IRIS L., STÎNJENEL, fam. Iridaceae. Gen originar din zonele temperate ale Asiei, din America de N, nordul Africii și Europa, peste 150 specii, cu rizomi sau bulbi. Flori (un ovar cu un stil simplu, 3 stigmate de aceeași formă și culoare cu foliolele periantului, 3 stamine) cu miros delicat, divers colorate, apar dintr-un înveliș pergamentos. Periantul este format din 6 foliole; 3 interne, mai mici, îndreptate în sus, semicurbate spre mijlocul florii și 3 externe; mai mari decît primele, îndoite în afară de la mijloc. Frunze, enziforme.

URGINEA Steinh., CEAPĂ DE MARE, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, India, cca 48 speciei, plante cu bulbi. Flori albicioase sau galbene-pal (periant cu 6 petale. egale, eliptice, acuminate, patente, libere, 6 stamine filiforme, un stil scurt), în ciorchine lung, terminal. Bractee mici. Frunze radicale libere, foarte înguste sau lat-liniare. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

AMARILIS, amariliși s.m. Plantă erbacee cu bulbi cu flori mari, de culoare portocalie sau roz. – Din fr. amaryllis.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sümbül.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.

ȘOFRĂNEL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violet sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). Iar din corole albe și fragile Se-nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8. Adunase ele o mulțime de roze, de șofrănei, de viorele, de crini și de zambile de pre pajiștea cea smălțuită. ODOBESCU, S. III 279. (Poetic) Kira, Kira Lina, Frumușică zînă, Tînără zambilă, Floare din grădină. PĂSCULESCU, L. P. 289.

zambilă sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~¹, zâmbil¹ sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă. corectat(ă)

bujor sm [At: PANȚU, PL. / V: baj~, boj~, bujă, ~oară, bușor / Pl: ~i / E: vsl бужоур] 1 Plantă ierboasă de grădină, înaltă, cu frunze mari, cu rădăcina în formă de bulb, cu flori mari de culoare roșu-închis, roz sau alb (Paeonia officinalis) Si: bujor-roșu, băbărujă, rujă-de-Rusalii, rujioară, rușioară. 2 (Spc; îcp) Denumire dată focului pentru a îmblânzi spiritele care sălășluesc în el și-l fac să trosnească. 3 (Reg) Busuioc-roșu (Amaranthus caudabus). 4 Planta Orchis militaris Si: (reg) poroinic. 5 Planta Orchis purpurea Si: (reg) poroinic. 6 (Îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 7-8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu. 9 (Fig; lpl) Obraji roșii. 10 (Îs) ~ românesc Specie de bujor ocrotită de lege cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).

ceapă sf [At: BIBLIA (1688), 101/2 / Pl: cepe / E: ml caepa] 1 Plantă erbacee leguminoasă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică, verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, în umbele globulare (Allium cepa) Si: (gmț) slănină-de-post, brânză sârbească. 2 (Prc) Bulb al cepei (1). 3 (Pex) Bulb al altor plante. 4 (Îe) Lapte de ~ Suc al cepei (1), întrebuințat în medicina populară. 5 (Îe) Nu plătește (sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o ~ degerată (rar, coaptă) Nu are nici o valoare. 6 (Pop; îe) A mânca o ~ degerată A nu reuși. 7 (Îe) L-a făcut ~ cu apă L-a făcut de râs. 8-9 (Îe) Cu ochii cât ~pa (sau ~pele) Cu ochii larg deschiși (de mirare). 10-11 (Îae) Cu ochii umflați (de plâns). 12 (Bot; îc) ~de-apă Ceapă cultivată prin răsad și recoltată în anul în care s-a semănat (Allium cepa). 13 (Bot; îc) ~-blândă Praz (Allium porum). 14 (Bot; îc) ~-boboloașă Soi de ceapă (1) nedefinit mai îndeaproape. 15 (Bot; îc) ~pa-câinelui Ceapă-de-mare. 16 (Bot; îc) ~-câinească Porumbel. 17 (Bot; îc) ~pa-ciorii Mică plantă cu bulb, cu flori galbene Si: scânteiuță (Gageapratensis). 18 (Bot; îae) Plantă cu bulb, cu flori albastre Si: viorea (Muscari comosum).19 (Bot; îae) Zambilă (Muscari tenuiflorum). 20 (Bot; îae) Porumbel (Muscari botroydes). 21 (Bot; îae) Bălușcă (Ornythogallum gussonei). 22 (Bot; îae) Brândușă-de-toamnă (Colchitum autumnale). 23 (Bot; îae) Planta Hyacynthus comosus. 24 (Îe) A mâncat ~pa-ciorii A fi nebun. 25 (Bot; îc) ~-ciorească, ~-lungă Plantă bulboasă, cu flori alburii Si: cepșoară (Allium fistulosum). 26 (Bot; îae) Turtă. 27 (Bot; îae) Zambilă (Hyacyntus comosus). 28 (Bot; îc) ~-de-mare Plantă bulboasă, cu flori alburii, ai cărei bulbi sunt folosiți ca medicament diuretic Si: ~pa-câinelui (Urginea maritima sau Scilla maritima). 29 (Bot; îc) ~-de-vară Plantă ierboasă, din familia liliaceelor, cu tulpina groasă, cilindrică, înaltă de un metru și cu frunze până la mijloc, cu doi bulbi principali înconjurați de numeroși bulbioli și flori rozacee-liliachii, în mari umbele (Allium ampeloprosum). 30 (Bot; îc) ~-franțuzească Hașmă (Allium asvalonicum). 31 (Bot; îc) ~-lunguiușă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 32 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-de sămânță Arpagic (Allium schoenoprasum). 33 (Bot; îc) ~-rea Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). 35 (Fig; înv; irn) Ceas mare, demodat.

șofran¹ sm [At: MARDARIE, L. 162 / V: (înv) saf~, săf~, șaf~, (îvr) sofron, ~flan, (îrg) so~ / Pl: ~i / E: slv шафранъ cf ger Safran, fr safran] 1 (Șîc ~-bun, ~ galben, ~-de-grădină, ~-primăvăratic) Plantă erbacee cu bulbi, cu frunze lungi și înguste și cu flori violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță folosită drept condiment, medicament sau colorant (Crocus sativus). 2 (Șîc ~-de- primăvară) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori galbene, albe sau violete, care înflorește primăvara timpuriu Si: brândușă-de-primăvară, șofrănel (3) (Crocus heuffelianus). 3 (Șîc ~-de-toamnă) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii, care înflorește toamna Si: șofrănel (1) (Crocus banaticus). 4 Plantă erbacee cu bulbi, cu flori liliachii-violacee, maculate sub vârf (Crocus vernus). 5 (Șîc ~-galben) Mică plantă erbacee cu flori galbene-aurii Si: brândușă-galbenă (Crocus moesiacus). 6 (Șîc ~-vărgat) Plantă erbacee cu bulbi comestibili, cu flori albe sau albăstrui Si: brândușă-albă, șofrănel (4) (Crocus variegatus). 7 (Șîc ~-de-grădină, ~-neadevărat, ~-prost, ~-roșu, ~-sălbatic) Șofrănaș (Carthamus tinctorius). 8 (Prc) Floarea uscată (și pisată) a unora dintre plantele de șofran (1-7) folosită drept condiment sau medicament. 9 (Pex) Substanță de culoare galbenă, obținută din floarea unora dintre plantele de șofran (1-7), folosită drept colorant.

zambilă s.f. (bot.) 1 (și zambilă de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, ornamentală, perenă, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu florile albe, roz, albastre sau violete, plăcut mirositoare, crescute în ciorchini mari la vîrful tulpinii, care se cultivă ca plantă decorativă (Hyacinthus orientalis). Au început să apară... flori de primăvară: zambilele (SADOV.). ◊ Compar. O fi fost ea ca zambila Dar mersei mai mult cu sila (PARAS.). ◊ Fig. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini (VOIC.). 2 (și zambilă-de-cîmp) Viorea (Scila biofilia). • pl. -e. /<tc. zümbül.

BRÂNDUȘĂ ~e f. Specie de plante cu rădăcina un bulb și cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brândușei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

AMARILIS s.m. Plantă erbacee cu bulb și cu flori mari, colorate în portocaliu, roz sau roșu. [< fr. amaryllis].

AMARILIS s. m. plantă erbacee cu bulb și cu flori mari, colorate. (< fr. amaryllis)

SCÎNTEIUȚĂ,^[1] scînteiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui scînteie. 2. Nume dat la două plante: a) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori roșii, rar albastre sau albe; crește pe locuri cultivate și aride, prin poienile din păduri și pe lîngă drumuri (Anagallis arvensis); scînteioară; b) mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu doi bulbi și cu flori galbene dispuse în umbele; crește pe locuri cultivate, prin vii și prin grădini (Gagea arvensis). ♦ (La pl.) Brumărea. corectat(ă)

HOULLETIA A. Brongn., HULEȚIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală și America Latină, 8-12 specii, epifite, rareori terestre, cu pseudobulb ovat cu muchii. O singură frunză, ovată, pieloasă și nervată paralel, cu vîrf ascuțit. Peduncul erect sau pendent, de la baza bulbului, cu cca 10 flori (petalele exterioare și interioare aproape egale, îndepărtate, label cu un dinte).

Crocus sativus L., « Șofran ». Specie, care înflorește toamna. Florile mari, erecte, liliachii, purpurii și chiar mov, mai închis spre bază, mari, globuloase, erect-campanulate, cu striuri purpurii și gîtul păros, stigmat mare, galben-portocaliu-strălucitor, depășește lungimea periantului după ce s-a ramificat în 3, stamine (3) păroase. Periant petaloid (cu 6 diviziuni lanceolate, ovale), monosepal, cu tub lung. Ovar cu 3 loji. Frunze (se dezvoltă în același timp cu florile) erecte, liniare. Bulb mare, globulos, de obicei turtit, în interior alb, la exterior brun-roșcat, datorită resturilor fibroase ale membranei.

LAPEYROUSIA Pourr., LAPEIRUSIA, fam. Iridaceae. Gen originar clin regiunile tropicale și sudice ale Africii, cca 52 specii cu bulbi striați, filamentoși. Flori (stamine libere, antere lunguieț-liniare, stil filamentos) mici, grupate în inflorescență, infundibuliforme, cu cilindrul foarte lung.

amarilis sm [At: DN³ / E: fr amaryllis] Plantă erbacee cu bulb și cu flori mari, colorate în portocaliu, roz sau roșu.

Galanthus nivalis L. Specie care înflorește primăvara – devreme. Floare campanulat-pendentă, albă, cu 6 diviziuni, din care 3 interne cu cîte o pată verde la vîrf și striațiuni verzi în interior, mai scurte decît cele externe, ovat-oblonge. Frunze, de obicei, înguste, glaucescente. Tulpină florală (cca 15 cm înălțime) în vîrf cu o spată membranoasă, din care apare floarea. Plantă erbacee, bulboasă. Bulb ovoid, brun, din care pornesc frunzele (Pl. 35, fig. 205).

HYPOXIS L., HIPOXIS, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din regiunile tropicale și continentale, în afară de Europa, cca 88 specii, rizom mai mult sau mai puțin în formă de bulb. Frunze înguste, ierboase. Flori pubescente, rareori glabre, în formă de stea cu 6 lacinii, galbene, îndepărtate, aproape la fel, stamine interioare (3) mai scurte decît cele exterioare. Speciile tropicale au florile dispuse în ciorchine, cele extratropicale în umbelă.

COELOGYNE Lindl. COELOGINE, fam. Orchidaceae. Gen originar din India, Arhipelagul Malaez și sudul Chinei, cca 135 specii, plante epifite sau terestre. Pseudobulbii persistenți, poartă 1-2 frunze așezate pe rizomi. Tulpina florală: crește atîrnînd în afara pseudobulbilor și, uneori, la vîrful bulbilor, între frunzele persistente. Flori (petale erecte, îndepărtate sau îndoite spre exterior, cele interioare la fel sau mai înguste decît cele exterioare, labei trilobat, cu lobul central liber) în ciorchine.

AMARILIDACEE f. 1) la pl. Familie de plante cu flori colorate, de obicei cu bulb și ovar inferior (reprezentanți: ghiocelul, narcisa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. amaryllidacées

CEAPĂ cepe f. 1) Plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescențe dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentație. ◊ ~ de sămânță arpagică. A nu face nici (cât) o ~ degerată a nu valora nimic. ~a-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate și flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepa

NARCÍSĂ (< fr., lat.) s. f. Denumire dată speciilor de plante perene din genul Narcissus, familia amarilidaceelor, cu bulb ovoid, frunze lungi și flori albe sau galbene, solitare, fin parfumate. Originară din N Africii, regiunea mediteraneană și Europa Centrală; în România, unele specii cresc spontan, prin pajiști umede din regiunea de dealuri și montană, iar Narcissus pseudonarcissus, Narcissus tazzeta, Narcissus poëticus ș.a. se cultivă în grădini ca plante decorative. Se înmulțește prin bulbi.

DISA Berg., DISA, fam. Orchidaceae. Gen originar din Africa de S și Insula Madagascar, cca 122 specii, terestre, cu bulbi, tulpini de înălțimi diferite. Flori (petala exterioară centrală concavă sau ca un coif, la bază cu un pinten) în ciorchine sau spic.

CROCOSMIA Planch., CROCOSMIA, fam. Iridaceae. Gen originar din Africa Centrală și de E pînă în Africa de S, cca 5 specii, plante cu bulbi. Tulpini (cca 1,20 m înălțime). Flori în panicule, aurii, galbene, portocalii, frunze liniar-lanceolate (Pl. 25, fig. 146).

Ornithogalum caudatum Ait. Specie care înflorește primăvara tîrziu. Flori albe, peste 50, în ciorchine. Bulb (peste 10 cm diametru) verde, cei noi se formează sub tunica bulbului matur. Frunze lanceolate, pînă la 60 cm lungime.

călugărel, călugărei, s.m. (bot.) Plantă erbacee, cu bulbi, de 20 cm înălțime, cu flori pedunculare de culoare alb, roz sau roșu (Erythronium dens-canis L.); în alte regiuni: cocorei, cocoșei, dintele câinelui. – Din călugăr + suf. -el (MDA).

CEAPĂ (pl. cepe) sf. 🌿 1 Plantă erbacee cultivată pentru bulbul (căpățîna) ei comestibil (Allium cepa) (🖼 1017); F: nu plătește o ~ degerată sau nici două cepe degerate, nu prețuește nimic, n’are nici o valoare ¶ 2 = BULB ¶ 3 CEAPA-CIOAREI¹, mică plantă bulboasă, cu flori galbene; numită și „scînteiuță” (Gagea pratensis) (🖼 1018); -CEAPA-CIOAREI², plantă bulboasă, cu flori albastre; numită și „floarea viorelei”, „zambilă” sau „zambul” (Muscari comosum) (🖼 1019); -CEAPA-CIOAREI³ = BĂLUȘCĂ; -CEAPA-CIOAREI⁴ = PORUMBEI; -CEAPA-CIOAREI⁵ = BRÎNDUȘĂ-DE-TOAMNĂ ¶ 4 CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ¹, plantă bulboasă, cu flori alburii, originară din Siberia, cultivată adesea pentru trebuințe culinare; numită și „ceapă-lungă” sau „cepșoare” (Allium fistulosum) (🖼 1020); – CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ² = TURTĂ ¶ 5 CEAPĂ-DE-MARE, plantă bulboasă, cu bulbul oval, foarte mare, cu flori alburii (Scilla maritima) (🖼 1021) F Ceasornic (de buzunar) mare: aveam o ~ veche de ceasornic de buzunar (GRIG.) [lat. caepa].

CEAPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

poroi s.m. sg. (reg.) 1. praz. 2. plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre; hașmă.

CEAPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nicio valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

LACAENA Lindl. LACENA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America centrală și Mexic; 2 specii, orhidee epifite, pseudo- bulb ovat-oblong, cu două frunze. Flori (petale pubescente în exterior, buză oblongă, lobi laterali erecți, rotunjiți, lobul din mijloc rotund-eliptic. îndepărtat, antere cu 2 polinii) în ciorchine pendent.

PHOLIDOTA Lindl., FOLIDOTA, fam. Orchidaceae. Gen originar din India pînă în Australia, cca 38 specii, epifite, pseudo-bulbi suprapuși, cilindrici, subțiri, cu 1-2 frunze. Flori (petale erecte, îndepărtate sau îndoite spre exterior, cele interioare la fel sau mai înguste decît cele exterioare, label trilobat cu lobul central liber) așezate în ciorchine pendent, pe un peduncul lung și subțire.

hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă², hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.

viorea s.f. (bot.) 1 Violetă (Viola odorata). ♦ Restr. Floarea acestei plante. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulbi, cu două frunze și cu florile albastre, rar albe, dispuse în racem (Scilla bifolia). • sil. vi-o-. pl. -ele. /vioară² + -ea.

TULIPĂ ~e f. bot. Plantă erbacee ornamentală, cu rădăcina în formă de bulb, cu frunze lunguiețe și late, cu flori de diferite culori (galbene, roșii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

CEAPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee comestibilă cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se recoltează în același an în care s-a semănat. ◊ Expr. A nu face nici cît o ceapă degerată = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapă de lalea. – Lat. caepa.

CYPELLA Herb., CIPELA, fam Iridaceae. Gen originar din America de S, 7-9 specii perene, erbacee, glauce, cu rizom gros, cărnos și articulat sau bulb. Tulpină scapiformă, ramificată, cu mai multe flori, este mai lungă decît frunzele radicale, enziforme, numeroase și puțin arcuate. înflorește în mai-iun. Flori puțin odorante, mari, portocalii, roșii-purpur, violete, grupate cîte 5 în racem. Fructe, capsule.

baraboi¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rla~, bârla~, bărboi / E: bg барабой, mg barabolya] (Pop) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcina în formă de bulb, comestibilă și cu gust aromatic (Chaerophyllum bulbosum) Si: (reg) alunele, gușniță. 2 Dans țărănesc asemănător cu hora. 3 Melodia după care se execută acest dans. 4 (Îe) A nu plăti un ~ A nu valora nimic.

narcisă sf [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: (asr) ~cis sm, (înv) ~chis sm, ~rsis sm, (Trs) ~rțis sm / Pl: ~se / E: lat narcissus, fr narcisse] 1 Specie de plantă erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare Si: (reg) cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorâță, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocei-de-grădină, lușcă, nevestică (5), rogoz-de-grădină, stânjen-alb, tătăișă, unguroaie, unguroancă, zarnacadea (Narcissus). 2 Floare de narcisă (1).

NARCISĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare; (regional) zarnacadea, coprină, fulie, unguroaie, unguroancă, tătăișă, lușcă, ghiocel, nevestică (II 2), cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorîță, ghiocei-de-grădină, stînjen-alb, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină (Narcissus). Sufletul măriii tale... mohorățeaște înțelepțică ca iachintul, strălucește curățică ca narchisul (a. 1700). bv i, 394. Tînărul Numa, încoronat cu narsis. BELDIMAN, N. P. I, 7/26, cf. LB, NEGULICI, POLIZU. Iată zambilele..., narcise, busuioc, ciuboțica-cucului. NEGRUZZI, s. I, 97. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau țesătură de brocart, muiată-n fir, Verdea undă ce, ici-colo, e un aur de Ophir. MACEDONSKI, o. I, 163. Se-nalț-un braț în aer și iat-o că apare.. . Purtînd în mîna dreaptă Narcisul alb ca spuma, ANGHEL, p. 23. Mi se părea că merg spre acea regiune a narcișilor veșnic albi. GALACTION, o. 334, cf. 333. În urma lui a rămas pe nisip o narcisă strivită, CAZIMIR, GR. 38, cf. 33. Leda albă se-nvoise Să-ndure-n albul de narcise Povara unei lebede, BLAGA, P. 26. În față... un lan îngust de narcise galbene. DEMETRIUS, A. 124. Poiana narciselor își așteaptă oaspeții, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4830. – pl.: narcise. – Și: (astăzi rar) narcis, (învechit) narchis, narsis, (prin Transilv.) narțis (Lb, Alr sNiii h 640) s. m. – Din lat. narcissus, fr. narcisse. – Narchis < ngr. νάρκισσος. – Narțis < magh. nárcisz, germ. Narzisse.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DRIMIOPSIS Lindl., DRIMIOPSIS, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa de S, 10 specii, cu bulbi și cîteva frunze lunguiețe, cărnoase, uneori pătate. Flori foarte mici, albicioase, cu sau fără peduncul, cca 30, în spic sau ciorchine.

GEISSORRHIZA Ker-Gawl., GEISORIZA, fam. Iridaceae. Gen originar din Africa, cca 33 specii, erbacee, cu bulbi. Frunze enziforme. Discul corolei în formă rotată, flori dispuse în spic terminal.

scânteiuță sf [At: LB / P: ~te-iu~ / V: (îvr) sânteuță, ~euță, schinteuță, (înv) scăn~, (reg) ~tiuță, schintăuță, schin~, schintiuță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: scânteie + -uță] 1-2 (Șhp) Scânteie (1) (mică) Si: scânteioară (1-2), (îvr) schinteiță (1-2). 3 (Reg; lpl) Chibrituri (1). 4 (Ent; reg; îf scânteuță) Licurici (Lampyris noctiluca). 5 (Bot; șîc ~-roșie) Mică plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, alabastre sau albe Si: scânteioară (3), (înv) scânteiță (4), (reg) aurică (18), gonitoare, intiță, mintență¹, ochișor, răcovină, roșuță, scânteie (14), sclipeț¹, văcăriță, buruiana-bureților, buruiana-de-rânduri-roșii, coardă-de-găină, gonitoarea-vacii, iarbă-de-păsări, scălci-mici, (îvr) paperină (Anagallis arvensis). 6 (Bot; șîc ~-de-câmp) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb, cu două frunze bazale lineare și cu flori galbene dispuse în cime Si: (reg) brumărea, ceapa-ciorii, scălci(3)-mici (Gagea arvensis). 7 (Bot; reg) Ceapa(17)-ciorii (Gagea paratensis). 8 Plantă erbacee din familia primulaceelor, care crește în locuri umede și umbroase (Centunculus minimus). 9 (Bot; lpl) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori alungite, albastre, și frunze lineare, la bază auriculate Si: (reg) cătare, floarea-sfintei-Mării, pocroavă, sălcioară (5), săpunele (10), stele-chineze, steluță, vinețele (Aster novi-belgii). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Mică plantă erbacee compozită cu tulpina având un singur capitul terminal, cu frunze lanceolate sau oblonge, cu florile centrale galbene și cu cele marginale albastre, specifică regiunilor alpine Si: ochiul-boului (Aster alpius). 11 (Bot; reg) Steliță (1) (Aster amellus). 12 (Bot; reg) Săpunele (7) (Aster novae-anglice). 13 (Bot; reg; șîc ~-de-câmp, ~tiuță-sălbatică, ~teuța-lupului) Garoafă (12) (Dianthus chinensis). 14 (Bot; Trs; îf scânteuțe) Garoafe(6)-de-munte (Dianthus superbus). 15 (Bot; reg; șîc ~-de-friguri) Potroacă¹ (Centaurium minus). 16 (Bot; reg; șîc ~-roșie) Arșinic (1) (Lychnis calcedonica). 17 (Bot; îc) Schinteuța-lupului Floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi). 18 (Bot; îvr) Răcovină (Stellaria media). 19 (Bot; reg) Bănuți (9) (Bellis perenis). 20-21 (Bot; reg; lpl) Brumărea (3-4) (Phlox drummondii și paniculata). 22 (Bot; reg; lpl) Lipscănoaie (Coreopsis tinctoria). 23 (Bot; reg; îf schinteuță) Săbiuță (4) (Gladiolus imbricatus). 24 (Reg; îf schinteiuță) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 25 (Bot; reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 26 (Bot; reg; îf schintiuță) Argințică (1) (Dryas octopetala). 27 (Bot; reg) Bobonei (Gomphrena globosa). 28 (Bot; reg; îf scânteuță) Floarea-călugărului (Vaccaria pyramidata). 29 (Reg) Planta Centuculus minimus. 30 (Bot; reg; îc) Scânte(i)uță-de-munte Parpian (Antennaria dioica). 31 (Bot; reg; îac) Popilnic (Anemone hepatica). 32 (Reg; îac) Planta Potentilla ternata. 33 (Bot; reg; îc) ~țe (sau schinteuțe, scânteuțe)-albe Strămutătoare (Achillea cartilaginea). 34 (Bot; reg; îac) Roțoțele-albe (Achillea ptarnica). 35 (Bot; reg; îac) Planta Machringia muscosa. 36 (Bot; îvr; îc) ~ (sau scânteuță sau schinteuță)-galbenă Rostopască (1) (Cheidonium majus). 37 (Bot; îvr; îac) Untișor (Ranunculus ficaria). 38 (Bot; reg; îac) Ciuboțica(5)-cucului (Primula veris). 39 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Siminoc (Helichrysum arenarium).

secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.

seceruică, seceruici și seceruice, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică. 2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală. 3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară.

GAGEA Salisb., GAGEA, CEAPA CIORII, fam. Lliaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, în stepele din regiunile continentale ale Asiei, cca 52 specii, erbacee, vivace, mici, cu bulbi. Frunze bazale, liniare, întregi, des cu nervuri paralele. Flori hermafrodite, rar unisexuate (6 stamine, stigmat cu 3 lobi slab conturați) cu perigonul alcătuit din 6 foliole, în partea interioară galbene, în cea exterioară verzi, în umbele pedunculate. Fruct, capsulă cu sămînță rotundă.

GALAXIA Thunb., GALAXIA, fam. Iridaceae. Gen originar din Africa de S, cca 4 specii, erbacee, mici, 8-10 cm înălțime, bulb solid, gri, rotund. Frunze liniar-canaliculate, puțin pubescente. Flori galbene, periantul campanulat cu 6 lobi oblongi, obtuzi, egali, cu gîtul glabru, filamentele staminelor pubescente, abia mai lungi decît stigmatele, galbene-portocalii, trifide, în formă de pîlraie și denticulate pe margine, stigmatul mai scurt decît limbul periantului. părți pămînt de frunze de fag, 2 părți pămînt de țelină, o parte balegă de vacă, sfărîmată după uscare și 1/2 nisip. Bulbii se plantează în oct.-noiem.

Iris xiphioides Ehrh. (syn. I. anglica hort.). Specie care înflorește vara. Flori (foliolele exterioare purpur-albastre-intens, cu nervuri mai închise, linia mijlocie galbenă și o pată aurie în centrul limbului orbiculat: și curbat în afară; cele interne erecte, ca și cele externe, îngustate la bază într-o unguiculă), dispuse terminal pe o tulpină înaltă, de pînă la 60 m, erectă, robustă. sau obținut varietăți divers colorate. Frunze verzi-albăstrui, în interior argintii, liniare, caniculate. Plantă, cu bulbi ce se pretează foarte bine la forțat pentru flori tăiate și ca plantă la ghiveci. Iarna în aer liber, se protejează contra gerului.

CRINUM L., CRIN, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale, cca 100 specii, plante de seră rece, cu bulbi mari, tunicați, tulpină erbacee și frunze verzi, liniare. Flori roz sau albe, parfumate, dispuse în umbelă.

Ornithogalum arabicum L. (syn. O. corymbosum Ruiz et Pav.). Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori albe, în ciorchine. Tulpini înalte de cca 0,60 cm. Bulb mare. Nu rezistă iarna în zonele reci. Se cultivă la ghivece.

barabói s.m. (reg.) I (bot.) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele penate, cu florile albe și cu rădăcina comestibilă, în formă de bulb (Chaerophyllum bulbosum). ◇ Expr. A nu plăti un baraboi = a nu valora nimic. 2 Cartof (Solanum tuberosum). II Numele unui dans popular asemănător cu hora. ◆ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -oi. și barlabói, barlói s.m. /<bg. барабои, magh. barabolya.

VIOREA, -ICĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină cu flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară² + suf. -ea, -ică.

VIOREA, -ICĂ, viorele, s. f. 1. Nume dat mai multor plante erbacee din familia violaceelor, dintre care cea mai cunoscută este o specie sălbatică, cultivată și în grădină, cu flori violacee și cu miros plăcut (Viola odorata); violă, violetă. Un pîlc întins de viorele îmi trimise pe aripioara unei adieri mireasma lor gingașă. SADOVEANU, O. VII 367. Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd de subt frunze moarte ies În umbră viorele. TOPÎRCEANU, B. 8. Crinii și viorelele. nici la degetul cel mic al ei nu le punea. ISPIRESCU, L. 352. ◊ (În personificări) Vin țînțarii, lăutarii, gîndăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. EMINESCU, O. I 87. ◊ (În metafore) Ochi frumoși, ochi viorele, Numai voi mi-ați stins norocul. IOSIF, T. 94. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și tulpina care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia).

LILIUM L., CRIN, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice (China, Japonia, U.R.S.S.), pînă la 110 specii, erbacee, vivace, cu bulb fără tunică alcătuit din solzi cărnoși așezați imbricat. Unele specii formează rădăcini adventive la baza tulpinii, iar altora le apar, la subsuoara frunzelor, bulbi aerieni, prin care plantele se înmulțesc. înfloresc primăvara-toamna. Flori (perigon petaloid, de obicei 6 petale, unite sau libere, cu vîrfuri recurbate, la unele specii punctate sau liniate, 6 stamine, anteră liniară sau oblong-liniară, 1 stil) cu o gamă variată de culori și forme, parfumate, în ciorchini mari, în vîrful tulpinii. Tulpină foliată dreaptă, terminată într-o inflorescență multifloră. Frunze drepte, întregi, mai mult sau mai puțin late, deseori ovate, ascuțite, cu nervuri paralele. Fruct, capsulă oblongă (Pl. 46, fig. 268, 269, 270).

NARCISSUS L., NARCISE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, cca 32 specii erbacee, bulboase. Bulb ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguieț, globulos-piriform, gros-piriform. Flori (6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori înguste, dispuse în formă de raze- farfurie, din centrul lor ridicîndu-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate) în funcție de specie, mici (miniatur), pînă la cca 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau învoite, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau coronulă galbenă cu margine roșie etc., cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Frunze lat-liniare, puțin canaliculate, glaucescente, cilindrice, ascuțite la vîrf sau ensiforme. Fruct, capsulă.

VIOREA, -ICĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară² + suf. -ea, -ică.

SCÂNTEÚȚĂ (< scânteie) s. f. 1. Mică plantă erbacee (5-30 cm), anuală, din familia primulaceelor, cu tulpină ramificată de la bază, cu frunze opuse sau câte trei în verticil și cu flori roșii, roz sau albastre (Anagallis arvensis). 2. Mică plantă erbacee (8-20 cm), perenă, cu bulb, din familia liliaceelor, cu două frunze bazale liniare și cu flori galbene dispuse în cime (Gagea arvensis).

BRUNSVIGIA Heist., BRUNSVIGIA, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Africa de S, 13 specii, cu bulbi foarte mari. Frunze late, uneori aspru-păroase. Tulpină ne- fistuloasă. Flori (apar înaintea frunzelor) roșii sau roz, în formă de pîlnie (stamine filamentoase, libere, stil cu stigmat mic, mai lat), în umbelă formată din mai multe flori pe un peduncul viguros. Fruct, o capsulă rotundă, deseori mare și cu muchii.

HAEMANTHUS L., HEMANTUS, FLOARE DE SlNGE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar clin Africa de S, cca 58 specii cu bulbi și cîteva frunze des, pieloase. Tulpini înalte pînă la 1 m. Florile albe, roșii sau portocalii, în număr mare, dispuse în umbele dese, reunite într-un capitul globulos, terminal pe tulpină; sînt erecte, cu cilindrul scurt și subțire, cu un număr mare de sepale colorate; petale mai lungi, înguste; stamine filamentoase, intercalate la baza florii, deseori mai lungi decît petalele, cu antere mici, alungite; ovar cu 1-3 loji, fiecare lojă cu 1-2 semințe, stil cu stigmat mic. Fructul este o bacă.

Haemanthus katharinae Bak. Specie care. înflorește vara. Flori roșii-stacojii (petale lanceolate, îndoite în exterior) dispuse în ciorchine. Bulb cu diametrul de cca 10, cm. Frunze, 4-5 oblonge, cca 30 cm lungime, 8-10 nervuri și pețiol pătat. Tulpină înaltă de 55-60 cm.

zarnacadea sf [At: ALECSANDRI, T. 511 / V: (reg) sarca~^[1], ~dei smp, zarcanadele sfp / Pl: ~ele / E: tc zerinkadeh] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia amaryllidaceae, cu bulb ovoidal, cu tulpină comprimată, cu frunze lineare, obtuze și cu flori mari, galbene, solitare la vârful tulpinii Si: (reg) burț, coprină, ghiocel, ghiocel-de-grădină, narcisă, narcis-galben, zarcanadică (1) (Narcissus pseudonarcissus). 2 Plantă erbacee din familia amaryllidaceae, cu bulb ovoidal, tunicat, cu tulpină comprimată, cu frunze lineare, obtuze, cu flori mari, solitare la vârful tulpinii, plăcut mirositoare Si: (reg) coprină, ghiocel, ghiocei-de-grădină (Narcissus tazetta). 3 (Reg) Coprină (Narcissus poeticus). 4 (Reg) Coprină (Narcissus stellaris). 5 (Reg) Lalea (Tulipa biebersteiniana).

egipteancă sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) eghip~ / Pl: ~ence / E: egiptean + -că] 1 Femeie care face parte din populația de bază a Egiptului. 2 Femeie care este originară din Egipt Si: egipteană. 3 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de bulb, cu frunzele cilindrice, fistuloase, comestibile în stare verde și cu florile alburii, dispuse într-o nutelă globuloasă Si: (reg) cepșoară, hajmă, ceapă-ciorească, ceapă-lungă, ceapă-de-iarnă, ain-turcesc (Allium fistulosum).

viorea sf [At: ANON. CAR. / P: vi-o~ / Pl: ~ele / E: vioară² + -ea] 1 (Bot; șîc ~ele-mirositoare, ~ele-de-grădină, ~ele-bune, înv, ~-sălbatică, reg, ~ele-de-casă, ~ele-nerii) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-nemirositoare) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele ovale, acoperite cu peri, cu florile albastre sau, rar, albe, neparfumate Si: micșunea, tămâioară, toporaș (Viola hirta). 3 (Șîc ~-mirositoare, ~ele-bune, reg, ~-de-grădină, ~ele-nerii) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele cordate și cu florile albăstrii sau roșietice, parfumate Si: viorică-de-pădure (Viola mirabilis). 4 Plantă erbacee din familia violaceelor cu florile mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: tămâioară (Viola jooi). 5 (Bot; șîc, înv, ~-pădureață) Colțunii-popii (Viola silvestris). 6 (Șîc ~-sălbatică, reg, ~-tărcată) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 7 Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, cu florile de culoare albastru-închis Si: micșunea-de-munte (Viola alpina). 8 (Îc) ~-galbenă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu două flori mici, galbene, care crește prin locuri umede și umbroase, mai ales prin regiunea alpină Si: micșunea-galbenă (Viola biflora). 9 (Îac) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile galbene, care crește mai ales în păduri (Gagea minima). 10 (Bot; îac) Vioară² (2) (Cheirantus cheiri). 11 (Bot; îc) ~-sălbatică Colțunii-popii (Viola camina). 12 (Bot; îc) ~-roșie (sau ~-galbenă, ~-de-ferești) Violă² (3) (Matthiola incana). 13 (Îc) ~-de-noapte Vioară² (4) (Hesperis matronalis). 14 (Îc) ~-albă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu florile albe, plăcut mirositoare (Viola alba). 15 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor cu tulpina înaltă și cu florile mici, de culoare violetă (Viola montana). 16 (Îc) ~-de-pârâu Plantă erbacee din familia violaceelor care crește pe marginea apelor (Viola palustris). 17 (Șîc ~-roșie) Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două sau trei frunze lunguiețe și o tulpină cu flori albastre, roz sau albe, dispuse într-un racem scurt Si: vioriță (1), (reg) mereoară (Scilla bifolia). 18 (Bot) Ghiocel (Galanthus nivalis). 19 (Bot; reg; îc ~-de-toamnă) Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 20 (Bot; Mar) Rujă (Sedum rosea). 21 (Bot; reg) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 22 (Bot; reg) Floarea-Paștilor (Anemone nemorosa). 23 (În poezia populară) Epitet pentru o femeie frumoasă și gingașă. 24 (Mol) Insectă nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop; d. apă; pcf vioară¹; îla) Limpede ca (sau cum e) ~ua Foarte limpede.

Bessera elegans Schult. Specie cu bulbi viguroși, dezvoltă mai multe tulpini (cca 65 cm lungime), fragile și fistuloase. Florile, roșii-aprins, în interior cu desen alb, pendente, 16-20, dispuse în umbelă. Frunze (cca 65 cm lungime), cîte 2-3. înflorește vara-toamna.

Galaxia ovata Thunb. Specie care înflorește în iun.-iul. Flori mari, galbene-închis, cu diametrul de 2-3 cm. Frunze liniare, puțin pubescente. Bulb gri, rotund de mărimea unei alune.

Haemanthus coccineus L. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori roșii-aprins (cilindrul scurt,8 sepale roșii, imbricate, stamine lungi, roșii-aprins, ea și bracteele), dispuse într-o umbelă densă, cu un diametru de cca 8 cm, pe un peduncul plat, cu mici pete maronii; pedunculul are cca 30 cm lungime. Plantă bulboasă de seră cu bulb plat (diametrul de 9-11 cm), două frunze care apar iarna, după apariția florii, în formă de limbă, de cca 60 cm lungime, 20 cm lățime, îngustate Ia. bază, verzi, glabre. După ce frunzele se vestejesc, bulbii se mențin uscați pînă la repunerea lor în cultură.

ROMULEA Maratti, ROMULEA, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, Africa tropicală și Africa de S, cca 68 specii asemănătoare cu crocușii, au tuberobulbi, bulbi cu tunici subțiri, maro, rizom pe sol. Frunze liniare sau cilindrice. Floare lila, roz, galbenă sau albă (tub scurt, stamine libere), scurt-pedunculată, dispusă terminal, pe tulpină.

Satyrium coriifolium Sw. (syn. Satyrium cucullatum Ldl.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori aurii sau portocalii, pînă la 2 cm diametru, dispuse în ciorchine dens. Bulbi elipsoidali, 2 frunze oblice, lat-eliptice.

CEAPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămânță = arpagic, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuță; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepșoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.

ARPAGIC s. n. 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). 2. Ceapă cu bulbul mic, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită.

Disa graminifolia Ker. (syn. Herschelia coelestis L.). Specie care înflorește toamna, cca 7 flori albastre, cu diametrul de 2-3 cm, buză nelobată, cu margine violetă. Frunze filamentoase, bulbi eliptici. Tulpină cca 55 cm. înălțime.

ZAMBILĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă bulboasă din fam. liliaceelor, al cărei bulb ovoid dă naștere mai multor frunze lanceolate lucitoare, de un verde-închis; florile mirositoare, albe, roșii, albastre, violete sau galbene, sînt așezate într’o ciorchină la vîrful tulpinii; originară din regiunea mediteraneană, e mult cultivată la noi pentru florile ei frumoase și mirositoare; numită și „zambul”, „iacint”, „floarea-viorelei”, etc. (Hyacinthus orientalis) (🖼 5357) ¶ 2 ~-(DE-CÎMP) = VIOREA3 ¶ 3 ~-MOȚATĂ = PORUMBEL5 [tc. zümbül].

CEAPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee, comestibilă, cu miros puternic, specific; are tulpina subterană rotundă și acoperită cu frunze groase, albe; tulpina aeriană e dreaptă, cilindrică și verde, la fel cu frunzele aeriene verzi, care pornesc de la baza ei (Allium cepa). De mîncare? O ceapă, un usturoi și o bucată de mămăligă rece. CREANGĂ, P. 6. În toată împrejmuirea un miros greu de oaie, de ceapă și de rachiu. ODOBESCU, S. III 18. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cît) o ceapă (degerată) = a nu avea nici o valoare, a nu face două parale. Una fără alta, aceste bulendre nu fac nici două cepe degerate. ISPIRESCU, L. 215. Cîte trei nu fac o ceapă. GHICA, A. 248. ◊ (Ca termen de comparație pentru ochi) Ochii i-au ieșit afară din cap, cît cepele de mari. CREANGĂ, P. 53. ◊ Ceapă de apă = ceapă care (spre deosebire de arpagic) se recoltează în același an în care s-a semănat, ◊ Compus: ceapa-ciorii = nume dat la trei plante din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). ◊ Expr. A mînca ceapa-ciorii = a înnebuni. 2. Bulb. O ceapă de lalea s-a vîndut cu prețul fabulos de zece mii galbeni. NEGRUZZI, S. I 97.

BABIANA Ker-Gawl., BABIANA, fam. Iridaceae, Gen originar din Africa de S, cca 32 specii, scunde, pubescente, bulbi cu un înveliș pergamentos, frunze alungite, pliate longitudinal, nervuri puternice, deseori pețiolate, pubescente. Flori lungi de cca 3 cm, în spice simple sau ramificate, rareori panicule, asemănătoare cu freesia, cu tub lung, subțire, spre vîrf în formă de pîlnie și laciniile lunguiețe, stil lung. Unele specii au flori parfumate.

Tulipa sylvestris L. Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Floare mare, galbenă, campanulată, pînă la 6 cm lungime, în exterior verzuie, petale ascuțite, cele trei exterioare invers-lanceolate, glabre, cele interioare mai late, invers-ovate, la bază pubescente, antere galbene, filamentele staminelor la fel și păroase. Ovar pînă la 1,6 cm lungime, cu gît îngustat. Tulpină șerpuită, în medie 30 cm înălțime, unifloră, rar cu 2 flori. Frunze plate, vîrf ascuțit, cele radiale liniare, înguste, 1-2 cm lățime, verzi-palid-albăstrui. Bulbi ovați, 1-2 cm grosime, maro-închis. Fruct, capsulă alungit-eliptică, cu numeroase semințe.

SĂBIÚȚĂ (< sabie) s. f. 1. Săbiuță (1). 2. Sansevieria. 3. Plantă erbacee cu bulb, din familia iridaceelor, înaltă de 30-80 cm, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii dispuse în racem (Gladiolus imbricatus). 4. (IHT.) Sabiță.

Colchicum byzantinum Ker-Gawl. Specie care înflorește vara. Flori roz-pal, mari, cu diviziuni oblonge. Frunze verzi-gălbui, lat-ondulate. Cca 30 cm înălțime, bulb mare învelit în tunici cafenii-deschis.

pur¹ sm [At: LB / V: (reg) por, poriu / Pl: ~i, (înv, sn) ~e / E: ml porrum] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulbul format din numeroși bulbi mici, acoperiți cu o membrană, cu tulpina rotundă, cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele Si: (reg) ai (Allium rotundum). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Hajme (Allium ascalonicum). 3 (Bot; reg) Usturoi sălbatic (Allium ochroleucum). 4 (Bot; reg) Praz (Allium porrum). 5 (Bot; reg) Arpagic (Allium schoenoprasum). 6 (Bot; reg) Aiul-șarpelui (Allium scorodoprasum). 7 (Bot; reg) Ceapa-ciorii (Allium vineale). 8 (Bot; reg) Usturoi (Allium sativum). 9 (Bot; reg) Lumânărică (Verbascum thapsus). 10-11 (Bot; reg) Coada-vacii (Verbascum phlomoides sau thapsiforme). 12 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

ceapă f. 1. plantă cu rădăcină bulboasă, rotundă și comestibilă; 2. fig. lucru de puțină valoare, bagatelă: nu plătește o ceapă degerată; 3. nume de plante ai căror bulbi seamănă cu ai cepei: ceapă blândă. Tr. praz; ceapa cioarei, Mold. Tr. plantă bulboasă cu flori albastre (Muscari comosum). [Lat. CAEPA].

CEAPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămînță = arpagic, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț. 2. bulb. (~ a unor plante.) 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scînteiuță; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepșoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-cîinelui.

ALLIUM L. ceapă ornamentală, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia și America de N, peste 280 specii, înalte pînă la 1,50 m, erbacee, cu bulbi. Frunze de la nivelul solului, plante cilindrice, mai tîrziu, în interior, goale. Pețiolul rotund, tubular. Flori (foliolele perigonului 6, libere, mici, înguste, 6 stamine mai lungi decît stigmatul și stilul, albe, roz, galbene și albastre) dispuse în umbele compacte, la capătul unei tulpini fără frunze.

BARTHOLINA R. Br., BARTOLINA, fam. Orchidaceae. Gen căruia i se cunosc cca 3 specii, originare din Africa de S, orhidee terestre cu bulbi mici și frunze aproape rotunde, din mijlocul cărora se ridică tulpina care poartă o singură floare, cu petalele exterioare concrescute, labei zdrențuit cu un pinten, pistil și antere lungi.

BIFRENARIA Lindl. BIFRENARIA, fam. Orchidaceae, Gen originar din Brazilia și Venezuela, cca 27 specii, epifite, cu pseudo-bulbi compacți, ovali, cu patru muchii, fiecare bulb cu o frunză pieloasă, mare. Inflorescență scurtă, pornită de la baza plantei, compusă din cîteva flori. Label obișnuit trilobat, cu muchii, des pubescent.

Hymenocallis calathina Nicols. (syn. Ismene calathina Herb.). Specie care înflorește vara. Flori albe, foarte odorante, cu un tub lung, subțire, verde, cu vîrful infundibuliform lung de cca 12 cm, cu diviziuni înguste, recurbate în afară, de aceeași lungime și 1-2 cm lățime; coronulă foarte deschisă, albă cu dungi verzi, cu diametrul de 5 cm și apendice dentat, cu vîrf bont; stamine libere, lungi de 1-2 cm, stil ieșit din coronulă; 8-10 flori sesile, dispuse într-o umbelă purtată de o tulpină turtită, glaucă, de peste 0,50 m înălțime. Bulb globulos, 7-11 cm diametru, cu gît cilindric, din care pornesc 6-12 frunze, erecte, îndepărtate, verzi-viu, lanceolat-ascuțite. (Pl. 40, fig. 236).

Chionodoxa luciliae Boiss. Specie care înflorește primăvara, devreme. Flori albastre în formă de stea cu centrul alb, în raceme. Plantă erbacee (cca 15 cm înălțime), bulb mic, piriform, alb, tunicat. Frunze lanceolate, de aceeași lungime cu tulpina, netede, mici, verzi, ușor-canaliculate. Tulpină roșiatică, netedă, erectă (Pl. 20, fig. 114).

CORBULARIA Haw., CORBULAR1A, fam. Amaryllidaceae. Gen cu o singură specie: Corbularia bulbocodium (L.) Haw. (syn. Narcissus bulbocodium L.; N. turgidus Haw.; Corbularia serotina Haw.), originară din Franța, Spania, Portugalia, Algeria, înaltă de 15-30 cm, bulb (cca 2 cm diametru) fiecare cu cca 4 frunze erecte (lungi de 15-35 cm) cu un șănțuleț longitudinal. Flori (corolă mare, campanulată, cu lacinii mici, lanceolate, stamine lungi, păroase, stil lung) singulare, erecte, terminale, aurii.

Crinum amabile Don. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori roșii, foarte mirositoare (corolă tubulată, 6 petale recurbate în afară) dispuse în umbelă, la vîrful tulpinii. Bulb rotund, mare. Frunze numeroase, groase, glaucescente, lanceolate. Plantă înaltă de cca 1 m.

Crocus aureus Sibth. et Smith (syn. C. moesiacus Ker-Gawl.). Specie care înflorește primăvara. Flori mici. (apar odată cu frunzele), galbene-aurii, periant campanulat, cu lobii (8) egali, oblongi, stamine pubescente. Bulb ovoid, acoperit cu tunici membranoase, fibroase, (fibrele filiforme, paralele). Frunze erecte, liniare, caniculate, cu nervura mijlocie albă. Fruct, capsulă.

Galtonia candicans Decne. (syn. Hyacinthus candicans Bak.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori pendente, albe, campanulate, numeroase, în racem mare pe un peduncul erect, cilindric, cenușiu-verde, 1-1,5 m înălțime. Bulbi mijlocii sau mici, rotunzi sau puțin plați, cărnoși. Frunze, cca 6, la baza plantei, aproape erecte, liniar-lanceolate, cărnoase, verzi-cenusii, lungi de cca 60 cm și late de 8 cm.

Griffinia hyacinthina Herb. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori violete, cca 10, în umbelă, pe un peduncul înalt de 40- 50 cm. Frunze pețiolate, ovat-alungite, verzi-închis. Bulb alungit.

Xylobium hyacinthinum Schltr. (syn. Maxillaria hyacinthina Rchb.). Specie care înflorește vara. Florile (label slab-trilobat cu nervuri roșietice) galbene-deschis, 15-20, pe un peduncul pînă la 20 cm înălțime. Pseudo-bulb oblong cu 2 frunze, pînă la 35 cm lungime.

lalea sf [At: BREZOIANU, A. 422/3 / V: (reg) ~la, ~le, ~ee, ~elă, larea, lăl~, lel~, lelie / Pl: ~ele / E: tc lâle] 1 (Șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori și cu miros plăcut Si: (liv) tulipă (Tulipa gesneriana). 2 (Bot; pop; îc) ~-de-pădure Lalea (1) care crește prin tufișuri și prin păduri de foioase (Tulipa sylvestris). 3 (Bot; pop; îc) ~-galbenă Lalea (1) care crește prin fânețe, cu floarea galbenă, puternic parfumată (Tulipa biebersteiniana). 4 (Bot; pop; îac) Lalea (1) cu tulpina înaltă de 45-50 cm, cu flori mari de culoare galbenă, care crește pe stânci calcaroase (Tulipa hungarica). 5 (Pop; îc) ~-pestriță Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu tulpina înaltă de 50-120 cm, cu flori grupate de culoare galben-închis, cu nervuri roșii (Fritillaria imperialis). 6 (Pop; îac) Planta Fritillaria meleagris Si: (reg) bibilică. 7 (Bot; pop; îac) Lalea (1) care crește prin păduri și prin livezi, cu floarea aplecată și cu striații pe petale (Fritillaria orientalis). 8 (Pop; îac) Planta Fritillaria tenella. 9 (Pop; îac) Planta Fritillaria montana. 10 (Bot; pop; îc) ~-mare Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu florile de forma unei cupe mari (Tulipa oculus-volis). 11 (Pop; îc) ~-de-grădină Planta Tulipa praecox. 12 (Pop; îc) ~-albă Lalea (1) folosită în medicina populară ca antiinflamator. 13 (Bot; Olt) Floarea-miresei (Euphorbia marginata). 14 (Bot; reg) Crin-galben (Hemerocallis fulva). 15 (Mun) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu florile galbene dispuse în capitule, cultivată ca plantă ornamentală (Chrysanthemum coronarium).

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

Iris danfordiae Boiss. syn. I. bornmulleri Hausskn.). Specie care înflorește iarna-primăvara; Flori galbene, turtite, din; cauza foliolelor interne ale periantului care sînt mult mai reduse. Frunze înguste. Plantă cu bulbi, înaltă pînă la 15 cm.

Pancratium maritimum L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, albe, parfumate (coronulă necrestată), cca 8, erecte, dispuse pe un peduncul gri-verde, înalt de cca 45 cm. Bulb în formă de pară. Frunze rigide, liniar-lanceolate, gri-verzi.

Satyrium carneum H. Br. (syn. Orchis carnea Dryand.). Specie care înflorește iarna-primăvara devreme. Flori roz-roșii, așezate in ciorchine dens, pe un peduncul înalt pînă la 75 cm, înfrunzit. Are un singur bulb mare, elipsoidal, cu 2 frunze de cca 10 cm lungime,

GALANTHUS L., GHIOCEL, fam. Amarilliadaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 7 specii bulboase, bulb brun negricios, din care pornesc cîteva frunze liniare și o tijă florală 12-30 cm înălțime, înflorește în febr.-apr. Flori albe, în formă de clopoțel cu 6 lacinii libere dintre care 3 externe, lungi și întregi și 3 interne, cu 1/2 mai scurte decît primele, crestate la vîrf.

Crocus heuffelianus Herb. (syn. C. banaticus Heuff.), « Brîndușă de primăvară, Brîndușă albastră ». Specie care înflorește în mart.-apr. Flori mari (cu lobii oblongi), apar odată cu frunzele, albe, liliachii cu striațiuni, gîtul glabru, 3 stamine, stigmat albastru, trifidat, depășind lungimea florii. Frunze liniar-lanceolate, late de 1 cm, cu nervura mijlocie, de pe dosul frunzei; albă. Plantă erbacee, mică, cu bulb cărnos.

LALEÁ (< tc.) s. f. Plantă decorativă erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originară din Europa, Africa de Nord, Asia Centrală și de Est (având c. 100 de specii și câteva mii de hibrizi), cu tulpina înaltă de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase și flori mari, simple sau învoalte, campanulate etc., având o gamă foarte mare de culori (Tulipa). Se înmulțește de obicei prin bulbi, dar și prin semințe (mai ales în scopul obținerii de noi soiuri). Înflorește primăvara devreme. În Europa este cultivată de c. 500 ani, cea mai importantă cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obținut și un însemnat număr de noi soiuri.

EUCOMIS L’Herit., EUCOMIS, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa de S, cca 10 specii, bulboase, cu bulbi mari. Frunze, 5-9 în rozetă la baza tulpinii, verzi, mari, lanceolate, cu marginile ondulate. Tulpină, cca 80 cm înălțime, cărnoasă, cilindrică. Flori stelate, de obicei verzi, purpur, maro sau albe, frumos parfumate (6 petale persistente, asemănătoare, îndepărtate, legate între ele la bază, 6 stamine intercalate la baza petalelor și puțin mai scurte, ovar cu baza lată, cu 3 muchii și numeroase semințe, stil în formă de coloană, simplu sau cu 3 diviziuni), în spice dense sau prelungite, în vîrf cu un smoc de frunze ca bracteele, pergamentoase.

CHLIDANTHUS Herb., CLIDANTUS, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Peru și nordul Argentinei, are o singură specie: Chlidantus fragrans Herb. Plantă cu bulbi mici, cca 2 cm diametru. Frunze (cca 22 cm lungime) lungi-liniare, verzi-deschis, vîrf bont, așezate lateral, apar împreună cu florile. Înflorește vara. Flori 2-3 sau mai multe, galbene, mirositoare (cu baza învăluită într-o frunză pergamentoasă), 2 sepale ascuțite la vîrf, pe un peduncul lung de cca 22 cm sau uneori lipsește. Corolă infundibuliformă cu laciniile aproape egale, marginea rulată în afară, stamine concrescute la bază, mai scurte decît corola, stil scurt, liniar, cu stigmat rulat în afară. Fruct, capsulă lunguiață. face primăvara.

Narcissus incomparabilis Mill. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (coronulă cutat-încrețită, galbenă-aurie) parfumate, galbene, solitare. Tulpină unifloră, înaltă de cca 40 cm. Frunze, cca 4, liniare, gri-cenușii. Bulb rotund cu diametrul de cca 3,5 cm.

SCILLA L., VIORELE, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și din regiunile temperate ale Asiei și Africii, cca 85 specii, erbacee, bulboase, bulbi acoperiți în întregime cu solzi maro-închis, vivace, de obicei cu frunze bazale, lungi, lanceolate, liniare și uneori caniculate. Flori cu miros plăcut, albastre, roz sau purpur, rar albe (foliolele perigonului, mici, înguste, puțin concrescute la bază, îndepărtate, formînd un clopot cu o singură nervură, 6 stamine, vîrf întreg sau cu lobi scurți, stigmat mic), dispuse în racem terminal, pe un peduncul fistulos. Fruct, capsulă.

SPATHOGLOTTIS Blume, SPATOGLOTIS, fam. Orchidaceae. Gen originar din India, China, Filipine, cca 38 specii, terestre, cu bulbi care poartă un smoc de 1-5 frunze înguste, pliate și un peduncul lateral, scurt, pubescent, în vîrful căruia se află florile (petalele interioare puțin mai late, label aproape în formă de cruce, cu lobul central mai mult sau mai puțin lățit) așezate în ciorchine.

Calanthe rosea Benth. (syn. Limatodes rosea Lindl.). Specie care înflorește toamna. Flori (cca 5 cm diametru) roz-deschis, în interior, la bază, mai închise, cca 12, pe un peduncul pubescent. Pinten scurt, filamentos. Pseudo-bulb oval. Frunze lat-lanceolate, caduce în perioada de înflorire.

Pancratium illyricum L. Specie care înflorește vara, devreme. Flori albe, parfumate, stelate (cilindrul galben-verzui, corolă crestată aproape pînă la bază), cca 10 în ciorchini. Tulpină, 45-60 cm înălțime, gri-verde. Bulb foarte mare, în formă de pară, cu gîtul lung. Frunze liniare, gri-verzi în regiunile cu climat dulce rezistă în liber dacă este protejată.

Fritillaria pallidiflora Schtenck. Specie care înflorește primăvara. Flori (cca 3,5 cm lungime) galbene-pal-crem sau galbene-verzui cu pete roșii în interior, peste 12, în axa frunzelor albăstrui, alterne, sesile. Bulbi mari. Recomandată pentru borduri.

Hymenocallis undulata Herb. Specie cu flori odorante, albe, cu tub lung, diviziuni liniare ondulate, coronulă roșiatică. Frunze, oblonge, acuminate, pierdute în pețiol. Tulpină înaltă de peste 0,60 m, bulb ovoid.

Camassia cusickii Wats. Specie ce înflorește primăvara. Florile stelate, de culoare bleu-pal, 40-80, în ciorchine dens. Tije înalte de cca 1 m. Frunze (cca 30-35 cm lungime, 5 cm lățime) numeroase, lanceolate. Bulbi mari.

Sparaxis bulbifera (L.) Ker-Gawl. (syn. Ixia bulbifera L.). Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori galbene. Frunze radicale (4-5) liniare sau lanceolate, cele caulinare mici, în axa lor se dezvoltă deseori bulbișori. Tulpină pînă la 0,60 m înălțime, bulb de 2 cm grosime, globulos.

EUCHARIS Planch., EUCARIS, fam. Aviarillidaceae. Gen originar din munții Anzi, din Columbia, Brazilia, cca 8 specii, erbacee, bulboase (bulbi tunicați), cu frunze late, oblong-lanceolate, verzi-închis-lucitor, lungi de 20 cm, pețiolate. Înflorește de cîteva ori pe an, mai ales iarna. Flori albe, odorante (perigon format din foliole verzi pe margini, așezate sub formă de raze, din mijlocul cărora se înalță, în partea interioară, un tub drept sau curbat, format din 6 diviziuni pătrate, concrescute cu staminele intercalate la baza tubului, mai scurte, foarte lățite, formînd un inel alb-verzui, stil filamentos cu 3 lobi scurți, bonți, lojele ovarului cu 2 sau mai multe semințe) în umbele terminale. Tijă florală de cca 50 cm înălțime. Fructe ovale, plate.

Crinum giganteum Andr. Specie care înflorește vara. Flori (5-8) odorante, albe, verzi la exterior (petale oblongi, obtuze, cu un tub subțire, verde) dispuse în umbelă pe o tulpină înaltă de 110 cm. Bulb mare. Frunzele se îngustează atît la vîrf cît și la bază.

Lycoris aurea (L’Herit.) Herb. (syn. Amaryllis aurea L’Herit.; Nerine aurea Bury.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-stacojii, fără parfum, dispuse, 5-10, pe un peduncul înalt de cca 45 cm. Frunze (cca 2 cm lățime) bleu-verzi, enziforme, apar după înflorire. Bulb rotund, 6 cm diametru.

Narcissus odorus L. (syn. N. calathinus L.). Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori, cîte 2-3 la un loc, galbene, foliolele periantului oblong-lanceolate, acute, coronulă plisată. Frunze îngust-lanceolate, verzi- luminos. Tulpină înaltă pînă la 45 cm. Bulb, 2-4 cm diametru, mai mult oblong.

Scilla italica L. (syn. S. purpurea Mill.; S. bertolonii Duby). Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori mici, patente, cu peduncul scurt, albastre, așezate într-un racem alungit-eliptic, terminal, pe o tulpină pînă la 25 cm înălțime. Frunze caniculate, bulb alburiu.

EULOPHIA E. Br., EULOFIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din Africa de S și Africa tropicală, America tropicală, Madagascar, Malaezia, cca 210 specii, terestre, foarte rar, epifite, cu bulbi sau pseudobulbi deasupra solului sau, uneori, jumătate deasupra solului, care în vîrf poartă 2, 3 frunze caduce și un peduncul lung, în vîrful căruia sînt florile, dispuse într-o inflorescență erectă sub formă de ciorchine. Floarea are petalele asemănătoare, îndepărtate, la- belul trilobat poartă la bază un pinten.

Fritillaria tenella Willd. (syn. F. montana Hoppe). Specie care înflorește primăvara. Flori, la început, îndreptate în jos, galbene cu pete brune, perigon în formă de clopot cu 6 foliole libere, 6 stamine. Fruct, capsulă. Plantă erbacee eu bulbi. Tulpină lipsită de flexibilitate (cca 28 cm înălțime) unifloră. Frunze lanceolate, liniare.

Crinum asiaticum L. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori parfumate, albe (tub floral verzui, subțire, terminat în pețale liniare, albe, recurbate), grupate în umbelă în vîrful unei tulpini înalte de cca 65 cm. Bulb mic. Frunze numeroase, lungi de cca 110 cm, și late de cca 17 cm.

Crinum moorei Hook. f. Specie care înflorește vara, seră rece. Flori parfumate, (tubul verde cu petale albe, mai des roz-deschise, oblonge), cca 8, dispuse în umbelă, în vîrful unei tulpini înalte de cca 1,5 m. Bulb mare. Frunze (cca 1 m lungime, 12 cm lățime) verzi-strălucitoare, subțiri, proeminent nervate, întinse.

PEDUNCUL, pedunculi, s. m. 1. (Bot.) Codița unei flori sau a unui fruct. Pedunculi glanduloși. FLORA R.P.R. II 63. 2. (Zool.) Pedicul. 3. (Anat.) Numele unor protuberanțe ale creierului. În peduncidii cerebrali, care leagă bulbul rahidian de creierul mare, sînt centrii de coordonare a impresiunilor vizuale și auditive și a mișcărilor ochilor cu mișcările tuturor celorlalte părți ale corpului. ANATOMIA 200.

Gladiolus imbricatus L. Specie care înflorește la începutul verii. Flori purpurii (perigon neregulat și aproape bilabiat cu 6 diviziuni), în spic terminal, unilateral. Fruct, capsulă obovată cu 3 muchii rotunjite. Frunze enziforme. Plantă erbacee, perenă, bulboasă. Bulbi cu tunicile fibroase, fibrele fine, dense, paralele, numai în partea superioară fin- reticulate. Tulpină dreaptă, uneori puțin sucită.

Lilium x testaceum Lindl. (L. candidum x L. chalcedonicum). Hibrid care înflorește vara. Flori (foliolele perigonului rulate în afară, galbene, stamine albe, antere roșii-oranj), 12, în umbelă, pe o tulpină înaltă pînă la 2 m. Frunze oblong-lanceolate, acuminate. Bulb mare, rotund, albicios.

Ranunculus bulbosus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori învoite, galbene, cu receptacul păros, dispuse terminal pe un peduncul brăzdat, pînă la 40 cm înălțime, în partea inferioară păros, la bază în formă de bulb. Frunze păroase, lobate sau sectate, cu foliola mijlocie mai lungă decît cele laterale. Plantă perenă, cu rădăcini bulboase.

Scilla peruviana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpurii, albastre, stelate, numeroase, dispuse în ciorchini mari, terminali, pe un peduncul de pînă la 30 cm înălțime. Frunze verzi-închis, numeroase, așezate în rozetă. Bulb piriform.

Lycoris radiata (L’Herit.) Herb. Specie care înflorește toamna. Flori fără miros (stil 6-8 cm lungime, stamine exerte), 4-12, pe un peduncul lung de cca 7 cm, roz pînă la stacojiu. Frunze liniare (15 cm lungime, 7 cm lățime) albăstrui. Bulb, 4 cm diametru.

Narcissus biflorus Curt. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori albe- gălbui cu coronulă galbenă, dispuse 2, rar 1 sau 3, pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze, cca 4 liniare, lungime 30-60 cm și 1,5 cm lățime, verzi-cenușii. Bulbi globuloși pînă la oblong-piriformi, 3-6 cm diametru.

Tulipa biflora Pall. Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori infundibuliforme, în interior albe, la bază galbene, în exterior verzui, galbene sau roșietice, dispuse 2-5 pe o tijă înaltă de 15 cm. Frunze 2-3 liniare, gri-verzi, laxe. Bulb îngust, lung.

Erythronium albidum Nutt. Specie care înflorește primăvara. Flori albicioase, deseori cu reflexe albastre, singulare, petalele încă o dată mai lungi ca staminele. Frunze verzi, liniar-lanceolate, deseori fără pete. Plantă înaltă de 20-25 cm, cu bulbi.

Narcissus jonquilla L. (syn. N. juncifolius Salisb.). Specie cu flori în formă ele cupe, grupate 2-6 (tulpină multifloră) în umbelă, galbene-aurii, plăcut parfumate. Tulpină înaltă pînă la 35 cm. Frunze, 2-4, verzi, cilindrice, caniculate, lungi pînă la 30 cm. Bulb, 2-4 cm diametru.

Allium moly L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-aurii-strălucitoare în formă de stea, pedunculate, dispuse pînă la 40 în umbelă, terminal, pe o tulpină înaltă pînă la 0,40 m. Frunze lat-lanceolate, gri-verzi-albăstrui. Bulb cu tunicele albicioase, globulos.

Puschkinia scilloides Adams. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-strălucitor (fiecare plantă cu o nervură centrală, albastră-închis, tub floral campanulat, petalele de 2-3 ori mai lungi decît tubul, coronulă cu 6 lobi). Plantă de 14-16 cm înălțime, bulbi ovați. Frunze lanceolate, 2-3, cca 16 cm lungime, 1-2 cm lățime dispuse 10-12, în ciorchine dens.

SPREKELIA Heist, SPRECHELIA, lam. Amaryllidaceae. Gen originar din Mexic, o singură specie: Sprekelia formosissima (L.) Herb. (syn. Amarillis formosissima L.). Specie bulboasă, bulb cu diametru de 5 cm, negricios, cu cîteva dungi roșii. Frunze (3-6) în formă de lance sau plat-liniare, peste 30 cm lungime și 2 cm lățime, apar o dată cu florile sau puțin mai tîrziu. Peduncul fistulos, 30 cm lungime, roșietic, puțin plat, cu o singură floare stacojie-catifelată, foarte lucioasă, circa 10 cm lungime. înflorește în apr.-aug. Flori cu o formă curioasă, petale întinse, fără tub floral, lacinii inegale, cel superior mai lat, cei 2 laterali lanceolați, cei 3 inferiori curbați și rulați, cuprinzînd stilul și staminele, exerte, prevăzute cu antere pendule. Semințe plate, cu aripi înguste (Pl. 69, fig. 387).

Urginea maritima (L.) Bak. (syn. Scilla maritima L.; U. scilla Steinh.). Specie care înflorește vara. Flori albicioase cu striațiuni roșii sau verzi-purpurii, 50-100, așezate în racem lung, terminal, pe un peduncul pînă la 1 m înălțime. Frunze mari, rigide, lanceolate, gri-verzi, ascuțite, glabre. Bulb cărnos, ovat-rotund, cca 20-25 diametru.

Eucomis punctata L’Herit. (syn. E. comosa hort.). Specie cu flori verzi cu ovar maro, cu pedunculi cărnoși, lungi, care poartă inflorescențe (în al căror vîrf cresc smocuri dense de frunze, neondulate). Înălțimea pedunculului, cca 28 cm; are pete purpurii. Bulbi-rotunzi de cca 8 cm diametru. Frunze (cca 55 cm lungime, 7 cm lățime) erect-îndepărtate, ondulate, pe partea inferioară pătate cu maro, așezate în rozetă.

Lachenalia tricolor Jacq. [syn. L. aloides (L.) hort.]. Specie care înflorește iarna. Flori pendente (perigon tubular lung de 2-3 cm, lat de 1 cm, galben-intens, roșu-aprins și verde) dispuse 10-12 în spice. Frunze liniar-lanceolate, enziforme, uneori cu pete purpurii. Plantă cu bulbi, se cultivă în seră. Se plantează la ghivece la sfîrșitul verii, se udă cîte puțin pînă ce creșterea este avansată. Iarna se țin la 8°C. După înflorire se lasă bulbii pentru maturare, fără să se ude, cam pînă în iun.-iul., iar în aug. se replantează.

Lilium japonicum Thunb. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele perigonului late, albicioase sau roșii-rozee, stamine ceva mai scurte, antere cu polen roșu) lat-infundibuliforme, parfumate, 1-5, orizontale. Frunze lanceolate, verticilate. Tulpină înaltă pînă la 0,90 m, violeta. Bulb, 2-5 cm diametru, cu solzi albi.

Trillium grandiflorum (Michx.) Salisb. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, la maturitate roz, cca. 10 cm diametru, pendente, cu foliolele perigonului lunguieț-ovate, ascuțite, cele interioare albe, cele exterioare verzi, îndepărtate. Plantă erbacee, pînă la 30 cm înălțime, cu bulbi negricioși. Frunze foarte scurt-pețiolate, vîrf ascuțit, nemarmorate.

arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~acic, ~acică, h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg арпагик] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuințate pentru răsădit și la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care răsădit dă ceapa obișnuită. corectat(ă)

Galanthus elwesii Hook. f. Specie care înflorește primăvara, devreme. Are cea mai mare floare, din gen, cca 4 cm diametru, alba cu pete verzi-închis pe marginea petalelor, în vîrful unei tulpini de cca 30 cm înălțime. Frunze (cca 20 cm lungime, 2 cm lățime), verzi-albăstrui. Bulb piriform, ovoid, cu. înveliș brun.

ORNITHOGALUM L., LUȘCĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, pînă la 105 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (perigon cu 6 foliole libere) mari, parfumate, verzi pe dinafară, albe în interior, după înflorire devin în întregime albe, pedunculate, dispuse în formă de racem terminal. Frunze liniare, întregi, canaliculate. Bulb alb, piriform. Fruct, capsulă.

Eucomis undulata Ait. Specie cu flori verzi, 1-1,5 cm lungime, scurt-pedunculate, formînd un ciorchine dens de cea 15 cm lungime, în vîrf cu un smoc dens, din numeroase frunze ondulate, pe un peduncul de cca 28 cm înălțime. Bulbi rotunzi, cca 8 cm diametru. Frunzele (cca 40 cm lungime, 6 cm lățime) cu margini ondulate, așezate în rozete, la baza tulpinii.

HYACINTHUS L., ZAMBILĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Orient și regiunea mediteraneeană, cca 30 specii, erbacee, bulboase, perene, cu bulb sferic tunicat, divers colorat (albastru, violaceu, galben, alb), datorită învelișului membranos și lucitor. Frunze radicale, cărnoase, întregi, de obicei cu nervuri paralele, liniare, liniar-lanceolate, plane sau caniculate, verzi-lucioase. Flori (cu perigon infundibuliform sau campanulat, cca 2,4 cm lungime, cu 6 lacinii scurte, egal îndepărtate sau curbate în exterior, 6 stamine intercalate la baza florii sau în interiorul cilindrului, fără să iasă din floare, ovar cu 3 loji cu cîte cca 6 semințe și 3 muchii) simple sau învoalte, în totalitate fertile, dispuse în axa unor bractee – înguste, membranoase -, scurt-pedicelate, parfumate, albe, roșii, roz, violacee, albastre, galbene, așezate în număr, mare într-un racem terminal, pe un peduncul glabru, simplu, erect, suculent, înalt pînă la 0,40 m, Fruct, capsulă aproape globulară.

Crocus speciosus M. Bieb. Specie care înflorește toamna. Flori (apar o dată cu frupzele) mari, albastre, mov, mov-pal. Periant cu tubul lung (gîtul galben), cu vine, mai închise la culoare, stigmatul portocaliu împărțit în lacinii subțiri, fin-denticulate. Bulb sferic. Frunze verzi-închis, erecte, liniare.

Lycoris squamigera Maxim. Specie care înflorește vara. Flori parfumate, roz-lila, 4-7 pe un peduncul înalt de cca 75 cm. La baza tulpinilor se află solzi retezați, scurți. Frunzele, lungi pînă la 35 cm și late de cca cm, apar primăvara. Bulbi rotunzi.

*orchidéĭe și orhidéĭe f., pl. tot așa (fr. orchidée, d. lat. orchis, genitivu orchis și órchitis, d. vgr. órhis, órheos, bulb, la care din neștiință, s’a atribuit un gen. órhidis). Bot. O plantă monocotiledonată dintr’o mare familie din care se cultivă maĭ ales cele de origine tropicală din cauza frumusețiĭ florilor lor. V. vanilie, poroĭnic, untișor; salep.

Hyacinthus orientalis L. Specie care, în cultura de cîmp, înflorește primăvara, iar la ghivece, in cultură forțată, în luna dec. Flori albe, roșii, albastre sau galbene, scurt-pedicelate, parfumate, în raceme terminale pe pedunculi cărnoși. Plantă erbacee, perenă, bulboasă, care a dat naștere la majoritatea varietăților și soiurilor de zambile, 20-40 cm înălțime, bulb sferic pînă la ovoid. Frunze bazilare lanceolate sau lanceolat-liniare, verzi, lucioase.

Iris xiphium L. (syn. I. hispanica hort.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (foliolele exterioare lungi, unguicula lunguiață, limb aproape orbiculat, cele interioare inverș-lanceolate pînă la lunguiețe, drepte, la fel colorate ca primele) parfumate 2, dispuse terminal pe o tulpină înaltă pînă la 0,60 m, erectă. La specia sălbatică floarea este violetă la varietățile și soiurile cultivate, destul de numeroase, este de diferite culori, cu centrul limbului, pe partea interioară a foliolelor exterioare, galben-auriu. Frunze liniare, albăstrui, caniculate. Plante cu bulbi care se pretează foarte bine la forțat. În aer liber rezistă oarecum iarna, însă numai protejate.

Nerine curvifolia (Jacq.) Herb. Specie cu flori, 8-12, în umbelă, roșii-stacojii cu ușoare reflexe aurii și antere galbene-verzui, dispuse terminal, pe un peduncul albăstrui înalt de cca 45 cm. Frunze liniare (lungi de 30 cm), glauce, apar după înflorire. Bulb ovat, cca 6 cm diametru, din care pornesc 6 frunze.

Lilium superbum L. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele perigonului lanceliat-ascuțite, rulate în afară, roșii-oranj-luminos cu pete purpurii în interior, stamine galbene), pînă la 30 în panicule piramidale, pe o tulpină înaltă pînă la 2 m. Frunze lanceolate, verticilate. Bulb alb cu stoloni.

Lilium martagon L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori pedunculate cu 2 frunze ia bază (foliolele perigonului reflecte, roz sau roșii-purpur, antere cu polen roșu), pendente, mirositoare. 3-20, în ciorchine îngust-piramidal. Frunze lanceolate sau ovat- oblongi, verticilate. Tulpini pînă la 2 m înălțime. Bulb ovat, gălbui.

BULBOPHYLLUM Thouars, BULBOFILUM, fam. Orchidaceae. Gen originar din regiunile tropicale, peste 800 specii, epifite, cu rizom tîrîtor prelungit care poartă pseudobulbi mici, ovali cu 2 frunze. Flori (petalele exterioare egale, libere, cele interioare deseori mai scurte și mai înguste, labei cu o limbă cărnoasă, de obicei, foarte mobil) mici, insignifiante, izolate sau în ciorchine, pe un peduncul lung care pornește dintre bulbi sau în afara bazei pseudo-bulbului.

Fritillaria meleagris L. Specie care înflorește primăvară. Flori albe pătate cu roșu sau violet, în vîrful tulpinii 1, rareori 2, mari. larg-campanulate, pendente. Tulpină (cca 35 cm înălțime) cilindrică. Frunze tulpinare liniare (cca 11 cm lungime) fără pețiol, caniculate, verzi-palid-albăstrui. Plantă erbacee, cu bulbul mic, tunicat, alburiu, sferic sau puțin turtit, cca 1,4 cm diametru, cu miros neplăcut. Soiurile acestei specii se pretează foarte bine la cultura forțată, iar în parcuri și grădini, în locuri semiumbrite, în pilcuri sau pe malul, apelor.

Gagea arvensis Dum., « Scînteiuță ». Specie care înflorește primăvara. Flori, deseori 10 (foliolele perigonului lanceolat-acuminate, în interior galbene, în exterior verzi, staminele jumătațe din lungimea petalelor), dispuse în umbele ce au la bază bractee liniare, caniculate. Pedunculi pubescenți. Plantă înaltă de cca 18 cm cu 2 bulbi înfășurați într-o singură membrană. Frunze radicale, 2, liniare, canaliculate. Fructe, capsule.

Iris bucharica Foster. Specie care înflorește primăvara. devreme. Flori (foliolele externe ale periantului albe, cu galben, cele interioare mai mici albe, orizontale) 6-7 la subsuoara frunzelor. Frunze destul de mari și late, verzi-lucios. Plantă înaltă pînă la 45 cm cu rădăcini mari, cărnoase, sub, bulbi.

Lilium hansonii Leichtl. (syn. L. maculaturii Maxim.). Specie care înflorește vara. Flori (petale puțin curbate, stamine 2,5 cm lungime, antere cu puncte purpurii-roșietice) dispuse, pînă la 15, în vîrful unei tulpini înalte pînă la 3 m, deseori pînă la 1,5 m. Frunze verzi-închis, glabre, lanceolate pînă la eliptice. Bulb mare, rotund, alburiu cu solzi înguști.

Lilium pardalinum Kellogg (syn. L. californicum Lindl.). Specie care înflorește vara. Flori (foliolele periantului ovat-lanceolate, acute, reflecte, portocalii cu pete roșii sau maro, antere cu polen galben sau roșu-brun) pendente, pedunculate. dispuse 3 la 30, în ciorchine. Tulpină înaltă pînă la 2 m, frunze lanceolat-obdonge, verticilate. Bulb mare, alb.

Scilla amoena L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre, rar albe (foliolele perigonului lanceolate, mici, stamine plate la bază, stil albastru), pînă la 8 în racem terminal, pe un peduncul subțire, roșcat. Fiecare compartiment al ovarului cu 6-8 semințe. Plantă pînă la 25 cm înălțime, bulb aproape globulos, pînă la 5 frunze liniar-lanceolate, glabre, de pînă la 25 cm lungime și 2 cm lățime și 25-30 nervuri.

Tulipa clusiana DC. Specie care înflorește primăvara. Flori infuridibuliform-campanulate, 5 cm lungime, în interior albicioase, la bază albăstrui, iar în exterior cu striuri, roz-carmin, roșii sau violete. Cele 3 petale exterioare la bază spatulate, lanceolate, cu vîrf ascuțit, cca 1,3 cm lățime, cele interioare mai scurte, cu vîrf bont, staminele, anterele și polenul purpurii. Floarea este purtată pe o tijă de 45 cm înălțime, zveltă, glabră. Frunze gri-verzi, glabre, liniare, cu vîrf ascuțit, cele caulinare mai scurte și mai înguste, iar cele radicale cca 35 cm lungime și 1-2 cm lățime. Bulbi mici. Plantă cunoscută în cultură încă din evul mediu și aclimatizată apoi în cîteva regiuni mediteraneene.

Eucomis bicolor Bak. Specie care înflorește vara. Flori stelate-galbene-verzui, petale cu marginea purpur, în spice dense, pe peduncul cilindric, cărnos, înalt de cca 45 cm. Inflorescență, 25-30 cm lungime, cu un smoc dens de frunze ovat-lanceolate, cu vîrf ascuțit și marginea roșie. Bulbi mari, globuloși. Frunze verzi, fără pete (cca 55 cm lungime, 9 cm lățime), cu marginea ondulată, semierecte, așezate în rozete, la baza tulpinii. Poziții însorite,.

Bifrenaria tetragona Schlechter (syn. Lycaste tetragona Lindl.). Specie care înflorește vara. Flori (cca 6-7 cm diametru) 3-4, parfumate, într-o inflorescență lungă de 7-8 cm; petale galbene-verzui cu dungi roșii-maro, ovale cu vîrf ascuțit, labei cărnos, trilobat, albicios, în interior roșu-închis pe partea superioară, uneori galben-verzui. Pseudo-bulb, cca 9 cm înălțime, cu o frunză (cca 42 cm lungime) eliptic-alungită.

Hippeastrum vittatum (L’Herit.) Herb. Specie ce înflorește vara, cu 2-6 flori albe, roșii, roz, de forma unor cupe larg-deschise, înclinate, lungi de cca 15 cm și cu diametrul de 12 cm, 6 diviziuni, marginea ondulată, îndoite în exterior, dispuse terminal, pe o tulpină groasă, cilindrică, fistuloasă, de 30-60- 100 cm înălțime. Bulbi tunicați, cca 8 cm diametru, din care pornesc frunzele și tijele florale. Numărul frunzelor variază de la 6-8, verzi, liniare, lungi de 40-60 cm, caniculate.

Drimiopsis kirkii Hook. Specie care înflorește în apr.-sept. Flori mici, albe, pe un peduncul lung de cca 35 cm. Frunze nepețiolate, lanceolate (cca 35 cm lungime), cu vîrf ascuțit, la bază înguste, pe partea inferioară gri-verzi, pe cea superioară verzi-deschis cu pete verzi-închis, cu un bulb albicios, rotund.

Hymenocallis speciosa Salisb. Specie care înflorește în toate anotimpurile, mai ales toamna.: Flori mari, albe, odorante, cca 12, așezate în umbelă cu peduncul scurt, iar fiecare floare are un peduncul gri-verde, plat. Cilindrul floral verde, cu diviziuni înguste, coronulă infundibuliformă, dentată, stamine libere, mai lungi decît coronula, antere liniare, lungi de 1-2 cm și stil de aceeași lungime cu petalele. Tulpină înaltă de 30-45 cm, bulb globulos, gros de cca 12 cm, frunze liniar-lanceolate cu vîrf ascuțit, scurt-pețiolate.

Haemanthus multiflorus Martyn (syn. H. kalkbreyeri Bak.; H. abyssinicus Herb.). Specie care înflorește în apr.-mai. Flori roșii-sîngerii (petale liniare, cu 3 nervuri, mult mai lungi decît sepalele, stamine roșii cu antere galbene), cca 290 dispuse într-o umbelă cu diametrul ele cca 14 cm, pe un peduncul înalt de cca 75 cm, verde, des, cu pete roșii. Bulb rotund cu diametrul de cca 7 cm. Tulpină scurtă, 3-4 frunze, cca 25 cm lungime cu cca 7 nervuri dispuse pe ambele părți ale nervurii centrale. Pețiol scurt.

Crocosmia aurea Planch. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori aurii sau galbene, așezate pe 2 rînduri, într-o paniculă îndepărtată, fără pedunculi, în vîrful tulpinii de cca 65 cm înălțime, cu 2 muchii, înfrunzită la bază. Frunze, așezate în 2 rînduri, liniar-lanceolate, mai scurte decît tulpina, dungate, la mijloc cu o nervură. Bulb sferic.

Crocus vernus (L.) Wulf. (syn. C. officinalis var. vernus L.). Specie care înflorește iarna tîrziu-mijlocul primăverii. Florile (apar odată cu frunzele) foarte dezvoltate, divers colorate, de la alb la purpuriu, trecînd prin lila, bleu, violet și roșu sau panașate cu vinișoare sau striații, sub vîrf maculate. Periant (cu gîtul pubescent) cu 6 diviziuni oblong-eliptice așezate campanulat-erect. Bulbi ovoizi a căror membrană exterioară se desface în fibre paralele, subțiri.

Lilium henryi Bak. (L. callosum Caval.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori pendente, lung-pedunculate (foliolele perigonului puternic curbate în afară, oranj cu mici puncte aproape negre, la bază cu numeroase papile, antere oranj), pînă la 20, în ciorchine, cîte 2 pe un peduncul. Frunze lanceolate, acuminate, dispuse dens. Tulpină înfrunzită, 1,5-2,l5 m înălțime. Bulb roșu-maro-închis, sferic.

Ornithogalum umbellatum L. Specie care înflorește primăvara. Flori (foliolele perigonului oblonge, obtuze) albe, stelate, se deschid dimineața și se închid după amiază, lungi de 18 mm, pedunculate, dispuse în corimbe terminale, pe o tulpină înaltă de cca 25 cm. Frunze liniare, late pînă la 1 cm, canaliculate, cu nervura mediană albă. Bulb alb.

Sternbergia lutea (L.) Roem. et Schult. Specie care înflorește toamna. Flori galbene-aurii, erecte, campanulate (limb cu 6 petale alungit-eliptice, 6 stamine galbene), apar o dată cu frunzele, solitare, rar în perechi, pe un peduncul cca 10-12 cm lungime. Frunze liniare, verzi-închis, mai lungi decît tulpina. Plantă erbacee, perenă, mică, bulboasă, cu bulb rotund sau în formă de pară, cu mai multe tunici negricioase. Fruct, bacă.

CROCUS L., ȘOFRAN, CROCUS, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunea mediteraneană, cca 80 specii, (cca 10-15 cm înălțime), bulboase, vivace. Bulb globulos (cca 5 cm diametru), alb la interior, acoperit la exterior de resturile tunicii uscate, fibroase, brun-roșietice. Frunze lungi, liniare, foarte înguste (cca 1 cm), care se acoperă una pe alta la bază, formînd o tulpină falsă, dezvoltîndu-șe în jurul unei flori solitare lung-pedunculate (cu stigmate filiforme), constituită din periantul format din 6 petale colorate, oblongi, dispuse. în clopot (tubul periantului foarte lung), de culoare albă, violetă, galbenă, roz sau panașate cu alb sau violet. Sînt specii care înfloresc primăvara si specii care înfloresc toamna (Pl. 25, fig. 147).

Narcissus poeticus L. Specie care înflorește spre sfîrșitul primăverii. Flori (foliolele periantului ovat-oblonge, albe-curat, coronulă cu mult mai scurtă, creponată, galbenă-anrie, pe margini roșie) singulare, parfumate, dispuse terminal pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze liniare, cenușie-glauc, lungi pînă la 40 cm și late pînă la 1 cm. Bulb cu diametru de 2-4 cm, piriform.

Colchicum autumnale L. Specie care înflorește toamnă. Florile mari, cca 5 cm lungime (6 stamine și 3 stile montate pe un ovar-subteran), simple sau duble, pornesc mai multe de o dată direct din pămînt, roșietice, liliachii, albe, infundibuliforme, cu 6 diviziuni. Frunze mari, liniar-lanceolate, ascuțite. Plantă erbacee (cca 15-20 cm înălțime) foarte veninoasă, bulb compact, oval. Fructul, o capsulă cu 3 loji și numeroase semințe (Pl. 23, fig. 134).

Narcissus pseudonarcissus L. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (foliolele periantului oblonge, galbene-sulfuric, erecte, tubul campanulat, galben-citron, de aceeași lungime cu periantul, margine pliată, dentată, diametru 3 cm) parfumate, dispuse solitar pe o tulpină înaltă pînă la 40 cm. Frunze, 4-6, liniare, verzi-cenușii, late de cca 1 cm, cam de lungimea tulpinii, erecte. Bulb ovat eu diametrul de 2-4 cm.

Narcissus tazetta L. (syn. N. orientalis hort.). Specie care înflorește primăvara, în ghivece la forțat și iarna. Flori (antere și stil exerte, tubul cilindric, nedentat, galben-citron, foliolele perigonului albe, invers-ovate, imbricate, cca 1 cm lățime), cca 3 cm diametru, parfumate, dispuse cca 6 în umbelă, terminal, pe o tulpină comprimată, înaltă de cca 45 cm. Are 4-6 frunze liniare, glauce de cca 45 cm lungime. Bulb cu diametru de 4,5 cm.

Veltheimia viridifolia (L.) Jacq. (syn. V. capensis Red. V. viridiflora Auct.). Specie care înflorește iarna. Flori tubulare, pendente, spre vîrf galbene-verzi, la bază roșii-deschis cu puncte; lacinii drepte, scurți, rotunjite, verzi, dispuse în ciorchine dens pe un peduncul cu puncte roșii-maronii. Frunze lat-lanceolate, glabre, pliate, ondulate, verzi-închis, pînă la 30 cm lungime și 13 cm lățime. Bulb violet.

Lilium longiflorum Thunb. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele perigonului deschise spre vîrf și curbate spre exterior, stamine albe, lungi pînă la 15 cm, cu antere galbene, lungi de 2 cm) albe-pur, parfumate, infundibuliforme, lungi pînă la 20 cm, dispuse 2-4, orizontal, terminal, pe o tulpină glabră, erectă. înaltă pînă la 1 m. Frunze verzi, lucioase. Bulb cu solzi galbeni.

Iris bakeriana Foster. Specie care înflorește iarna-primăvara, devreme. Flori (foliolele exterioare ale periantului sînt albastre-deschis cu reflexe violete, catifelate, sau albe cu nervura mediană galbenă-oranj, la vîrf uneori cu pată mov, cele interioare la fel de lungi, lanceolate, lila) dispuse singular, la vîrful unei tulpini cilindrice mai scurtă decît frunzele. Frunze înguste. Bulb mic, alungit. Plantă înaltă pînă la 20 cm. Merg bine în seră. Afară necesită, poziție însorită, drenaj bun și protejare iarna cu un înveliș de paie sau frunze. Pentru forțat, la. ghivece se plantează un număr mare de bulbi, în funcție de mărimea ghiveciului.

Scilla sibirica Andr. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mici, albastre-gențian (bleu-ciel) campanulate, dispuse 1-5 în ciorchine pendent (stamine cu filament lanceolat și antere albastre, stil aproape triunghiular, mai lung decît ovarul), dispuse 1-3, în ciorchine pendent. Fruct, capsulă ovată cu cca 8 semințe. Plantă pînă la 20 cm înălțime, cu mai multe tulpini dintr-un bulb sferic-ovat, brun-închis. Frunze 2-4, mai scurte sau de aceeași lungime cu tija florală, erecte sau erect-îndepărtate, lat-liniare, ascuțite, caniculate.

Haemanthus albiflos Jacq. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori albe, din care ies staminele albe cu antere galbene, dispuse într-o umbelă rotundă, foarte densă, susținută de un peduncul scurt, pornit dintre cele două frunze late, groase, cărnoase, lungi de cca 18 cm, late de cca 9 cm, verzi, glabre, cu peri pe margine, dezvoltate dintr-un bulb plat, format din solzi cărnoși, așezați în două rînduri.

Spathoglottis aurea Lindl. Specie care înflorește primăvara. Florile cu diametrul de 7 cm (petalele exterioare galbene-deschis cu dungi portocalii pe partea inferioară, cele interioare galbene-deschis, labei cu lobii centrali înguști, galbeni-deschis cu pete roșii la baza, lobul mijlociu cărnos, liniar, galben-deschis cu pete roșii), dispuse, pînă la 10, pe un peduncul erect. Bulbi mici, purtînd frunze îngust-lanceolate, pînă la 65 cm lungime și pedunculul floral.

Tulipa gesneriana L. Specie care înflorește primăvara. Flori de culori diferite, galbene, roșii (filamentele staminelor glabre), purtate de tije florale pînă la 50 cm înălțime. Frunze pînă la 8 cm lățime, glauce, verzi-cenușii cu pruină, glabre, cele inferioare sesile, cele radicale mari, ovat-alungite, marginea dreaptă și ușor ondulată, crețe, cele superioare mici și înguste. Bulbi mici.

Tulipa oculis-solis St. Amans. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, solitare, erecte, dispuse în vîrful unei tulpini scapiforme, 30-60 cm înălțime, roșii sau rozee, cu striațiuni mai închise, perigon cu 6 foliole lanceolate, care au la bază o pată alungită, neagră-albăstruie, antere erecte. Frunze, 3-4, mari, liniar-lanceolate, ascuțite, distanțate, întins-erecte, ondulate pe margini. Plantă erbacee, bulb piriform.

CLIVIA Lindl., CRIN ROȘU, CLIVIA, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Africa de S, 3 specii, erbacee, cu bulb aparent și rădăcini voluminoase. Frunze persistente de culoare verde-închis, dispuse în evantai, lungi de 50-60 cm, late de 4-5 cm, liniare, strălucitoare. Înfloresc în mart-apr. Din centrul foiajului plantelor adulte se dezvoltă 1, 2 sau mai multe tije florale rigide, 40 cm înălțime, purtînd în vîrf un buchet de 15 la 20 flori mari, oranj, dispuse în umbelă.

Gagea silvatica Loud. (syn. G. lutea Ker-Gawl.), « Laptele păsării ». Specie care înflorește primăvara. Flori, pînă la 7, în capitule reunite într-o paniculă corimbiformă, foliolele periantului oblonge, în interior galbene, în exterior verzi, staminele la jumătate din lungimea foliolelor. Bracteele florale, 2, aproape opuse. Frunzele radicale liniar-lanceolate, cca 4 cm lățime, plane, acuminate, cu 3 nervuri. Tulpină, cca 18 cm înălțime, la bază cu un singur bulb ovat.

Lilium tigrinum Ker-Gawl. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele perigonului rulate în afară, late, roșii-aprins sau roșii-oranj. în interior cu puncte purpurii-închise, antere cu polen roșu-portocaliu) lung-pedunculate, dispuse, peste 20, în ciorchine, terminal, pe o tulpină înaltă de peste 1 m. Frunze glabre, lanceolate, acuminate. cu bulbili în axa lor, maro-închis-lucioși. Bulb rotund, cca 7 cm diametru, alburiu.

Erythronium dens-canis L. Specie care înflorește primăvara. Flori mari (perigon cu 6 foliole, petale lanceolate, ascuțite, stamine cu antere maronii), mirositoare, roșii-purpurii, liliachii sau albe și un inel oranj la bază, solitare, pendente, la extremitatea tulpinii. Fructe, capsule cu puține semințe. Frunze bazale scurt-pețiolate, oblong-eliptice, marmorat-bruniu-pătate. Planta (cca 18 cm înălțime) erbacee, perenă cu bulbi (Pl. 32, fig. 186).

Lilium regale Wils. Specie care înflorește la începutul verii. Flori pedunculate (foliolele perigonului oblong-lanceolate, vîrfurile puțin curbate în afară, albe, la bază, în interior, galbene, la exterior roz-violacee, antere cu polen galben-auriu), foarte mirositoare, infundibuliforme, orizontale, dispuse pînă la 15, rar 20, în ciorchine umbeliform, terminal, pe o tulpină înfrunzită, înaltă pînă la 1,30 m. Frunze liniare verzi-închis. Bulbi piriformi, cca 9 cm diametru, purpurii.

Scilla bifolia L. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori stelate, 2 cm diametru, albastre, roz, purpurii sau albe, cu pedunculi erecți (perigon cu 6 foliole libere de la bază lanceolate, vîrf bont, 6 stamine cu antere albastre, ovar cu 3 loji, fiecare cu 6 ovule), pînă la 15 dispuse în racem terminal, pe o tulpină roșiatică, pînă la 30 cm înălțime. Plantă erbacee, bulboasă, cu bulb gros, ovat. Frunze, obișnuit, 2, liniar-lanceolate, 1 cm lățime, cu vîrf bont, înfășoară tija florală pînă aproape de mijloc. Fruct, capsulă sferică cu 3 muchii (Pl. 66, fig. 371).

Fritillaria imperialis L. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, Campanulate, corolă cu 6 diviziuni (cca 6 cm lungime), roșii, galbene-limon, cu linii albe sau roșii-închis, dispuse, cca 10, în umbelă, dedesubtul verticilului de frunze. Tulpină viguroasă, înaltă de 60-100 cm, cu pete purpurii. Frunzele radicale ovat-ascuțite, la bază mai late, în vîrful tulpinii frunze liniare dispuse în verticil. Plantă erbacee, bulb gălbui, solzos, cu miros neplăcut.