2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POVÂRNIRE s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.
povârnire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: povârni] 1 (Pop) Înclinare într-o parte din poziția verticală Si: povârnit1 (1). 2 (Pop) Îndoire a mijlocului înainte de a cădea Si: povârnit1 (2). 3 (Reg) Gârbovire din cauza bătrâneții Si: povârnit1 (3). 4 (Pop) Cădere bruscă și cu zgomot de la înălțime Si: povârnit1 (4). 5 (Pop) Coborâre în pantă a unui teren, deal, drum etc. Si: povârnit1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POVÂRNIRE, povârniri, s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pogârni v vz povârni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pohârni[1] v vz povârni
- În definiția principală, varianta de față este tipărită în forma: pohărni — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pohârni — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
povorna v vz povârni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POVÎRNI, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A POVÂRNI ~esc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE POVÂRNI mă ~esc intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se; a se prăbuși; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POGÎRNI vb. v. povîrni.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POHÎRNI vb. v. povîrni.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pohîrnésc, V. povîrnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii; pl. povârniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, 3 sg. povârnește, imperf. 1 povârneam; conj. prez. 1 sg. să povârnesc, 3 să povârnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 să povârnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
povârni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 sg. și pl. povârnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POVÂRNIRE s. aplecare, înclinare. (~ unei construcții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POVÂRNI vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hâi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POVÎRNI vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POVÎRNIRE s. aplecare, înclinare. (~ unei construcții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
povîrni (povîrnesc, povîrnit), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (< rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
povârnire, povârnirisubstantiv feminin
etimologie:
- povârni DEX '98 DEX '09
povârni, povârnescverb
-
- [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. DLRLC
- Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3. DLRLC
- (Despre pesoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. DLRLC
- A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. DLRLC
- 1.1. A se gârbovi (de bătrânețe). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gârbovi
- El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37. DLRLC
-
-
etimologie:
- povărna DEX '98 DEX '09
- povrnuti DEX '98 DEX '09