hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă², hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.