opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

sona1- vz son1-

sona2 vr [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr sonné] (Fam; d. oameni) A-și pierde judecata Si: a se țicni.

SONA- v. son-.

SONA vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)

son1- [At: DN3 / V: ~a-, ~o- / E: fr son-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) sunet.

sono- vz son1-

SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].

SONO- v. son-.

SON3(O)-/SONA- elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)

SONO- elem. son3(o)-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sona vb., ind. prez. 1 sg. sonez, 3 sg. și pl. sonează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SONA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SONO- „sunet, zgomot”. ◊ L. sonus „sunet, zgomot” > fr. sono-, engl. id., germ. id. > rom. sono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de zgomote; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a profilului vocii; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., metodă aplicată în tratamentul surdității premature, care permite realizarea presiunii necesare pentru deschiderea trompei lui Eustache; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului (2); ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor pentru compararea înălțimii sunetelor. 2. Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă conținînd înregistrări de sunete și zgomote.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SONA (dup[ fr. sonné) vb. I refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata; a se țicni.

Șon/a, -ea, -eru, -escu v. Samson.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sona, sonez v. r. a înnebuni

Intrare: sona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sona
  • sonare
  • sonat
  • sonatu‑
  • sonând
  • sonându‑
 singular plural
  • sonează
  • sonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sonez
 (să)
  • sonez
  • sonam
  • sonai
  • sonasem
a II-a (tu)
  • sonezi
 (să)
  • sonezi
  • sonai
  • sonași
  • sonaseși
a III-a (el, ea)
  • sonează
 (să)
  • soneze
  • sona
  • sonă
  • sonase
plural I (noi)
  • sonăm
 (să)
  • sonăm
  • sonam
  • sonarăm
  • sonaserăm
  • sonasem
a II-a (voi)
  • sonați
 (să)
  • sonați
  • sonați
  • sonarăți
  • sonaserăți
  • sonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sonează
 (să)
  • soneze
  • sonau
  • sonară
  • sonaseră
Intrare: son (pref.)
prefix (I7-P)
Surse flexiune: DOR
  • son
prefix (I7-P)
  • sono
prefix (I7-P)
  • sona
Intrare: Șona
Șona nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șona
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sona, sonezverb

etimologie:

sonelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.