei mîini; ~form (v. -form), adj., (despre frunze, foliole și rădăcini) cu organele omoloage dispuse ca degetele unei mîini; ~grade (v. -grad), adj., s. n. pl., (animale) care în timpul mersului se sprijină numai pe vîrful degetelor.

MICRO- „mic, redus, insuficient”. ◊ gr. mikros „mic” > fr. micro-, it. id., engl. id., germ. mikro- > rom. micro-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil₁), adj., (despre vegetale) care trăiește într-un mediu sărac în oxigen; ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a vaselor capilare, după observarea microscopică a preparatelor; ~angiopatie (v. angio-, v. -patie), s. f., stare patologică a vaselor capilare; ~aplanospor (v. aplano-, v. -spor), s. m., aplanospor de dimensiuni mici; ~barograf (v. baro-, v. -graf), s. n., tip de barograf care înregistrează variațiile mici și repezi ale presiunii; ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză₁), s. f., componentă analitică a biocenozei, cuprinzînd populațiile de microorganisme; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază morfologia și fiziologia microorganismelor; ~biosferă (v. bio-, v. -sferă), s. f., parte din biotop ocupată de un individ sau de o populație, care oferă acestora toate condițiile de dezvoltare; sin. habitat; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Eritroblast de dimensiuni mici. 2. Lujer anual scurt, cu creștere limitată; ~blefarie (v. -blefarie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează printr-o dezvoltare incompletă a pleoapelor; ~brahie (v. -brahie), s. f., malformație caracterizată prin brațe foarte mici; ~cardie (v. -cardie), s. f., inimă congenitală foarte mică; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă microcefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea insuficientă a craniului și a creierului; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., parte a biocenozei, cu durată de existență redusă, apărută ca urmare a unor condiții favorabile; ~centru (v. -centru), s. n., constituent citoplasmatic situat lîngă nucleu, care intervine în procesul mitozei; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a uneia sau a ambelor buze; ~chirie (v. -chirie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin mîini foarte mici; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre ciuperci) care nu are toate cele cinci forme de spori; ~cist (v. -cist), s. n., celulă înconjurată de o membrană groasă, devenind spor de conservare al unor ciuperci; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie de dimensiuni foarte mici; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., prezența excesivă a microcitelor în sînge; ~climatologie (v. climato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul climatic al unor localități sau stațiuni balneoclimatice; ~clin (v. -clin), s. n., mineral din grupa feldspaților potasici, cristalizat în sistemul triclinic, fiind un constituent important al unor roci eruptive și metamorfice; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., anomalie congenitală, constînd în existența unor gambe foarte scurte; ~coc (v. -coc), s. m., bacterie sferică de dimensiuni foarte mici; ~corie (v. -corie₁), s. f., anomalie congenitală a irisului, caracterizată prin pupile foarte mici; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom de dimensiuni mici, cu centromer bine definit; ~dactil (v. -dactil), adj., care prezintă microdactilie; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație care constă în dezvoltarea insuficientă a degetelor; ~economie (v. eco-, v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul relațiilor economice la nivelul fiecărei întreprinderi; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., anomalie congenitală, constînd în existența unui creier foarte mic; ~estezie (v. -estezie), s. f., tulburare de sensibilitate, constînd în recepția diminuată a volumului și a greutății obiectelor; ~eudiometru (v. eudio-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în microdeterminările gazometrice; ~fag (v. -fag), adj., s. n., 1. adj., (Despre organisme) Care se hrănește cu viețuitoare mărunte. 2. s. n., Fagocit de dimensiuni reduse; ~fachie (~fakie) (v. -fachie), s. f., anomalie congenitală care constă într-un cristalin anormal de mic; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., grup de fanerofite cuprinzînd arbori și arbuști înalți de 2-8 m; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze mici; ~filogeneză (v. filo-₂, v. -geneză), s. f., proces de adaptare și diferențiere, caracteristic unor grupe de organisme mai mici; sin. microevoluție; ~filogenie (v. filo-₂, v. -genie₁), s. f., evoluție care are loc într-o perioadă scurtă de timp; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante inferioare unicelulare, de dimensiuni foarte mici; ~fitobentometru (v. fito-, v. bento-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru colectarea microorganismelor din stratul subțire format la suprafața fundului bazinelor acvatice; ~fitocenoză (v. fito-, v. -cenoză₁), s. f., variantă locală a fitocenozei, cu compoziție și structură determinate; ~fitologie (v. fito-, v. -logie₁), s. f., 1. Studiu al organismelor vegetale microscopice. 2. Bacteriologie*; ~fon (v. -fon), s. n., aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, utilizat în radioteleviziune și în telecomunicații; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., stare patologică caracterizată prin slăbirea vocii; ~fot (v. -fot), s. n., imagine realizată prin microfotografiere; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în spectroscopie pentru determinarea opacității negativelor fotografice, pe zone foarte mici; ~fotoradiografie (v. foto-, v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiologică prin care se pot obține radiografii pulmonare de dimensiuni reduse; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., gametofit mascul, generator de gameți masculini; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor care duc la formarea și maturizarea gameților masculini; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de fecundație la care copulează merogameți mai mici decît în cazul hologamiei; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., dezvoltare insuficientă a stomacului; ~genie (v. -genie₂), s. f., dezvoltare incompletă a mandibulei, care duce la ștergerea reliefului bărbiei; ~girie (v. -girie), s. f., malformație a scoarței cerebrale, care se caracterizează prin circumvoluții foarte mici; ~glie (v. -glie), s. f., celulă nevroglică mică a sistemului nervos central; sin. celulă Hortega; ~glosie (v. -glosie), s. f., dezvoltare insuficientă a limbii; ~gnație (v. -gnație), s. f., dezvoltare insuficientă a unui maxilar, de obicei a mandibulei; ~graf (v. -graf), s. n., pantograf care permite desenarea unor figuri extrem de mici; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre prepararea și descrierea obiectelor supuse observației microscopice; ~hematocrit (v. hemato-, v. -crit), s. n., metodă de determinare a hematocritului cu cantități minimale de sînge; ~hematurie (v. hemat/o-, v. -urie), s. f., hematurie microscopică; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., 1. Elemente cristaline microscopice, de formă tubulară sau prismatică, prezente în compoziția rocilor vulcanice din terțiar. 2. Unelte de piatră cioplită, de dimensiuni mici, folosite în comuna primitivă, mai ales în mezolitic; ~litic (v. -litic₁), adj., format din microlite; ~litotip (v. lito-, v. -tip), s. n., constituent microscopic al cărbunilor humici; ~logie (v. -logie₁), s. f., tratat despre microorganisme; ~manie (v. -manie), s. f., complex de inferioritate exagerată; ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea variațiilor foarte mici de presiune; ~mastie (v. -mastie), s. f., dezvoltare insuficientă a sînilor; ~mel (v. -mel₁), adj., care prezintă micromelie; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare incompletă a extremităților; ~mer (v. -mer), adj., s. n., 1. adj., Cu părți sau diviziuni de dimensiuni mici. 2. s. n., Celulă mică rezultînd din diviziunile succesive ale blastomerelor, la începutul segmentării oului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor foarte mici; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument mecanic de mare precizie, cu care se măsoară dimensiunile foarte mici. 2. Instrument gradat, adaptat la ocularul unui microscop pentru a măsura dimensiunile obiectelor studiate; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci minuscule, saprofite sau parazite, care nu pot fi văzute cu ochiul liber; ~mielie (v. -mielie), s. f., dezvoltare incompletă în lungime a măduvei spinării; ~mieloblast (v. mielo-, v. -blast), s. n., mieloblast caracterizat printr-o structură fină și prin prezența unui nucleol și a unei citoplasme bazofile; ~monolit (v. mono-, v. -lit₁), s. n., monolit de dimensiuni mici; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., anomalie caracterizată prin dezvoltare incompletă, redusă a testiculelor; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fosilelor de dimensiuni microscopice; ~pedagogie (v. ped/o-₁, v. -agogie), s. f., pedagogie privită în perspectiva aplicării ei la procesul instructiv-educativ, realizat la structuri mici ca: elev, grup de elevi, clasă, școală; ~pil (v. -pil₁), s. n., 1. Orificiu la partea terminală a ovulului prin care pătrunde de obicei tubul polinic. 2. Orificiu al integumentului seminal pe unde iese radicula; ~pletismografie (v. pletismo-, v. -grafie), s. f., metodă de studiu pletismografic a pulsului digital; ~podie (v. -podie), s. f., anomalie de dezvoltare a piciorului care rămîne de dimensiuni mici; ~por (v. -por), s. m., orificiu al pielii care nu poate fi văzut cu ochiul liber; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi mici sau rudimentare; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie efectuată pe un film special de dimensiuni mici; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., radiografie medicală de mici dimensiuni; ~radiometru (v. radio-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lungimilor prin metode radiotehnice; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic construit pe baza unui sistem de lentile, utilizat la observarea și cercetarea corpurilor extrem de mici; ~scopie (v. -scopie), s. f., tehnică a observării și studierii corpurilor mici cu ajutorul microscopului; ~seismograf (v. seismo-, v. -graf), s. n., seismograf pentru înregistrarea cutremurelor de pămînt foarte slabe; ~sferă (v. -sferă), s. f., cameră inițială și foarte mică a foraminiferelor; ~sferocit (v. sfero-, v. -cit), s. n., globulă roșie cu diametrul foarte redus; ~sfigmie (v. -sfigmie), s. f., amplitudine redusă a pulsului; ~sociologie (v. socio-, v. -logie₁), s. f., 1. Studiu sociologic al grupurilor mici. 2. Curent pozitivist în sociologia contemporană care consideră că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor grupuri mici; ~somie (v. -somie), s. f., reducere a dimensiunilor corporale; ~sor (v. -sor), s. m., grup de microsporangi; ~spectrofotometrie (v. spectro-, v. foto-, v. -metrie₁), s. f., metodă pentru studiul cantitativ al elementelor chimice componente ale diferitelor țesuturi, cu ajutorul spectrelor de emisie și de absorbție; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., scădere a volumului și a greutății viscerelor; ~spondilie (v. -spondilie), s. f., tip de cifoză care se manifestă radiologic prin oprirea în dezvoltare a unuia sau a două corpuri vertebrale; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mascul de mici dimensiuni al unor criptogame vasculare, care dă naștere unui protal masculin. 2. Grăunte de polen prezent la antofite; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., 1. Organ al anumitor alge și criptogame vasculare în care se formează și se dezvoltă microsporii. 2. Sac polinic; ~sporie (v. -sporie), s. f., boală infecțioasă provocată de ciuperci microscopice; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., celulă care produce microspori; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil₂), s. f., frunzuliță modificată pe care se dezvoltă microsporangele; ~sporofor (v. sporo-, v. -for), s. m., suport al microsporilor; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a microsporilor la plantele cu flori; ~stilie (v. -stilie), s. f., tip de heterostilie la care unele flori au stile scurte și filamente staminale lungi; ~stilospor (v. stilo-, v. -spor), s. m., stilospor de dimensiuni reduse; ~stomie (v. -stomie), s. f., micșorare exagerată a orificiului bucal; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., clasificare a unităților taxonomice infraspecifice; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care preferă regiunile reci; ~termofil (v. termo-, v. -fil₁), adj., care crește în zona cu climă temperată rece din regiunea boreală; ~termofile (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante boreale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument de secționare a țesuturilor animale sau vegetale, spre a putea fi examinate la microscop; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., încrengătură de animale acvatice foarte mici, vizibile numai la microscop; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă citoplasmică de dimensiuni foarte mici, bogată în proteine și fosfolipide; ~zoofag (v. zoo-, v. -fag), adj., (despre organisme) care consumă nevertebrate minuscule; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., zoospor de dimensiuni mici.

năpăstrocel s. v. DEGETARIȚĂ. DEGEȚEL-ROȘU. DIGITALĂ.

amprentă sf [At: ALAS 21 X 1934, 9/1 / Pl: ~te / E: fr empreinte] 1 Reproducere exactă (în spațiu sau în plan) a unui obiect, obținută prin imprimarea lui pe o suprafață plastică Si: urmă, tipar, întipărire. 2 (Mpl; îs) ~ digitală Urmă (luată prin diferite procedee) a desenului liniilor epidermice pe care le prezintă suprafața pielii de pe ultima falangă a degetelor de la mâini (la om) sau de pe bot (la animale). 3 (Îs) – vocală Ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. 4 (Fig) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.

amprentologie sfs [At: DEX² / E: fr empreintologie] Studiu al amprentelor digitale.

baobab sm [At: DA ms / P: ba-o- / V: boab- / Pl: ~i / E: fr baobab] Arbore din familia malvaceelor, cu dimensiuni uriașe, cu tulpina ajungând până la un diametru de 20 m, cu fructe mari, alungite și care crește în Africa tropicală (Adansonia digitala).

buclă sf [At: NEGRUZZI, s'. I, 226 / Pl: ~le / E: fr boucle] 1 Șuviță de păr ondulată Si: cârlionț, zuluf. 2 Porțiune de fir textil răsucită în timpul tricotării în formă de buclă (1). 3 Curbă dintr-un drum cu serpentină. 4 Cot al unui curs de apă. 5 Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 6 (Îs) ~ digitală Aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate.

dactilogramă sf [At: CADE / Pl: ~me / E: fr dactylogramme] 1 Amprentă digitală folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. 2 Text dactilografiat².

dactiloscopie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr dactyloscopie] Procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale, folosit în antropometrie și în medicina judiciară.

ceas² sn [At: COD. VOR. 11/10 / Pl: ~uri / E: vsl часъ] 1 Oră. 2 (Îe) Cu un ~ mai devreme (sau mai curând) Cât mai repede cu putință. 3 (Îae) Până nu e prea târziu. 4 (Îe) În ~ul al doisprezecelea în ultimul moment. 5 (Înv; îlav) Pe ~ La fiecare oră. 6 (Înv; îal) Îndată. 7 (Îe) A închiria cu ~ul A plăti o sumă fixată pentru a dispune de obiectul închiriat timp de o oră. 8 (Spc) Spațiu parcurs (cu un mijloc de locomoție) în timp de o oră. 9 Unitate de timp scursă pe când acul ceasornicului parcurge una din cele 12 subdiviziuni ale cadranului. 10 (Pex) Bătaie a ceasornicului. 11 (Îe) Un ~ din noapte (sau după miezul nopții) Prima oră a zilei. 12 (Îe) Un ~ din zi (sau după prânz, după-amiază) A 13-a oră a zilei. 13-14 (Îe) Cât e ~ul? (sau, înv, câte ~uri sunt?) Ce oră (arată ceasul sau) este? 15 Durată de timp în cursul căreia se întâmplă ceva, a cărei lungime depinde de poziția subiectivă a vorbitorului. 16 (Înv; îs) Mult ~ Timp îndelungat. 17 (Îe) O mică de ~ O clipă. 18 Moment. 19-20 (Îs) ~ bun Moment fast (pentru a întreprinde ceva). 21 (Îe) Să fie într-un ~ bun Formulă prin care se urează cuiva succes într-o întreprindere. 22-23 (Îs) ~ rău Moment nefast (pentru a întreprinde ceva) Si: ceasoaie (1-2). 24 (Îc) ~-rău-cu-lipitură (sau ~-rău-cu-speriat) Boală provocată copiilor de duhuri necurate, care se manifestă prin tresăriri și plâns în somn, tremurături, slăbiciune Si: ceasoaie (3). 25 (Îac) Epilepsie. 26 (Îc) Buruiana-de-~- rău Plantă cu care se lecuiește epilepsia. 27 (Îlav) În ~ul ce (sau care), la, ori în ce (sau care) ~ Când. 28 (Îal) În momentul în care... 29 (Înv; îlav) În(tr-)acel ~ În momentul acela Si: atunci. 30 (Înv; îal) Imediat. 31 (Înv; îal) Pe loc. 32 (Înv; îlav) În(tr-)acest ~ În acest moment Si: acum. 33 (Înv; îal) La moment Si: imediat, momentan. 34 (Înv; Îlav) În (sau pe, rar peste) tot ~ul Tot timpul. 35 (Îal) întotdeauna. 36 (Îlav) Din ~ în ~ Din timp în timp Ș: periodic. 37 (Îal) Dintr-o clipă într-alta. 38 (Îlav) Pe ~, pe ~ Din moment în moment Si: mereu. 39 (Înv; îlav) Într-o (sau pe) mică (sau nimică) de ~ În fiecare moment. 40 (Îs) ~ul nașterii (sau de naștere) Moment al începutului vieții. 41 (Îs) ~ul morții (sau de moarte, ori de apoi) sau cel (mai) de pe urmă Cele din urmă momente ale vieții. 42 (Îas) Agonie dinaintea morții. 43 (Îe; pop) A se da de ~ul morții A se agita. 44 (Îae) A se frământa. 45 (Înv) Ocazie. 46 (Bis; lpl, art) Slujbe săvârșite la anumite ore din zi. 47 Aparat care arată orele Cf cronometru Si: ceasnic, ceasornic (1), ornic, orologiu. 48 (Îs) ~ electronic Ceas a cărui funcționare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate. 49 (Îs) ~ digital Ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre afișate pe un ecran. 50 (Îs) ~ vorbitor Ceas electronic la care ora este anunțată verbal. 51 (Îas) Magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar și a unor informații vorbite asociate, folosit pentru anunțarea orei exacte în rețeaua telefonică. 52 (Îs) ~ solar Suprafață mărginită de numere, având în centru tijă a cărei umbră indică cu aproximație orele zilei Si: cadran solar. 53 (D. mașini, aparate etc.; îe) A merge ca ~ul A funcționa perfect. 54 Aparat În formă de ceas (47) ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul Si: contor. 55 (Art) Nume al unui dans țărănesc. 56 Melodie după care se execută ceasul (55).

deget sn [At: CORESI, PS. 16/7 / V: (pop) deșt, (îrg) dăgit, dejt, digit, (îvr) deajet / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: ml digitus] 1 Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange cu care se sfârșește mâna. 2 (Pfm; îe) Sunt cinci ~e la o mână și nu seamănă Nici frații nu seamănă perfect între ei. 3 (Îs) ~ul (cel) mare (sau cel gros) Degetul cel mai gros al mâinii, format din două falange, opozabil Si: policar. 4 (Îs) ~ul arătător sau (reg) cel dintâi Degetul al doilea, cu care se arată Si: arătător, index. 5 (Îs) ~ul mijlociu sau (cel) din mijloc, (cel) mai lung Degetul al treilea, situat între degetul arătător și cel inelar. 6 (Îs) ~ul inelar sau (înv) al inelului, de inele Degetul al patrulea, pe care se poartă, de obicei, inelul Si: inelar. 7 (Îs) ~ul (cel) mic (sau mititel, micuț) Ultimul deget, mai scurt și mai subțire, al mâinii. 8 (Pfm; îe) A se ascunde (sau a se da) după (propriul) ~ A căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă. 9 (Îae) A fugi de răspundere. 10 (Pfm; îe) A ști (sau a cunoaște) (ceva) (ca) pe ~e A ști (sau a cunoaște) ceva foarte bine. 11 (Pfm; îe) A purta (sau a duce, a învârti, a juca) (pe cineva) pe ~e A face ce vrea din cineva. 12 (Îae) A păcăli pe cineva. 13 (Fam; îe) A (putea) număra pe ~e (sau pe ~ele mâinilor, ori de la o mână) A fi un număr (foarte) mic de obiecte sau ființe. 14 (Pfm; îe) A aluneca (sau a se strecura) printre ~e A scăpa. 15 (Îae) A dispărea pe neobservate. 16 (Îe) A pune (sau a trece cu, ori, înv, a întări cu) ~ul A aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. 17 (Pop; îe) A se trage în ~e sau a trage ~ul cu cineva A-și măsura puterile cu cineva. 18 (Îae) A se lua la ceartă cu cineva. 19 (Pfm; îae) A arăta cu ~ul A disprețui (fățiș) pe cineva pentru faptele sale. 20 (Pfm; îae) A face de rușine pe cineva. 21 (Înv; îae) A fi evident, dovedit. 22 (Fam; îe) A avea ~e lungi (sau a fi lung în ~e) A avea obiceiul de a fura. 23 (Fam; îe) A nu mișca (măcar) un ~ A rămâne pasiv când trebuie să rezolvi o problemă. 24 (Îae) A nu ajuta pe cineva. 25 (Pfm; îe) A-și da cu ~ul în ochi A nu vedea nimic (din cauza întunericului). 26 (Pfm; îe) A-și linge degetele A mânca o mâncare foarte bună. 27-28 (Îe; rar) A nu ști să-și numere ~ele A fi (prost sau) lipsit de învățătură. 29 (Pop; îe) A fi (sau a rămâne) gol ca ~ul (sau ca ~ul de gol) A ajunge foarte sărac. 30 (Pop; îe) A rămâne (numai) cu ~ul A rămâne foarte sărac. 31 (Pop; îe) A fi cu ~ul în gură A fi foarte sărac. 32 (Îae) A fi foarte naiv. 33 (Pop; îe) A sta (sau a ședea, a fi) cu ~ul (ori cu ~ele) în gură A pierde vremea fără să facă nimic. 34 (Pop; îe) A da cuiva cu ~ele în ochi A spune cuiva lucruri neplăcute. 35 (Îae) A încerca să înșeli pe cineva. 36 (Rar; îe) A da din ~ A fi viu. 37 (Pop; îe) A-și mușca ~ele A fi zgârcit. 38 (Reg; îe) A da cu ~ul A voma. 39 (Pop; îe) A da pe cineva după ~ A înșela pe cineva. 40 (Îae) A întrece pe cineva în privința situației materiale, poziției sociale etc. 41 (Pop; îe) A fluiera din ~e A rămâne păgubaș. 42 (Îrg; îe) A bate (cuiva) cu ~ul A amenința cu degetul. 43-44 (Îe) A atinge (ceva) cu ~ul A fi foarte aproape (în spațiu sau) în timp, de ceva. 45 (Îe) A nu rămâne loc nici să pui ~ul A nu rămâne nici un pic de loc. 46 (Pfm; îe) A nu ajunge cuiva nici la ~ul cel mic A fi cu mult inferior cuiva. 47 (Pop; îe) ~ul lui Dumnezeu Voința divină. 48 (Îe) A încerca marea cu ~ul A încerca ceva evident imposibil 49-50 (Pfm; îe) A pune ~ul pe rană A înțelege (sau a exprima) esențialul într-o problemă sensibilă. 51 (Pfm; îe) A-și mușca ~ele A regreta. 52 (Rar; îe) A strânge ~ele floarea A distruge. 53 (Pfm; îe) A avea (pe cineva) la ~ul (cel) mic A putea face orice cu cineva. 54 (Pfm; îe) A lăsa (pe cineva) la ~ul cel mic A întrece pe cineva. 55 (Pop; îe) A pune (pe cineva) la ~ul cel mic A se dovedi superior cuiva. 56 (Îe) A schimba (pe cineva) cu ~ul cel mic A schimba pe cineva cu ușurință. 57 (Pex) Fiecare dintre prelungirile mănușii care îmbracă degetele (1). 58 (Atm; ~ piciorului)^[1] Fiecare dintre prelungirile cu care se termină piciorul la om sau laba la unele animale. 59 (Îe) A merge (sau a umbla, a păși, a se înălța etc.) în (sau pe) vârful (sau vârfurile) ~elor (sau în ~e) A merge, a umbla etc. cu corpul sprijinit numai pe vârfurile picioarelor. 60 (Pex; îae) A merge, a umbla etc. fără zgomot. 61 Fiecare dintre prelungirile picioarelor, terminate cu gheare, la unele păsări. 62 Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). 63 (Înv) Dactil. 64 (Teh) Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 65 (Bot; rar) Golomoz (Dactilis glomerata). 66 (Reg; îc) Cinci-~e sau iarba-~elor Plantă erbacee târâtoare ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptens). 67 (Reg; îc) ~-roșu Degețel-roșu (11) (Digitalia purpurea). corectat(ă)

degețel [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

digital, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 77/24 / V: (îvr) deget~ / Pl: ~i, ~e / E: fr digital] 1 a Care aparține degetelor. 2 a Care se referă la degete. 3 a Produs de degete. 4 a Al degetelor. 5 a (Îs) Amprentă (sau, rar, urmă) ~ă Semn concret lăsat pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului sau a primei falange a degetelor de la mână. 6 a (Rar; îs) Calcul ~ Socoteală pe degete. 7 a (Îvr; îs) Mușchi ~ Fasciculul muscular cu inserție pe degete. 8-9 a (Cib) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 10 a (Elt; d. aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (8). 11 a (Îs) Mașină ~ă Mașină aritmetică care lucrează automat. 12 sf (Bot) Degetar (Digitalis ambigua). 13 sf (Bot) Degețel-roșu (Digitalis purpurea). 14 sf Substanță extrasă din frunzele uscate ale plantei degețelul-roșu, utilizată ca tonic cardiovascular.

digitalic, ~ă sn, a [At: DANIELOPOLU, F. N. II, 179 / Pl: ~ici, ~ice / E: digital + -ic] (Fam) 1-2 (Substanță) care are o acțiune cardiotonică și diuretică. 3-4 (Medicament) care are o acțiune cardiotonică și diuretică.

digitalism sns [At: DN³ / E: fr digitalisme] (Med) Intoxicație cu digitală (14).

digitaliza vt [At: DEX-S / Pzi: ~zez / E: digital + -iza] (Inf; Elt) A transforma semnalele analogice în semnale digitale (8).

digitalizare² sf [At: DEX-S / Pl: ~zări / E: digitaliza] (Inf; Elt) Transformare a semnalelor analogice în semnale digitale (8).

digitalizat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: digitaliza] (Inf; Elt; d. semnale analogice) Care a fost transformat în semnale digitale (8).

digitron sn [At: DEX-S / Pl: ~oane / E: fr digitron] (Elt) Tub cu descărcare luminescentă, cu mai mulți catozi, folosit pentru indicații alfanumerice în aparatura digitală de măsurare. modificată

biométric, -ă adj. Care se referă la biometrie. ◊ Pașaport biometric = pașaport care conține un cip cu informații personalizate, unice pentru un individ (imaginea feței, amprente digitale etc.) ♦ (despre sisteme de securitate computerizate) Care este capabil să recunoască amprentele digitale, timbrul vocii, matricele vaselor de sînge de pe retină, chiar ritmul de lucru la tastele unui calculator sau la clapele unei mașini de scris, pentru identificare și permiterea accesului în interiorul unei clădiri ori instalații, la un birou, la o mașină de scris sau computer • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. / <fr. biométrique

hipocratism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hippocratisme] 1 Sistem de tratare a bolilor care se fundamentează pe concepția lui Hipocrat. 2 (Atm; îs) ~ digital Anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor.

periodmetru sn [At: DEX² / P: ~ri-o~ / Pl: ~re / E: fr périodmètre] Aparat electronic digital folosit pentru măsurarea perioadelor semnalelor periodice.

banánă s.f. 1 (bot.) Fruct al bananului, care are culoarea galbenă, forma lunguiață și miezul făinos, zaharos și aromat. 2 (tehn.) Piesă metalică, de forma unei fișe mici, acoperită parțial sau total cu un manșon izolant, care se montează, de obicei, la capătul unui cordon electric, pentru a stabili un contact conductiv amoviabil sau pentru a permite trecerea unui semnal digital, optic etc. • pl. -e. /<fr. banane.

basedow [’bazedov sau baze’dov] s.n. (med.) Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardiovasculare, tremurături digitale fine, scădere ponderală, diaree, termofobie, transpirații, insomnii, nervozitate etc.; boala lui Basedow. • scris și basedov, bazedov. /<fr. [maladie de] Basedow, cf. nm. pr. Karl Adolf von Basedow, medic german.

stalactită sf [At: VASILICI, M. I, 73/29 / V: ~it sn, (înv) ~idă / Pl: ~te / E: fr stalactite] 1 Formație calcaroasă în formă de con alungit, fixată prin baza sa de tavanul unor galerii subterane (peșteri, galerii) și rezultată din dispunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltrație Cf stalagmită. 2 Formă (digitală, conică etc.) de agregare a mineralelor, depusă în geode sau în alte galerii din roci. 3 Motiv ornamental de forma unei stalactite (1) folosit în arhitectură pentru decorarea cornișelor și a capitelurilor.

STALACTITĂ (< fr. {1}; {s} gr. stalaktos „care cade picătură cu picătură”) s.f. 1. (GEOL.) Formațiunea calcaroasă fixată prin baza sa de tavanul unor peșteri sau galerii subterane și al cărui vârf atârnă liber; formată prin depunerea carbonatului de calciu din picăturile de apă. ♦ Formă (digitală, conică etc.) de agregare a mineralelor, depusă în geode sau în alte goluri din roci. 2. Motiv decorativ de forma unei stalactite (1), folosit, mai ales în arhitectura arabă, la decorarea cornișelor.

buclă s.f. 1 Șuviță de păr ondulat în formă de spirală; cîrlionț, zuluf. Un cap tînăr de fată încărcat cu bucle (CĂL.). 2 (text.) Bucată de fir textil, îndoită și răsucită în timpul tricotării, în formă ondulată, care formează ochiul tricotului. 3 Curbă foarte strînsă, folosită la racordarea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. ♦ Curbă a unui curs de apă. 4 (constr., electr.) Obiect care are formă de spirală sau de inel (fir, cablu, conductă etc.). ♦ Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu, a unei conducte etc. 5 (inform.) Secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori pînă se satisfac anumite condiții. ◊ Buclă digitală = aparat electronic pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. 6 (cib.) Suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintîi. 7 (med.) Ansă. • pl. -e. /<fr. boucle.

digital adj. m., pl. digitali; f. digitală, pl. digitale

digitală s. f., g.-d. art. digitalei; pl. digitale

*ANTROPOMETRIE sf. ⚖️ Măsurarea diferitelor părți ale corpului. Se face la arestați pentru a putea fi recunoscuți în cazul cînd sînt urmăriți din nou de justiție și ar încerca să se ascundă. Pentru fiecare arestat se notează pe o fișă măsurile diferitelor părți ale corpului și urmele digitale; în felul acesta se poate stabili identitatea individului, spre a i se cerceta antecedentele (🖼 149) [fr.].