13 definiții pentru importa (marfă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

importa1 vt [At: DA ms / Pzi: import, (rar) ~tez / E: fr importer, it importare] 1 A introduce într-o țară produse dintr-o altă țară. 2 (Fig) A prelua obiceiuri, mode etc. străine.

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTA1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. import. / < fr. importer, cf. lat. importare].

IMPORTA1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)

A IMPORTA1 import tranz. 1) (mărfuri) A achiziționa prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua și a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă?

2) *impórt și éz, a v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

importa2 (a ~) (a face import) vb., ind. prez. 1 sg. import, 2 sg. imporți, 3 importă; conj. prez. 1 sg. să import, 3 să importe

importa (comerț) vb., ind. prez. 1 sg. import, 3 sg. și pl. importă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: importa (marfă)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

importa, importverb

tranzitiv
  • 1. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: exporta
    • format_quote figurat O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.