2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPRUMUTARE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.
ÎMPRUMUTARE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împrumutare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 217/28 / Pl: ~tări / E: împrumuta] 1-2 împrumut (1-2). 3-4 (Oferire cuiva sau) luare de la cineva a unei sume de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare Si: (pop) împrumutat1 (3-4), (înv) împrumutătură (3-4). 5-6 (Îlav) Cu ~ (Cu) împrumut (1-2). 7 (Lin) Preluare a unor cuvinte din altă limbă Si: împrumutat1 (5). 8 Preluare a unor obiceiuri ale altei comunități Si: (pop) imprumutat1 (6), (înv) împrumutătură (5). 9 (Pex) Imitare. 10 (Pop) Zile împrumutate2 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPRUMUTARE s. f. (Învechit) Acțiunea de a împrumuta; împrumut. Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împrumuta [At: PSALT. 69/35 / Pzi: împrumut, (înv) ~tez / E: împrumut] 1-2 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 3-4 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva o sumă de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare. 5 vt (Lin) A prelua cuvinte dintr-o altă limbă. 6 A adopta obiceiuri ale unei alte comunități. 7 (Pex) A imita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡APRUMUTA (PS.-SCH.) = ÎMPRUMUTA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten. ◊ Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPRUMUTA împrumut tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutărtii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 2 sg. împrumuți, 3 împrumută; conj. prez. 1 sg. să împrumut, 3 să împrumute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumută
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrumuta vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 3 sg. și pl. împrumută; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrumut adv., sb. și vb.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPRUMUTARE s. v. creditare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPRUMUTARE s. (FIN.) creditare. (~ cuiva cu suma de...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPRUMUTA vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
On ne prête quaux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împrumutare, împrumutărisubstantiv feminin
-
- Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. DLRLC
- Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107. DLRLC
-
etimologie:
- împrumuta DEX '98 DEX '09
împrumuta, împrumutverb
- 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. DLRLC
- Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
- Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. DLRLC
- Am împrumutat bani de la un prieten. DLRLC
- Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. DLRLC
-
- 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: importa
- Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. DLRLC
- Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48. DLRLC
- 2.1. Imita. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imita
-
etimologie:
- *impromutare DEX '09 DEX '98
- împrumut DEX '09 DEX '98