păsui² vt [At: SADOVEANU, O. XIV, 94 / Pzi: ~esc / E: ger passen] 1 (C. i. piese) A ajusta pentru a obține o bună îmbinare Si: a fixa, a încheia. 2 (Reg) A vaccina. 3 (Reg) A injecta.

păsui¹ v [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 194^r/25 / V: (îvr) păstui / Pzi: ~esc / E: pas² + -ui] 1 vt (C. i. oameni sau instituții) A da răgazul necesar pentru a face ceva, a permite să întârzie cu achitarea unei obligații bănești, a mai lăsa timp Si: a amâna, a îngădui. 2 (Spc) A proroga. 3 vi (Înv) A înceta. 4 vt (Rar) A măsura cu pasul². 5 vt (Reg) A urmări cu perseverență, pas cu pas, pentru a se răzbuna.

păsui³ s vz fasole

PĂSUI³, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta o piesă cu scopul de a o face să se aplice exact pe o altă piesă (pentru a permite o bună îmbinare, o bună încheiere etc.).

PĂSUI², păsuiesc, vb. IV. Tranz. A permite cuiva să întîrzie cu achitarea unei obligații (în special bănești); a aștepta. V. amîna. Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 42. ♦ ( A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva. Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57.

PĂSUI¹ s. m. v. fasole.

A PĂSUI² ~iesc tranz. (piese tehnice) A face să se potrivească exact (în procesul asamblării); a ajusta. /<germ. Passen

A PĂSUI¹ ~iesc tranz. (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar pentru a se putea achita de o obligație. /pas + suf. ~ui

păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume: mai păsuește câteva luni NEGR.

fajolă sf vz fasole

fansolă sf vz fasole

fansulă sf vz fasole

fansule sn vz fasole

fasole sfs [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule, fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1 (Șîc; reg ~-albă, ~-albăstruie, ~-arici, ~-bobică, ~-boambe, ~-bambulea, ~-cereșele, ~-clujene, ~-copăcei, ~-cușulenci (pestrițe), ~-cu-araci, ~-cu-hărac, ~-cu-par, ~-cu-pui-galbeni, ~cu-stâlp, ~-cu-bobul-bălțat, ~-cu- vițe, ~-curve, ~-de-arac, ~-de-arac-pestriță, ~-de-grădină, ~-de-harag, ~-de-lună, ~-de-lună-albă, ~-de-oloagă, ~-de-par, ~-de-porci, ~-de-unt, ~-de-zahăr, ~-flageruț, ~-fără-vițe, ~-fideluță, ~-franceză, ~-franțuzească, ~-gălbănuță, ~-galbenă, ~-galbenă-de-plat, ~-galbene, ~-galbină-aurie, ~-gogoneață, ~-granat, ~-grasă (-oloagă și ~-de-rudă), ~-grase, ~-grasă-gălbuie, ~-grasă-oloagă, ~-grasă-pe-arac, ~-grănac, ~-gura-rândunicii, ~-jumătate-bombe, ~-lată, ~-linte-măruntă, ~-lungă, ~-mărunțică, ~-metru, ~-moldovenească, ~-negre, ~-oacheșă, ~-obădată, ~-oloagă, ~-oloagă-de-Dobrogea, ~-oloagă-ca-pucioasele, ~-oul-păsării, ~-oușoare, ~-ovreiască, ~-pestriță, ~-plumbușori, ~-popească, ~-pucioasă, ~-putără, ~-rangău, ~-roșie, ~-sălaică, ~-sântiliese, ~-șerpi, ~-tărcată, ~-tufoșă, ~-țigăncușă, ~-țucără, ~-urcătoare, ~-uriașă, ~-verde) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, roz sau roșii, ale cărei păstăi și semințe sunt folosite în alimentație Si: (reg) baclău, baghi, bob, bob-turcesc, broancă, colțuroasă, fasuliu, fâsai, mazăre, pisulă, păsoi, postae, tea, teacă-pentru-măncare, tecă, țârțărică, țucără (Phaseolus vulgaris) 2 (Șîc; reg ~-bihalcă, ~-bihoaică, ~-bivolească, ~-cu-flori-roșii, ~-de-Arabia, ~-d-aia-pentru-flori, ~-ghibolărească, ~-grasă, ~-pestriță, ~-roșie, ~-spaniolă, ~-urcătoare, făsui-cu-teaca-lată) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole ovale, cu flori mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată cu plantă ornamentală Si: babane-roșii, făsaică (-ce-se-urcă), mazăre-bivolească, mazăre-roșie, păstaie-pentru-flori (Phaseolus multiform). 3 (Reg; îc) ~a (sau ~la)-cioarei, ~la-calului, ~la-dracului, ~la-viermelui, ~grecească Remf (Aristolochia clematitis). 4 (Îvp; îc) ~-japoneză (sau ~-soia) Soia (Glycine hispida). 5 (Reg; îc) ~-turcească, (sau fasule)-de-floare Plantă din familia leguminoaselor (Dolichos lablab). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Brustur negru (Symphytum cordatum). 7 Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă. 8 Fiecare dintre boabele din interiorul păstăii de fasole (1). 9 Mâncare de boabe sau păstăi de fasole (1). 10 (Pfm; fig) Dinte. 11 (Pfm; îe) A (-și) arăta, rânji sau beli ~a (sau ~le) A râde. 12 (Pfm; îe) A bate (sau a da) ca la ~ A bate fără milă (metodic). 13 (Îvp; îe) A nu avea (sau a nu-i fi) ~a fiartă A se înșela.

fasulă sf vz fasole

fasule sf vz fasole

făsui sm vz fasole

făsulă sf vz fasole

făsule sf vz fasole

pasole^[1] sf vz fasole

pasulă^[1] sf vz fasole

pasule^[1] sf vz fasole

păstui^[1] v vz păsui¹ corectat(ă)

păsulă sf vz fasole

păsule sf vz fasole

pisulă² sf vz fasole

fasóle s.f. sg. 1 (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu florile albe, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). ◊ (urmat de determ. care indică specia sau varietatea) Fasole de arac. Fasole fideluță. Fasole franțuzească. Fasole galbenă. Fasole grasă. Fasole lată. Fasole pestriță. Fasole roșie. Fasole verde. ◊ Fasole țucără v. țucăr. ◊ expr. (pop.; fam.) A bate (sau a da) ca la (sau în) fasole = a bate foarte tare. (pop.) A nu avea (sau a nu-i fi) fasolea fiartă = a se înșela. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole ovale, cu florile mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus). 3 (bot.) Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă, care este comestibilă. 4 (bot.) Fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii de fasole. 5 (culin.) Mîncare preparată din păstăi sau din boabe de fasole. 6 Compuse: (bot.) fasole japoneză (sau -soia) (Glycine hispida); fasole-sălbatică = brusture negru (Symphytum cordatum). 7 fig. (pop.; fam.) Dinte. ◊ expr. A-și arăta (sau a-și rînji, a-și beli) fasolea (sau fasolele) = a rîde. • pl.-e și (reg.) fasólă, fasúlă, fasúle, făsúle, păsúlă s.f., făsúi s.m./ <ngr. φασόλα, φασόλι.

CIOARĂ (pl. -re, ciori) sf. 1 🐦 Pasăre neagră, cu reflexe vinete, mai mică decît corbul (= 50-53 cent. lungime), cu ciocul mai scurt decît capul, care se hrănește cu insecte și cu păsări; numită și „cioară-vînătă”,„cioară-bălțată”, „cioară-de-pădure”, „cioroaie” sau „cioroaică” (Corvus cornix; Corvus corone) (🖼 1175) ¶ 2 🐦 Varietate de cioară cu ciocul golaș înconjurat de un cerc cenușiu; numită și „cioară-neagră” sau „cioară-de-cîmp” (Corvus frugilegus) (🖼 1176); (P): Cît cioara’n par, foarte puțin timp, numai o clipă; a sta înfipt, a ședea ca cioara’n par, a se fuduli, a se rățoi: sar fi fudulit în ștreang ca cioara’n par (ALECS.); m’or rîde și ciorile de pe gard, toată lumea și-ar bate joc de mine; în blesteme: mînca-i-ar cioarele! adică: să-i rămîie trupul neîngropat și să devie prada cioarelor ¶ 3 🐦 ~-GULERAT = CIOACA¹ 1 ¶ 4 🐦 ~-PUCIOASĂ = DUMBRĂVEANCĂ ¶ 5 Marțea ciorilor 👉 MARȚI¹ ¶ 6 iron. Poreclă dată Țiganului sau Țigăncii: da cască-ți pliscul mai tare, ~, și cîrîie mai disghețat (ALECS.) ¶ 7 În diverse locuțiuni, aproape cu același înțeles ca „dracu”: lucrul ciorilor! știe-l cioarele, lasă-l la cioarele, etc. ¶ 8 🌿 CEAPA-CIORII 👉 CEAPĂ; – FASOLEA-CIORII 👉 FASOLE [comp. alb. sorre; friul čore].

❍FANSOLĂ = FASOLE.

FASOLE, ‼ Mold. Bucov. FASOLĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă leguminoasă, originară din America, ale cărei păstăi, verzi sau galbene (FASOLE-ȚUCĂRĂ), sau boabe (albe, roșiatice, pestrițe, etc.) sînt foarte întrebuințate în alimentațiune (🖼 2048) (Phaseolus vulgaris); unele specii sînt agățătoare și se încolăcesc în jurul porumbilor, printre cari sînt semănate sau al aracilor ori parilor puși anume (~ -DE-ARACI, ~ -DE-PAR), altele, au tulpina scurtă și se susțin singure (~ -OLOAGĂ, ~ -PITICĂ) (Phaseolus nanus); cele mai răspîndite și căutate varietăți în țară sînt: ~A-OUȘOARĂ, cultivată mai mult în Moldova, ~A-OBĂDATĂ, răspîndită în Muntenia și ~A-LĂTĂREAȚĂ în formă de rinichi, ~A-ȚUCĂRĂ, cu păstaia lungă și galbenă; o altă varietate, numită ~-MARE, originară din America de Sud, face flori mari, de un roșu aprins sau albe. și se cultivă adesea ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus) ¶ 2 FASOLEA-CIOAREI-REMF ¶ 3 FASOLE-JAPONEZĂ-SOIE ¶ 4 Păstaia plantei pînă nu se desvoltă într’însa boabele; numită și ~ verde ¶ 5 Bobul din păstăi, ajuns la maturitate ¶ 6 pop. Dinte: Strînge-ți lipitorile, Că se văd fasolele ALECS., strînge-ți fasolele VOR., închide-ți gura să nu se vază dinții ¶ 7 familiar A da ca la ~, a lovi cu putere, fără milă [ngr.].

FASOLICĂ sf. 🌿 1 FASOLE ¶ 2 OREȘNIȚĂ.

❍FASULĂ (pl. -le), FASULE sf. 🌿 = FASOLE [bg. fasul].

❍FĂSUIU sm. 🌿 Olten. Băn. – FASOLE [srb. fasulj].

ȚUCĂRĂ sf. 🌿 Fasole ~ 👉 FASOLE1 [germ. Zucker(bohne)].

FASOLĂ s. f. v. fasole.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe. ▭ Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) fasolă (ȘEZ. IV 110), fasulă, fasule, făsule (SBIERA, P. 10), păsulă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsui (TEODORESCU, P. P. 315), păsui s. m.

FASULĂ s. f. v. fasole.

FĂSUI s. m. v. fasole.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roșietice sau pestrițe care se află în interiorul păstăii. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsule, fasule, (1, 2) fasolă, fasulă, păsulă s. f., făsui s. m.] – Ngr. fasoli.

FASOLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

fasole f. 1. plantă din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, se cultivă pentru trebuințe culinare (Phaseolus); 2. teaca sau păstaia ei din care se fac bucate. [Rus. FASOLĬ].

fasólă f., pl. e (rut. fasólĕa, rus. fasóli, it. fagiolo, -uolo, fasolă, lat. faséolus și phaséolus, dim. d. phasélus, un fel de fasole și „corăbioară lungăreață”, d. vgr. pháselos și phaséolos, id.). O legumă agățătoare din neamu bobuluĭ, originară din America de Sud (phaséolus vulgaris, multiflórus orĭ coccineus). Fig. Iron. A-țĭ arăta fasolele, a-țĭ arăta dințiĭ, a rîde (cînd nu trebuĭe). Fasole, f. col. fără pl. (ca mazăre, linte): a pune fasolea la fert. Fasole oloagă, un fel de fasole mică, fr. flageolet (phaséolus nanus). – În Olt. fasúle, f., și făsúĭ m., pl. tot așa (sîrb. fasulj, ung. fuszuly), în nord faŭzóle, f. fără pl. (pol. fazol).

fasúle f. V. fasólă.

făsúĭ, V. fasolă.

păsuĭésc v. tr. (d. pas 1 orĭ d. păs 1, adică „sufer, răbd”). Aștept, tolerez, îngăduĭ: zice să-l păsuĭeștĭ pînă Lunĭ, că-țĭ plătește tot.

păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, 3 sg. păsuiește, imperf. 1 păsuiam; conj. prez. 1 sg. să păsuiesc, 3 să păsuiască

păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, imperf. 3 sg. păsuia; conj. prez. 3 să păsuiască

păsui (a amâna, a potrivi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, imperf. 3 sg. păsuia; conj. prez. 3 sg. și pl. păsuiască

păsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, conj. păsuiască)

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasolă (= fasole) s. f. (pl. fasole)

fasulă (= fasole) s. f. (pl. fasule)

făsui s. m. (pl. făsui)

pasulă (= fasole) s. f. (pl. pasule)

fasole, gen. fasolei

fasole sg.

păsuesc.

fasole s. f. – 1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (< ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (< sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).

FASÓLE (< ngr.) s. f. 1. Plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole mari și cu flori albe, verzui, roz sau roșii (Phaseolus vulgaris). Semințele conțin 25-30% substanțe proteice, 3-4% zaharoză, 5-7% glucoză. Este cultivată ca plantă alimentară. 2. Păstaia de culoare verde sau galbenă a fasolei (1); fiecare dintre boabele din interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăi sau boabe de fasole.

DOLICHOS L., FASOLE JAPONEZĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, Asia, America de S, Australia, zona tropicală, cca 50 specii, erbacee, volubile, cca 3 m înălțime. Flori mari, violete, roz-violete, liliachii, albe, roșii-earmin, odorante, așezate în racem lax. înfloresc vara-toamna. Fruct, păstaie lată cu marginile bombate.

PHASEOLUS L., FASOLE DECORATIVĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din America și Asia, cca 175 specii, erbacee, volubile. Tulpină, ușor pubescentă, 4-5 m înaltă. Frunze trifoliate cu foliole ovate, acuminate, prevăzute cu stipele. înflorire bogată, cu flori albe, roșii, gălbui, violete, purpur sau stacojii, uneori bicolore, dispuse în raceme, sepale mai scurte decît tubul floral, carena spiralat-recurbată, a 10-a stamină îngroșată la bază, liberă și cu un apendix mic, ovar cu mai multe ovule, stigmat oblic. Păstaie liniară sau falcată. Semințe diferite ca mărime, formă și culoare.

a bate pe cineva ca la fasole expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă.

PĂSUI vb. 1. a amâna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. v. prelungi.

PĂSUI vb. 1. a amîna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. a amîna, a prelungi, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.)

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză (Glycine hispida) = soia.

păsulă, păsule, s.f. – (reg.; bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). ♦ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci (Borza, 1968: 128). – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

păsulă, -e, s.f. – (bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca și aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pe bube dulci (Borza 1968: 128). – Din magh. paszuly.