2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

venerat, ~ă a [At: GHICA, S. 231 / Pl: ~ați, ~e / E: venera] 1 Căruia i se consacră un cult1 religios. 2 Față de care se manifestă venerație (1). 2 Prețuit cu respect profund și cu afecțiune.

venerat, -ă adj. 1 Care este prețuit cu respect profund și cu afecțiune. E privit... ca scriitorul venerat al unui popor (BOGZA). 2 (relig.) Care este cinstit cu venerație, cu un profund sentiment religios. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului templu (ANG.). • pl. -ți, -te. /v. venera.

VENERAT, -Ă, venerați, -te, adj. Respectat în mod deosebit; cinstit, stimat. În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.

VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult1, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.

venera vb. I. tr. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. Ridicați monumente eroilor voștri! Venerați memoria lor (FIL.). ♦ (relig.; compl. indică divinități) A manifesta un respect religios pentru...; a cinsti în cel mai înalt grad. Fecioara Maria este venerată de toți creștinii. • prez. ind. -ez. /<fr. vénérer, it. venerare, lat. venerari.

VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

VENERA vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].

VENERA vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)

A VENERA ~ez tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /<fr. vénérer, lat. venerari

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

venera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 venerea; conj. prez. 1 sg. să venerez, 3 să venereze

venera (a ~) vb., ind. prez. 3 venerea

venera vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 sg. și pl. venerea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VENERAT adj. 1. v. preamărit. 2. v. adorat.

VENERAT adj. 1. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. adorat, divinizat, idolatrizat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.)

VENERA vb. 1. v. glorifica. 2. v. adora.

VENERA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a adora, a diviniza, a idolatriza, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)

A venera ≠ a defăima, a detesta

Intrare: venerat
venerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerat
  • veneratul
  • veneratu‑
  • venera
  • venerata
plural
  • venerați
  • venerații
  • venerate
  • veneratele
genitiv-dativ singular
  • venerat
  • veneratului
  • venerate
  • veneratei
plural
  • venerați
  • veneraților
  • venerate
  • veneratelor
vocativ singular
plural
Intrare: venera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venera
  • venerare
  • venerat
  • veneratu‑
  • venerând
  • venerându‑
singular plural
  • venerea
  • venerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • venerez
(să)
  • venerez
  • veneram
  • venerai
  • venerasem
a II-a (tu)
  • venerezi
(să)
  • venerezi
  • venerai
  • venerași
  • veneraseși
a III-a (el, ea)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venera
  • veneră
  • venerase
plural I (noi)
  • venerăm
(să)
  • venerăm
  • veneram
  • venerarăm
  • veneraserăm
  • venerasem
a II-a (voi)
  • venerați
(să)
  • venerați
  • venerați
  • venerarăți
  • veneraserăți
  • veneraseți
a III-a (ei, ele)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venerau
  • venera
  • veneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

venerat, veneraadjectiv

  • 1. Respectat în mod deosebit. DLRLC
    • format_quote În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92. DLRLC

venera, venerezverb

  • 1. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic