10 definiții pentru unificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica.
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. – V. unifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
unificare sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 124 / Pl: ~cări / E: unifica] 1 Realizare a unui întreg din mai multe elemente, din mai multe părți. 2 Formare a unui obiect, a unui concept etc. unic1 (1). 3 Cuprindere într-un sistem unic1 (1). 4 Reducere la un tip unic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNIFICARE, unificări, s. f. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. Cuvîntul de unificare nu-și poate avea locul în cazul ce se discută. KOGĂLNICEANU, S. A. 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) unifica și rezultatul ei; întregire; unire. [< unifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
unificare s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
UNIFICARE s. f. (< unifica < it., lat. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus „unu” + facere „a face”): 1. proces lingvistic care duce la apropierea dialectelor unei limbi până la dispariția lor într-o limbă comună, unică, formată pe baza unuia dintre aceste dialecte. U. dialectelor este întâlnită în perioada sclavagistă și a formării statelor naționale centralizate (a națiunilor și a limbilor naționale), ea accentuându-se la maximum în perioada contemporană. Un exemplu de u. dialectală oferă istoria limbii grecești: jocurile panelenice, comerțul, comunitatea de origine, împrumuturile reciproce, pierderea autonomiei și a supremației cetăților grecești prin cucerirea macedoneană sunt factori care au favorizat contopirea dialectelor grecești (atât de numeroase și de distincte) într-o limbă comună, pe baza fondului lexical principal și a structurii gramaticale a dialectului atic, limbă denumită koiné (v.), adoptată de toți grecii și în circulație până în epoca bizantină. 2. proces lingvistic care duce la apropierea a două limbi diferite sau înrudite până la încrucișarea lor. El presupune o perioadă de bilingvism (v.), care poate dura sute de ani. Un exemplu în acest sens îl oferă bilingvismul româno-slav, soldat cu asimilarea vorbitorilor de limbă slavă din nordul și estul Dunării, cu o influență slavă în limba română (mai ales în vocabular), cu asimilarea unei părți a populației românești din sudul Dunării și cu o influență română în limbile slave vecine. În cazul bilingvismului bulgaro-slav s-a ajuns la încrucișarea celor două limbi, bulgarii părăsindu-și limba altaică și adoptând limba slavă. Din încrucișarea limbii latine cu limbile popoarelor autohtone cucerite a ieșit învingătoare limba latină, diversificată ulterior în limbile romanice (neo-latine) cunoscute. Apropierea limbii latine de limba greacă în sudul Italiei s-a soldat însă cu o influență reciprocă, cu un transfer reciproc de elemente lingvistice, nu cu o asimilare unilaterală; la fel s-a întâmplat și în cazul bilingvismului româno-maghiar din Transilvania. Procesul de u. este opus procesului de diversificare (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
unificare, unificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a unifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cuvîntul de unificare nu-și poate avea locul în cazul ce se discută. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. DLRLC
-
etimologie:
- unifica DEX '09 DEX '98 DN