POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.

povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~^[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă¹. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.

POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.

A POVÂRNI ~esc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

A SE POVÂRNI mă ~esc intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se; a se prăbuși; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].

pogârni v vz povârni

pohârni^[1] v vz povârni

povorna v vz povârni

POVÎRNI, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.

POGÎRNI vb. v. povîrni.

POHÎRNI vb. v. povîrni.

pohîrnésc, V. povîrnesc.

povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.

povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, 3 sg. povârnește, imperf. 1 povârneam; conj. prez. 1 sg. să povârnesc, 3 să povârnească

povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 să povârnească

povârni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 sg. și pl. povârnească

POVÂRNI vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hâi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)

POVÎRNI vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)

povîrni (povîrnesc, povîrnit), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (< rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).