VACS, vacsuri, s. n. Preparat, de obicei de culoare neagră, care servește la unsu’ sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor. Mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Tocmai în fundul subpatului și vacsul. SADOVEANU, M. 195. Merge în boltă și cumpără două perii și vacs. RETEGANUL, P. II 19. ♦ (Familiar, cu valoare de interjecție) Exclamație cu care se subliniază lipsa de valoare a unui lucru, a unei situatii. Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale. D. ZAMFIRESCU, R. 152. ◊ (Substantivat) Comăneșteanu se uită la el atît de curios, încît Milescu se simți jenat de vulgaritatea vacsului său și se-nroși. D. ZAMFIRESCU, R. 152.