prelungi [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) preal~, prol~, (cscj) ~ga / Pzi: ~ngesc / E: prelung] 1-2 vtr (A face să dureze sau) a dura mai mult timp Si: a se lungi. 3 vt (Înv) A amâna îndeplinirea unei obligații sau realizarea unui lucru propus. 4 vt A face să aștepte. 5 (Spc) A amâna un termen, o scadență etc. 6 vt A îndeplini formele legale pentru a fi în continuare valabil. 7 vt A dispune să se prelungească valabilitatea. 8 vr (Înv; d. noțiuni de timp) A trece. 9-10 vtr A (se) întinde mai departe, în spațiu Si: a (se) lungi.

PRELUNGI, prelungesc, vb. IV. Refl. A se face mai lung, a se lungi, a se întinde (în spațiu sau în timp). În clipa aceea izbucni o bătaie de săneață ș-un clocot de ecouri se prelungi pînă departe. SADOVEANU, O. VII 38. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă. La capătu-i din dreapta se prelungește-o strungă. ALECSANDRI, P. III 214. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ◊ Refl. pas. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. IBRĂILEANU, A. 153. ♦ Tranz. A mări durata (unei activități, a unui timp de concediu etc.); a face să dureze mai mult. Să-l roage să-i prelungească concediul. GALACTION, O. I 139. Dridri... se văzu nevoită a improviza cîteva fraze pentru ca să-și prelungească rolul. ALECSANDRI, O. P. 136.

A PRELUNGI ~esc tranz. 1) A face să se prelungească. 2) (termene, scadențe) A face să dureze mai mult; a lungi. /Din prelung

A SE PRELUNGI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A se lungi în continuare (în spațiu); a se întinde mai departe. 2) A-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe (în timp); a continua; a ține; a dura. /Din prelung

prelungì v. 1. a face mai lung în întindere: a prelungi o grădină; 2. fig. a face să dureze mai mult timp: a prelungi un concediu.

prealungi v vz prelungi

prelung, ~ă a [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 34 / Pl: ~ngi, ~nge / E: lat perlongus] 1 a Care durează mult Si: îndelungat, lung, prelungit (2). 2 av Îndelung. 3 a Care are o formă aproximativ lungă Si: alungit, lungăreț, lunguieț, prelungit (3). 4 a Care se prelungește în spațiu Si: prelungit (4). 5-6 s (Reg; îljv) În ~ (Care este) în pantă domoală, lină. 7-8 a (Îal) (Care este) puțin abrupt. 9-10 a (În mod) progresiv, pe măsură ce înaintează spre capăt.

prelunga v vz prelungi

prolungi v vz prelungi

PRELUNG, -Ă, prelungi, -e, adj. 1. Lunguieț, lung, alungit. Capul era tineresc, cu ochii mari, negri, îngropați sub sprîncenele arctute, prelungi și sub fruntea pătrată și netedă. DUMITRIU, N. 257. E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. Duțu... cu fața cam prelungă și cu ochii căprui, rămase nemișcat. SLAVICI, O. I 314. Acu spune-mi, frățioare, Nu văzuși o fată mare, Una prelungă-n obraji Și la mers măruntă-n pași? ȘEZ. VII 22. ♦ (Despre mîini) Subțire și cu degete lungi. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici... cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. ♦ (Despre corpul unor animale) Lung și subțire.Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. 2. Care ține mult, care durează; prelungit. Urmă un răstimp de tăcere. Apoi, prin văzduhul neguros veni chemarea prelungă, jalnică a unui corn. SADOVEANU, O. I 452. Din patul alb și imobil... răspunse o exclamație prelungă, dureroasă. GALACTION, O. I 201. Și gemet infioară firea Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. ◊ Loc, adv. (Rar) În prelung = prelungit, îndelung. O flacără roșcată, un trosnet, la care răspunde în prelung deal după deal. CARAGIALE, O. I 320. ◊ (Substantivat, în loc. prep.) În prelungul... = în lungul, de-a lungul. [Movilele] stau semănate în prelungul cîmpiei, ca sentinele mute. ODOBESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Mazurii chiuiră deodată prelung și le răspunseră răcnete cumplite la marginea satului. SADOVEANU, O. VII 170. Un clopoțel suna prelung și cu răstimpuri, ANGHEL-IOSIF, C. E. 75.

PRELUNG ~gă (~gi, ~ge) 1) Care este alungit; lunguieț. 2) Care ține mult timp; de lungă durată. /<lat. pralongus

prelung a. 1. lungăreț; 2. fig. care continuă, care durează mult: sunet prelung. [Lat. PERLONGUS].

prelúng, -ă adj. (pre- și lung saŭ lat. per-longus). Lungăreț: față prelungă. Prelungit, care durează mult: sunet prelung. Adv. În mod prelung: a răsuna prelung.

prelungésc v. tr. (pre- și lungesc). Lungesc, fac maĭ lung în spațiŭ saŭ timp: a prelungi o stradă, o ședință, o vacanță, un discurs, vĭața. V. prescurtez.

prelungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungesc, 3 sg. prelungește, imperf. 1 prelungeam; conj. prez. 1 sg. să prelungesc, 3 să prelungească

prelungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungesc, imperf. 3 sg. prelungea; conj. prez. 3 să prelungească

prelungi vb. → lungi

prelung adj. m., f. prelungă; pl. m. și f. prelungi

prelung adj. m., f. prelungă; pl. m. și f. prelungi

prelung adj. → lung

PRELUNGI vb. v. întârzia, lungi, scurge, tărăgăna, tergiversa, trece, trena.

PRELUNGI vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. continua. 4. v. lungi. 5. v. continua. 6. a amâna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

PRELUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) lungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se întinde, a se lungi, a ține. (Șirul se ~ pînă departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) lungi. (Drumul se ~ pînă la pădure.) 4.. a (se) lungi, a (se) mări. (Ziua s-a ~.) 5. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 6. a amîna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

prelungi vb. v. ÎNTÎRZIA. LUNGI. SCURGE. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TRECE. TRENA.

A prelungi ≠ a scurta

PRELUNG adj. 1. v. alungit. 2. v. migdalat. 3. v. lung. 4. v. îndelung.

PRELUNG adj. 1. alungit, lung, lungăreț, lunguieț, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.) 2. alungit, codat, migdalat. (Ochi ~.) 3. întins, lung. (Un șir ~ de oameni.) 4. îndelung, îndelungat, lung, prelungit, (înv.) prelungitor. (Tăcere ~.)