2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRUMUTARE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTARE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

împrumutare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 217/28 / Pl: ~tări / E: împrumuta] 1-2 împrumut (1-2). 3-4 (Oferire cuiva sau) luare de la cineva a unei sume de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare Si: (pop) împrumutat1 (3-4), (înv) împrumutătură (3-4). 5-6 (Îlav) Cu ~ (Cu) împrumut (1-2). 7 (Lin) Preluare a unor cuvinte din altă limbă Si: împrumutat1 (5). 8 Preluare a unor obiceiuri ale altei comunități Si: (pop) imprumutat1 (6), (înv) împrumutătură (5). 9 (Pex) Imitare. 10 (Pop) Zile împrumutate2 (5).

ÎMPRUMUTARE s. f. (Învechit) Acțiunea de a împrumuta; împrumut. Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107.

ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

împrumuta [At: PSALT. 69/35 / Pzi: împrumut, (înv) ~tez / E: împrumut] 1-2 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 3-4 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva o sumă de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare. 5 vt (Lin) A prelua cuvinte dintr-o altă limbă. 6 A adopta obiceiuri ale unei alte comunități. 7 (Pex) A imita.

APRUMUTA (PS.-SCH.) = ÎMPRUMUTA.

ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten.Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.

A ÎMPRUMUTA împrumut tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut

împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutării

împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutării

împrumutare s. f., g.-d. art. împrumutărtii

împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 2 sg. împrumuți, 3 împrumu; conj. prez. 1 sg. să împrumut, 3 să împrumute

împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumu

împrumuta vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 3 sg. și pl. împrumută; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRUMUTARE s. (FIN.) creditare. (~ cuiva cu suma de...)

ÎMPRUMUTA vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

On ne prête quaux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.

Intrare: împrumutare
împrumutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutarea
  • ‑mprumutarea
plural
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutările
  • ‑mprumutările
genitiv-dativ singular
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutării
  • ‑mprumutării
plural
  • împrumutări
  • ‑mprumutări
  • împrumutărilor
  • ‑mprumutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împrumuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatu‑
  • ‑mprumutatu‑
  • împrumutând
  • ‑mprumutând
  • împrumutându‑
  • ‑mprumutându‑
singular plural
  • împrumu
  • ‑mprumu
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrumut
  • ‑mprumut
(să)
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (tu)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
(să)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutași
  • ‑mprumutași
  • împrumutaseși
  • ‑mprumutaseși
a III-a (el, ea)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumută
  • ‑mprumută
  • împrumutase
  • ‑mprumutase
plural I (noi)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
(să)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutarăm
  • ‑mprumutarăm
  • împrumutaserăm
  • ‑mprumutaserăm
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (voi)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
(să)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutarăți
  • ‑mprumutarăți
  • împrumutaserăți
  • ‑mprumutaserăți
  • împrumutaseți
  • ‑mprumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumutau
  • ‑mprumutau
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutaseră
  • ‑mprumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrumutare, împrumutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. DLRLC
    • format_quote Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107. DLRLC
etimologie:
  • vezi împrumuta DEX '98 DEX '09

împrumuta, împrumutverb

  • 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. DLRLC
    • format_quote Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. DLRLC
    • format_quote Am împrumutat bani de la un prieten. DLRLC
    • format_quote popular Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. DLRLC
  • 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: importa
    • format_quote Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. DLRLC
    • format_quote Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *impromutare DEX '09 DEX '98
  • împrumut DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.