8 definiții pentru povârnire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POVÂRNIRE s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.
povârnire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: povârni] 1 (Pop) Înclinare într-o parte din poziția verticală Si: povârnit1 (1). 2 (Pop) Îndoire a mijlocului înainte de a cădea Si: povârnit1 (2). 3 (Reg) Gârbovire din cauza bătrâneții Si: povârnit1 (3). 4 (Pop) Cădere bruscă și cu zgomot de la înălțime Si: povârnit1 (4). 5 (Pop) Coborâre în pantă a unui teren, deal, drum etc. Si: povârnit1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POVÂRNIRE, povârniri, s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
povârnire s. f., g.-d. art. povârnirii; pl. povârniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POVÂRNIRE s. aplecare, înclinare. (~ unei construcții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POVÎRNIRE s. aplecare, înclinare. (~ unei construcții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
povârnire, povârnirisubstantiv feminin
etimologie:
- povârni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.