2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERVERTIT, -Ă, pervertiți, -te, adj. Care s-a schimbat în rău (din punct de vedere moral); stricat, depravat, corupt. – V. perverti.
PERVERTIT, -Ă, pervertiți, -te, adj. Care s-a schimbat în rău (din punct de vedere moral); stricat, depravat, corupt. – V. perverti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pervertit, ~ă a [At: DL / Pl: ~iți, ~e / E: perverti] 1 Schimbat în rău. 2 (Spc) Devenit crud. 3 Care găsește plăcere în a face rău. 4 Imoral. 5 (D. organe de simț) Care nu mai funcționează normal. 6 (D. instinctul sexual) Care nu mai funcționează pentru perpetuarea speciei, ci pentru obținerea satisfacției prin mijloace nefirești Si: corupt, depravat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERVERTIT, -Ă, pervertiți, -te, adj. Stricat, depravat, corupt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
perverti vt [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pzi: ~tesc / E: fr pervertir] 1 (Fșa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni și manifestări ale lor) A face să devină crud, găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simțuri, organe de simț) A denatura funcțiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcția de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A corupe, a deprava, a strica. În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. ♦ A schimba funcția normală a unui organ, denaturînd-o.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERVERTI vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturînd-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERVERTI vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE PERVERTI mă ~esc intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcționa normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PERVERTI ~esc tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pervertì v. 1. a schimba din bine în rău: luxul pervertește datinile; 2. fig. a denatura cu totul: a perverti sensul unei propozițiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pervertésc v. tr. (lat. pervértere, -versum, a perverti, a răsturna, d. vértere, a învîrti. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărțile și ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc: a perverti un text.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, 3 sg. pervertește, imperf. 1 perverteam; conj. prez. 1 sg. să pervertesc, 3 să pervertească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 să pervertească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perverti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 sg. și pl. pervertească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERVERTIT adj. v. corupt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERVERTIT adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERVERTI vb. 1. v. corupe. 2. v. seduce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERVERTI vb. 1. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. a corupe, a seduce. (A ~ o fată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pervertit, pervertităadjectiv
etimologie:
- perverti DEX '98 DEX '09
perverti, pervertescverb
- 1. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. DLRLC
- Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. DLRLC
-
etimologie:
- pervertir DEX '09 DEX '98 DN