Definiția cu ID-ul 1292392:
Regionalisme / arhaisme
călugărel, călugărei, s.m. (bot.) Plantă erbacee, cu bulbi, de 20 cm înălțime, cu flori pedunculare de culoare alb, roz sau roșu (Erythronium dens-canis L.); în alte regiuni: cocorei, cocoșei, dintele câinelui. – Din călugăr + suf. -el (MDA).