2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica.
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
unificare sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 124 / Pl: ~cări / E: unifica] 1 Realizare a unui întreg din mai multe elemente, din mai multe părți. 2 Formare a unui obiect, a unui concept etc. unic1 (1). 3 Cuprindere într-un sistem unic1 (1). 4 Reducere la un tip unic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. Cuvîntul de unificare nu-și poate avea locul în cazul ce se discută. KOGĂLNICEANU, S. A. 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) unifica și rezultatul ei; întregire; unire. [< unifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
unifica [At: BARCIANU / Pzi: unific / E: fr unifier, it unificare] 1 vt A realiza un întreg din mai multe elemente, din mai multe părți. 2 vr A forma un obiect, un concept etc. unic1 (1). 3 vt A cuprinde într-un sistem unic1 (1). 4 vt A reduce la un tip unic. 5 vt A face să fie de un singur fel. 6 vr A deveni unitar (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A strînge la un loc (prin raporturi trainice), a face un tot din mai multe elemente; a realiza o unitate, a uni. 2. A cuprinde într-un sistem; a face să fie unitar (înlăturînd inconsecvențele). A unifica ortografia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICA vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unific, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICA vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A UNIFICA unific tranz. 1) (obiecte răzlețe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la același numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unificà v, a face un tot din mai multe părți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*unífic, a -á v. tr. (mlat. uni-fico, -ficáre, d. unus, unu, și fácere, a face). Fac să fie la un fel, de un singur fel: a unifica niște lefĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. unific, 2 sg. unifici, 3 unifică; conj. prez. 1 sg. să unific, 3 să unifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
unifica (a ~) vb., ind. prez. 3 unifică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
unifica vb., ind. prez. 1 sg. unific, 3 sg. și pl. unifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unifica (ind. prez. 3 sg. și pl. unifică)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
unific.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
UNIFICARE s. f. (< unifica < it., lat. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus „unu” + facere „a face”): 1. proces lingvistic care duce la apropierea dialectelor unei limbi până la dispariția lor într-o limbă comună, unică, formată pe baza unuia dintre aceste dialecte. U. dialectelor este întâlnită în perioada sclavagistă și a formării statelor naționale centralizate (a națiunilor și a limbilor naționale), ea accentuându-se la maximum în perioada contemporană. Un exemplu de u. dialectală oferă istoria limbii grecești: jocurile panelenice, comerțul, comunitatea de origine, împrumuturile reciproce, pierderea autonomiei și a supremației cetăților grecești prin cucerirea macedoneană sunt factori care au favorizat contopirea dialectelor grecești (atât de numeroase și de distincte) într-o limbă comună, pe baza fondului lexical principal și a structurii gramaticale a dialectului atic, limbă denumită koiné (v.), adoptată de toți grecii și în circulație până în epoca bizantină. 2. proces lingvistic care duce la apropierea a două limbi diferite sau înrudite până la încrucișarea lor. El presupune o perioadă de bilingvism (v.), care poate dura sute de ani. Un exemplu în acest sens îl oferă bilingvismul româno-slav, soldat cu asimilarea vorbitorilor de limbă slavă din nordul și estul Dunării, cu o influență slavă în limba română (mai ales în vocabular), cu asimilarea unei părți a populației românești din sudul Dunării și cu o influență română în limbile slave vecine. În cazul bilingvismului bulgaro-slav s-a ajuns la încrucișarea celor două limbi, bulgarii părăsindu-și limba altaică și adoptând limba slavă. Din încrucișarea limbii latine cu limbile popoarelor autohtone cucerite a ieșit învingătoare limba latină, diversificată ulterior în limbile romanice (neo-latine) cunoscute. Apropierea limbii latine de limba greacă în sudul Italiei s-a soldat însă cu o influență reciprocă, cu un transfer reciproc de elemente lingvistice, nu cu o asimilare unilaterală; la fel s-a întâmplat și în cazul bilingvismului româno-maghiar din Transilvania. Procesul de u. este opus procesului de diversificare (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
unificare, unificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cuvîntul de unificare nu-și poate avea locul în cazul ce se discută. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. DLRLC
-
etimologie:
- unifica DEX '09 DEX '98 DN
unifica, unificverb
- 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A unifica ortografia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- unifier DEX '09 DEX '98 DN
- unificare DEX '09 DEX '98 DN