stalactită sf [At: VASILICI, M. I, 73/29 / V: ~it sn, (înv) ~idă / Pl: ~te / E: fr stalactite] 1 Formație calcaroasă în formă de con alungit, fixată prin baza sa de tavanul unor galerii subterane (peșteri, galerii) și rezultată din dispunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltrație Cf stalagmită. 2 Formă (digitală, conică etc.) de agregare a mineralelor, depusă în geode sau în alte galerii din roci. 3 Motiv ornamental de forma unei stalactite (1) folosit în arhitectură pentru decorarea cornișelor și a capitelurilor.