40 de definiții pentru fasole fasolă fasulă fasule făsui făsule pasulă păsui păsulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fasole sfs [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule, fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1 (Șîc; reg ~-albă, ~-albăstruie, ~-arici, ~-bobică, ~-boambe, ~-bambulea, ~-cereșele, ~-clujene, ~-copăcei, ~-cușulenci (pestrițe), ~-cu-araci, ~-cu-hărac, ~-cu-par, ~-cu-pui-galbeni, ~cu-stâlp, ~-cu-bobul-bălțat, ~-cu- vițe, ~-curve, ~-de-arac, ~-de-arac-pestriță, ~-de-grădină, ~-de-harag, ~-de-lună, ~-de-lună-albă, ~-de-oloagă, ~-de-par, ~-de-porci, ~-de-unt, ~-de-zahăr, ~-flageruț, ~-fără-vițe, ~-fideluță, ~-franceză, ~-franțuzească, ~-gălbănuță, ~-galbenă, ~-galbenă-de-plat, ~-galbene, ~-galbină-aurie, ~-gogoneață, ~-granat, ~-grasă (-oloagă și ~-de-rudă), ~-grase, ~-grasă-gălbuie, ~-grasă-oloagă, ~-grasă-pe-arac, ~-grănac, ~-gura-rândunicii, ~-jumătate-bombe, ~-lată, ~-linte-măruntă, ~-lungă, ~-mărunțică, ~-metru, ~-moldovenească, ~-negre, ~-oacheșă, ~-obădată, ~-oloagă, ~-oloagă-de-Dobrogea, ~-oloagă-ca-pucioasele, ~-oul-păsării, ~-oușoare, ~-ovreiască, ~-pestriță, ~-plumbușori, ~-popească, ~-pucioasă, ~-putără, ~-rangău, ~-roșie, ~-sălaică, ~-sântiliese, ~-șerpi, ~-tărcată, ~-tufoșă, ~-țigăncușă, ~-țucără, ~-urcătoare, ~-uriașă, ~-verde) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, roz sau roșii, ale cărei păstăi și semințe sunt folosite în alimentație Si: (reg) baclău, baghi, bob, bob-turcesc, broancă, colțuroasă, fasuliu, fâsai, mazăre, pisulă, păsoi, postae, tea, teacă-pentru-măncare, tecă, țârțărică, țucără (Phaseolus vulgaris) 2 (Șîc; reg ~-bihalcă, ~-bihoaică, ~-bivolească, ~-cu-flori-roșii, ~-de-Arabia, ~-d-aia-pentru-flori, ~-ghibolărească, ~-grasă, ~-pestriță, ~-roșie, ~-spaniolă, ~-urcătoare, făsui-cu-teaca-lată) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole ovale, cu flori mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată cu plantă ornamentală Si: babane-roșii, făsaică (-ce-se-urcă), mazăre-bivolească, mazăre-roșie, păstaie-pentru-flori (Phaseolus multiform). 3 (Reg; îc) ~a (sau ~la)-cioarei, ~la-calului, ~la-dracului, -la-viermelui, ~grecească Remf (Aristolochia clematitis). 4 (Îvp; îc) ~-japoneză (sau ~-soia) Soia (Glycine hispida). 5 (Reg; îc) ~-turcească, (sau fasule)-de-floare Plantă din familia leguminoaselor (Dolichos lablab). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Brustur negru (Symphytum cordatum). 7 Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă. 8 Fiecare dintre boabele din interiorul păstăii de fasole (1). 9 Mâncare de boabe sau păstăi de fasole (1). 10 (Pfm; fig) Dinte. 11 (Pfm; îe) A (-și) arăta, rânji sau beli ~a (sau ~le) A râde. 12 (Pfm; îe) A bate (sau a da) ca la ~ A bate fără milă (metodic). 13 (Îvp; îe) A nu avea (sau a nu-i fi) ~a fiartă A se înșela.

FASÓLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s. f.] – Din ngr. fasóli.

FASÓLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s. f.] – Din ngr. fasóli.

FASÓLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe.Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) fasólă (ȘEZ. IV 110), fasúlă, fasúle, făsúle (SBIERA, P. 10), păsúlă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsúi (TEODORESCU, P. P. 315), păsúi s. m.

FASÓLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roșietice sau pestrițe care se află în interiorul păstăii. 3. Mâncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle, (1, 2) fasólă, fasúlă, păsúlă s. f., făsúi s. m.] – Ngr. fasoli.

fasóle s.f. sg. 1 (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu florile albe, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). ◊ (urmat de determ. care indică specia sau varietatea) Fasole de arac. Fasole fideluță. Fasole franțuzească. Fasole galbenă. Fasole grasă. Fasole lată. Fasole pestriță. Fasole roșie. Fasole verde.Fasole țucără v. țucăr. ◊ Expr. (pop.; fam.) A bate (sau a da) ca la (sau în) fasole = a bate foarte tare. (pop.) A nu avea (sau a nu-i fi) fasolea fiartă = a se înșela. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole ovale, cu florile mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus). 3 (bot.) Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă, care este comestibilă. 4 (bot.) Fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii de fasole. 5 (culin.) Mâncare preparată din păstăi sau din boabe de fasole. 6 Compuse: (bot.) fasole japoneză (sau -soia) (Glycine hispida); fasole-sălbatică = brusture negru (Symphytum cordatum). 7 Fig. (pop.; fam.) Dinte. ◊ Expr. A-și arăta (sau a-și rânji, a-și beli) fasolea (sau fasolele) = a râde. • pl.-e și (reg.) fasólă, fasúlă, fasúle, făsúle, păsúlă s.f., făsúi s.m./ <ngr. φασόλα, φασόλι.

FASÓLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

fasole f. 1. plantă din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, se cultivă pentru trebuințe culinare (Phaseolus); 2. teaca sau păstaia ei din care se fac bucate. [Rus. FASOLĬ].

faso sf vz fasole

FASÚLE s. f. v. fasole.

FĂSÚLE s. f. v. fasole.

PĂSÚLĂ s. f. v. fasole.

fasólă f., pl. e (rut. fasólĕa, rus. fasóli, it. fagiolo, -uolo, fasolă, lat. faséolus și phaséolus, dim. d. phasélus, un fel de fasole și „corăbioară lungăreață”, d. vgr. pháselos și phaséolos, id.). O legumă agățătoare din neamu bobuluĭ, originară din America de Sud (phaséolus vulgaris, multiflórus orĭ coccineus). Fig. Iron. A-țĭ arăta fasolele, a-țĭ arăta dințiĭ, a rîde (cînd nu trebuĭe). Fasole, f. col. fără pl. (ca mazăre, linte): a pune fasolea la fert. Fasole oloagă, un fel de fasole mică, fr. flageolet (phaséolus nanus). – În Olt. fasúle, f., și făsúĭ m., pl. tot așa (sîrb. fasulj, ung. fuszuly), în nord faŭzóle, f. fără pl. (pol. fazol).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fasóle s. f., g.-d. art. fasólei

fasóle s. f., g.-d. art. fasólei

fasólă (= fasole) s. f. (pl. fasole)

fasúlă (= fasole) s. f. (pl. fasule)

făsúi s. m. (pl. făsui)

pasúlă (= fasole) s. f. (pl. pasule)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FASÓLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză (Glycine hispida) = soia.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fasóle s. f.1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (< ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (< sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păsúlă, păsule, s.f. – (reg.; bot.) Fasole (Phascolus vulgaris). Se folosește atât ca aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). ♦ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci (Borza, 1968: 128). – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

păsúlă, -e, s.f. – (bot.) Fasole (Phascolus vulgaris). Se folosește atât ca și aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pe bube dulci (Borza 1968: 128). – Din magh. paszuly.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FASÓLE (< ngr.) s. f. 1. Plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole mari și cu flori albe, verzui, roz sau roșii (Phaseolus vulgaris). Semințele conțin 25-30% substanțe proteice, 3-4% zaharoză, 5-7% glucoză. Este cultivată ca plantă alimentară. 2. Păstaia de culoare verde sau galbenă a fasolei (1); fiecare dintre boabele din interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăi sau boabe de fasole.

DOLICHOS L., FASOLE JAPONEZĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, Asia, America de S, Australia, zona tropicală, cca 50 specii, erbacee, volubile, cca 3 m înălțime. Flori mari, violete, roz-violete, liliachii, albe, roșii-earmin, odorante, așezate în racem lax. înfloresc vara-toamna. Fruct, păstaie lată cu marginile bombate.

PHASEOLUS L., FASOLE DECORATIVĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din America și Asia, cca 175 specii, erbacee, volubile. Tulpină, ușor pubescentă, 4-5 m înaltă. Frunze trifoliate cu foliole ovate, acuminate, prevăzute cu stipele. înflorire bogată, cu flori albe, roșii, gălbui, violete, purpur sau stacojii, uneori bicolore, dispuse în raceme, sepale mai scurte decît tubul floral, carena spiralat-recurbată, a 10-a stamină îngroșată la bază, liberă și cu un apendix mic, ovar cu mai multe ovule, stigmat oblic. Păstaie liniară sau falcată. Semințe diferite ca mărime, formă și culoare.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a bate pe cineva ca la fasole expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă.

Intrare: fasole
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasole
  • fasolea
plural
genitiv-dativ singular
  • fasole
  • fasolei
plural
vocativ singular
plural
fasole (învechit) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasole
  • fasolea
plural
  • fasole
  • fasolele
genitiv-dativ singular
  • fasole
  • fasolei
plural
  • fasole
  • fasolelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasule
  • fasulea
plural
  • fasule
  • fasulele
genitiv-dativ singular
  • fasule
  • fasulei
plural
  • fasule
  • fasulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făsule
  • făsulea
plural
genitiv-dativ singular
  • făsule
  • făsulei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsu
  • păsula
plural
  • păsule
  • păsulele
genitiv-dativ singular
  • păsule
  • păsulei
plural
  • păsule
  • păsulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faso
  • fasola
plural
  • fasole
  • fasolele
genitiv-dativ singular
  • fasole
  • fasolei
plural
  • fasole
  • fasolelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasu
  • fasula
plural
  • fasule
  • fasulele
genitiv-dativ singular
  • fasule
  • fasulei
plural
  • fasule
  • fasulelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făsui
  • făsuiul
  • făsuiu‑
plural
  • făsui
  • făsuii
genitiv-dativ singular
  • făsui
  • făsuiului
plural
  • făsui
  • făsuilor
vocativ singular
plural
păsui1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsui
  • păsuiul
  • păsuiu‑
plural
  • păsui
  • păsuii
genitiv-dativ singular
  • păsui
  • păsuiului
plural
  • păsui
  • păsuilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasu
  • pasula
plural
  • pasule
  • pasulele
genitiv-dativ singular
  • pasule
  • pasulei
plural
  • pasule
  • pasulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fasole Phaseolus fasolă fasulă fasule făsui făsule pasulă păsui păsulă

  • 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276.
      surse: DLRLC
  • 2. Păstaia fasolei, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Fasole verde. Fasole boabe.
      surse: DLRLC
    • Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat (la) plural Dinți.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190.
        surse: DLRLC
  • 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64.
      surse: DLRLC

etimologie: