Definiția cu ID-ul 935085:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELÚNG, -Ă, prelungi, -e, adj. 1. Lunguieț, lung, alungit. Capul era tineresc, cu ochii mari, negri, îngropați sub sprîncenele arctute, prelungi și sub fruntea pătrată și netedă. DUMITRIU, N. 257. E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. Duțu... cu fața cam prelungă și cu ochii căprui, rămase nemișcat. SLAVICI, O. I 314. Acu spune-mi, frățioare, Nu văzuși o fată mare, Una prelungă-n obraji Și la mers măruntă-n pași? ȘEZ. VII 22. ♦ (Despre mîini) Subțire și cu degete lungi. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici... cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. ♦ (Despre corpul unor animale) Lung și subțire.Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. 2. Care ține mult, care durează; prelungit. Urmă un răstimp de tăcere. Apoi, prin văzduhul neguros veni chemarea prelungă, jalnică a unui corn. SADOVEANU, O. I 452. Din patul alb și imobil... răspunse o exclamație prelungă, dureroasă. GALACTION, O. I 201. Și gemet infioară firea Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. ◊ Loc, adv. (Rar) În prelung = prelungit, îndelung. O flacără roșcată, un trosnet, la care răspunde în prelung deal după deal. CARAGIALE, O. I 320. ◊ (Substantivat, în loc. prep.) În prelungul... = în lungul, de-a lungul. [Movilele] stau semănate în prelungul cîmpiei, ca sentinele mute. ODOBESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Mazurii chiuiră deodată prelung și le răspunseră răcnete cumplite la marginea satului. SADOVEANU, O. VII 170. Un clopoțel suna prelung și cu răstimpuri, ANGHEL-IOSIF, C. E. 75.