opțiuni
  • info

9 definiții pentru creditare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

creditare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: credita] 1 Deschidere a unui credit pentru cineva Si: creditat1 (1), (înv) credetăluire (1), credetăluit1 (1). 2 Vânzare pe datorie Si: creditat1 (2), (înv) credetăluire (2), credetăluit1 (2). 3 Înscriere în creditul (22) al cuiva ceea ce i se datorează Si: creditat1 (3), (înv) credetăluire (3), credetăluit1 (3). 4 Acreditare. 5 Dare a unei scrisori de credit cuiva Si: creditat1 (5), (înv) credetăluire (5), credetăluit1 (5). 6-8 (Îoc debitare) Înregistrare în creditul (20-22) unui cont Si: creditat1 (6-8), credetăluire (6-8), credetăluit1 (6-8). 9 (Îe) ~ a unui cont Înscriere a contului debitor corespunzător și a sumei respective. 10 (Fig) Acordare de încredere cuiva Si: creditat1 (9), (înv) credetăluire (9), credetăluit1 (9).

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita.

CREDITARE s.f. Acțiunea de a credita; acordare de credit. [< credita].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

creditare s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDITARE s. (FIN.) împrumutare. (~ cuiva cu suma de...)

CREDITARE s. (FIN.) împrumutare. (~ cuiva cu suma de...)

Intrare: creditare
creditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditare
  • creditarea
plural
  • creditări
  • creditările
genitiv-dativ singular
  • creditări
  • creditării
plural
  • creditări
  • creditărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creditare, creditărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împrumutare
    • 1.1. Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi credita DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.