împietrit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 325 / S și: ~pet~ / V: ~rat, ~pit~ / Pl: ~iți, ~e / E: împietri] 1 Transformat în stană de piatră Si: împietroșat (1). 2 Întărit ca piatra Si: împietroșat (2). 3 Care a devenit insensibil ca o piatră Si: împietroșat (3). 4 Înțepenit. 5 Care a încetat orice mișcare Si: împietroșat (5). 6 (Reg; d. dinți) Strepezit. 7 (îrg) Care a fost colorat cu ajutorul unui colorant mineral sub formă de piatră. 8 (Reg; d. ouă) Colorat în galben.

ÎMPIETRIT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Prefăcut în piatră, petrificat. Cum sfîrși Afin această povestire se făcu cu totul de piatră, iar Dafin-Împărat și cu doamna Chiralina plînseră trei zile... apoi luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine și-l puseră în odaia lor. ISPIRESCU, L. 118. 2. Nemișcat, încremenit, înmărmurit, înlemnit, înghețat. Uracu, încăpățînat, ședea împietrit pe prispă. DUMITRIU, N. 93. Toți te priveau împietriți. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Pe-nserat intrară în cetate și rămase împietriți văzînd toate ulițele pustii și iarba crescută cît omul pe uliți. POPESCU, B. II 87. 3. Fig. Nesimțitor, insensibil. Scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A. 12. Cine poate avea așa de împietrită inimă încît să nu sîmtă în sufletul său cea mai mare compătimire și milă pentru acești nenorociți? DRĂGHICI, R. 21.

împietra v vz împietri

împietrat, ~ă a vz împietrit²

împietri [At: PSALT. 312/2 / V: (cscj) ~ra, petri / S și: ~pet~ / Pzi: ~resc / E: în- + piatră] 1-2 vtr A (se) transforma în stană de piatră Si: a împietroșa (1-2). 3-4 vtr A (se) face tare ca piatra Si: a împietroșa (3-4). 5-6 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni insensibil ca o piatră Si: a împietroșa (5-6), a înlemni (3-4). 7 vi A înțepeni. 8-9 vit (A nu mai mișca sau) a face să nu mai miște Si: a împietroșa (8-9). 10-11 vtr (Reg; d. dinți) A (se) strepezi. 12 vt (Îrg) A nuanța ceva folosind un colorant mineral sub formă de piatră. 13 vt (Reg; îe) A – ouă A vopsi ouă în galben.

împitrit, ~ă a vz împietrit²

ÎMPIETRI, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (În basme) A se preface în piatră. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. 2. Intranz. A rămîne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a înlemni, a îngheța. Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ◊ Tranz. Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simți nimic, a deveni insensibil. Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.

A SE ÎMPIETRI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe față. /în + piatră

A ÎMPIETRI ~esc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră orĭ ca de peatră: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră, înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz.

împĭetrésc, V. împetresc.

împietri (a ~) (desp. -pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietresc, 3 sg. împietrește, imperf. 1 împietream; conj. prez. 1 sg. să împietresc, 3 să împietrească

împietri (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietresc, imperf. 3 sg. împietrea; conj. prez. 3 să împietrească

împietri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietresc, imperf. 3 sg. împietrea; conj. prez. 3 sg. și pl. împietrească

împietresc, -tream 1 imp.

ÎMPIETRIT adj. 1. v. petrificat. 2. v. înmărmurit.

ÎMPIETRIT adj. 1. petrificat, (înv. și pop.) mărmurit. (Un arbore ~.) 2. încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de uimire.)

ÎMPIETRI vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmărmuri.

ÎMPIETRI vb. v. insensibiliza.

împietri vb. v. INSENSIBILIZA.

ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. 2. a se întări, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 3. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)