2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs.

vacs [At: (a. 1827) IORGA, S. D. VII, 262 / V: (reg 1-3) vox / S și: vax / Pl: ~uri / E: ger Wachs] 1 sn Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor. 2 sn (Pex) Cremă de ghete. 3 sn (Înv; pex; șîs piele de ~) Sortiment de piele pentru încălțăminte care se întreținea cu vacs (1). 4 sn (Pfm; fig; dep) Lucru, fapt, vorbă etc. fără valoare, fără importanță. 5 i Exclamație care exprimă nemulțumire, dezaprobare. 6 i Exclamație care exprimă desconsiderare, dispreț.

vacs s.n. 1 Preparat (de culoare neagră) folosit (în trecut) pentru lustruirea încălțămintei de piele și a hamurilor. ♦ Ext. Cremă de ghete. 2 Fig. (fam.) Lucru fără valoare, fără importanță. Ai muncit mult și ai făcut un vacs. • pl. -uri. /<germ. Wachs.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs.

VACS, vacsuri, s. n. Preparat, de obicei de culoare neagră, care servește la unsu’ sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor. Mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Tocmai în fundul subpatului și vacsul. SADOVEANU, M. 195. Merge în boltă și cumpără două perii și vacs. RETEGANUL, P. II 19. ♦ (Familiar, cu valoare de interjecție) Exclamație cu care se subliniază lipsa de valoare a unui lucru, a unei situatii. Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale. D. ZAMFIRESCU, R. 152. ◊ (Substantivat) Comăneșteanu se uită la el atît de curios, încît Milescu se simți jenat de vulgaritatea vacsului său și se-nroși. D. ZAMFIRESCU, R. 152.

VÂSC s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum.

vâsc [At: CANTEMIR, I. I. II, 13 / V: (reg) ovăsc sm, vască, ~ă (Pl: vâști) sf, ~lu, vâcs sm / Pl: (rar) ~sci, vâști sm, (înv) ~uri, (îvr) ~ sn / E: ml viscum] 1 sm (Șîc ~-alb, ~-de păr, ~-de brad, ~-al-bradului) Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu tulpina foarte ramificată, având aspect de tufă, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, în interiorul cărora se formează câte o singură sămânță, înconjurată de o substanță cleioasă, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). 2 sm (Șîc ~-de-stejar(i), ~ul-stejarului, ~-galben) Plantă semiparazită care crește pe ramurile stejarilor, cu tulpina foarte ramificată, cu frunzele verzi, caduce și cu fructul în formă de bobițe galbene Si: mărgărit, mărgăritar (Loranthus europaeus). 3-4 sm (Îc) ~-de-apă (sau, reg, ~-de-baltă) Numele a două specii de plante erbacee acvatice, cu florile alburii, dispuse în verticile cu spice, care cresc în ape (adânci) stătătoare sau lin curgătoare Si: peniță, (reg) mălura-bălții (Myriophyllum spicatum și Myriophyllum verticillatum). 5 sm (Bot; Mar; îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 6 sn (Înv) Clei (de prins păsări) preparat din fructul de vâsc (1).

vîsc s.m., s.n. 1 (bot.) Arbust semiparazit, care crește pe tulpina și ramurile unor specii de arbori, cu tulpina ramificată, cu frunzele pieloase, persistente, verzui și cu fructele în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosit ca plantă medicinală cu acțiune hipotensivă centrală și cardiotoxică (Viscum album). În față erau țigănci care se instalaseră ocazional cu coșuri mari de vîsc și mimoze (CA. PETR.). ◊ Compus: vîsc-de-stejar = mărgăritar (Loranthus europaeus). 2 (înv.) Clei preparat din fructul de vîsc. Parcă dînsa știa că el se află pe aci, prin apropiere, și se zbate în culcușul ei ca pasărea prinsă în vîsc (SLAV.). • pl. (înv.) m. vîsci, vîști, n. -uri. /lat. viscum.

VÂSC, s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în formă de bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum.

VÎSC s. n. Plantă parazită de pe ramurile unor specii de arbori (mai ales brad, plop, salcie) cu frunzele totdeauna verzi, cu tulpina foarte ramificată, formînd o tufă, cu fructul în forma unei bobițe albe (din care se extrage un clei de prins păsărele) (Viscum album). De ce atîtea crengi uscate-n vîrf, Atîta vîsc și-atîtea frunze veștede? BENIUC, V. 29. De vezi în vîrful vrunui stejar verdele vîsc, cu ce drag il privești! SEVASTOS, N. 87. ◊ Compus: vîsc-de-stejar = mărgăritar (3).

VÂSC ~uri n. Plantă parazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente și cu fruct în formă de bobițe albe, fiind folosită ca plantă medicinală. /<lat. viscum

vâsc n. arbust totdeauna verde, plantă parazită pe ramurile multor arbori (meri, peri, stejari) din ale cărui bobițe albe se prepară cleiul de prins păsări (Viscum album): druizii atribuiau vâscului o virtute fecundatoare și-l culegeau în fiecare an cu mare solemnitate. [Lat. VISCUM].

vîsc și (Mold.) văsc m., pl. inuz. ștĭ ca plantă, și n., pl. urĭ, ca substanță (lat. viscum, „vîsc” și „cleĭ”; it. vesco, fr. guis, gui. V. veșted). O plantă parazită cu frunze groase care crește pe ramurile merilor, perilor, stejarilor, sălciilor și braduluĭ alb și rămîne perpetuŭ verde (viscum álbum, ĭar cel de pe stejar loránthus europáeus). Din bobițele luĭ oameniĭ necĭoplițĭ și răĭ fac cleĭ de prins păsărelele. Druiziĭ îl consideraŭ ca plantă sacră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vacs (cremă de ghete) s. n., pl. vacsuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VACS interj. (reg.) târți!, (fam.) zexe!

VACS interj. (reg.) tîrți!, (fam.) zexe!

VÂSC s. (BOT.; Loranthus europaeus) mărgăritar, (reg.) mărgărit.

VÎSC s. (BOT.; Loranthus europaeus) mărgăritar, (reg.) mărgărit.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vacs (-suri), s. n.1. Cremă de ghete. – 2. (Arg.) Fleac, nimic. – Var. vax și der. Germ. Wachs, cf. rus., bg. vaksa (der. din rus., cf. Cihac, II, 442 și Sanzewitsch 212, este posibilă fără a fi necesară). – Der. văcsui, vb. (a da cu cremă de ghete); văcsuitor, s. m. (lustragiu).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vâsc, (văsc), s.m. – (bot.) Plantă parazită ce crește pe ramurile unor copaci (brad, stejar, plop, etc.), cu frunze totdeauna verzi și cu fructul în formă de bobițe albe (Viscum album L.): „Da’ eu încă i-am tremăs / Pă o crenguță de vâsc / Că nemnic nu-mi bănuiesc” (Țiplea, 1906: 425). ♦ (med. pop.) Efecte homeopatice. ♦ (mag.) Remediu de rupere a vrăjilor; ajută la descoperirea comorilor, deschide toate lacătele, iar băutura preparată din vâsc îl poate face pe om invizibil (v. studiul Creanga de aur, de James Frazer). ♦ (onom.) Vasc, Vascu, Vascul, Văsc, Vîsc, nume de familie (174 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. viscum „vâsc” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

vâsc, (văsc), s.m. – (bot.) Plantă parazită ce crește pe ramurile unor copaci (brad, stejar, plop etc), cu frunze totdeauna verzi și cu fructul în formă de bobițe albe (Viscum album L.): „Da’ eu încă i-am tremăs / Pă o crenguță de vâsc / Că nemnic nu-mi bănuiesc” (Țiplea 1906: 425). Utilizată în medicina populară (i se atribuie însușiri homeopatice). Însușiri magice: remediu de rupere a vrăjilor; ajută la descoperirea comorilor, deschide toate lacătele, iar băutura preparată din vâsc îl poate face pe om invizibil (v. studiul Creanga de aur, de James Frazer). – Lat. viscum.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VISCUM L., VÎSC, fam. Loranthaceae. Gen originar dm Africa, Asia, Australia, Europa, 15 specii. Mai interesant este: Viscum album L., « Vîsc alb ». Specie care înflorește primăvara. Flori sesile, gălbui, dispuse terminal în inflorescență, cu cîteva glomerule, perigon cu 4 foliole, 3-6 stamine, stigmat sesil. Fructele, bace false, albe, sferice, cu o singură sămînță. Frunze întregi, glabre, sesile, pînă la 4 cm lungime, ovat-oblonge, pieloase, verzi-gălbui, persistente. Arbust pînă la 1 m înălțime, tulpină dicotomică, ramuri gălbui, formează tufe orizontale sau pendente, parazitează pe un număr mare de specii lemnoase.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vacs, vacsuri s. n. (pop.) lucru fără nici o valoare / fără nici o însemnătate

vacs albina cremă caramel / crema puca expr. v. vacs.

Intrare: vacs
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacs
  • vacsul
  • vacsu‑
plural
  • vacsuri
  • vacsurile
genitiv-dativ singular
  • vacs
  • vacsului
plural
  • vacsuri
  • vacsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâsc
substantiv masculin (M17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâsc
  • vâscul
  • vâscu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vâsc
  • vâscului
plural
vocativ singular
plural
vâcs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâsclu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vacs, vacsurisubstantiv neutru

  • 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Tocmai în fundul subpatului și vacsul. SADOVEANU, M. 195. DLRLC
    • format_quote Merge în boltă și cumpără două perii și vacs. RETEGANUL, P. II 19. DLRLC
  • 2. figurat popular familiar Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. DEX '09
    • format_quote Comăneșteanu se uită la el atît de curios, încît Milescu se simți jenat de vulgaritatea vacsului său și se-nroși. D. ZAMFIRESCU, R. 152. DLRLC
    • 2.1. (Cu valoare de interjecție) Exclamație cu care se subliniază lipsa de valoare a unui lucru, a unei situatii. DLRLC
      • format_quote Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale. D. ZAMFIRESCU, R. 152. DLRLC
etimologie:

vâscsubstantiv masculin

  • 1. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în forma unor bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote De ce atîtea crengi uscate-n vîrf, Atîta vîsc și-atîtea frunze veștede? BENIUC, V. 29. DLRLC
    • format_quote De vezi în vîrful vrunui stejar verdele vîsc, cu ce drag îl privești! SEVASTOS, N. 87. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.