extenuat², ~ă a [At: HELIADE, D. J. 137/24 / V: (înv) est~ / P: ~nu-at / Pl: ~ați^[1], ~e / E: extenua] 1 Slăbit, vlăguit de muncă, de oboseală, de boală etc. Si: epuizat (4), istovit. 2 (D. soluri) Secătuit.

extenuat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extenua] 1-4 Extenuare (1-4).

EXTENUAT, -Ă, extenuați, -te, adj. Obosit pînă la sleirea totală a forțelor; istovit, epuizat. A rămas lîngă bolnava extenuată. BART, E. 381. ◊ Fig. Locomotiva gîfîia rar, extenuată. REBREANU, R. I 16. – Pronunțat: -nu-at.

EXTENUAT, -Ă adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat. [< extenua].

estenua v vz extenua

extenua vtr [At: LM / V: (îvr) est~ / P: ~uez / E: fr extenuer, cf lat extenuare] 1-2 A (se) obosi peste măsură printr-un efort excesiv și prelungit Si: a (se) istovi.

EXTENUA, extenuez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a-și slei forțele, a se istovi. S-a extenuat mergînd. ▭ Ioana (dînd înapoi)... Eu nu cred că extenuîndu-ne acum, facem mare lucru. BARANGA, I. 184. ◊ Tranz. (Rar) Ascensiunea l-a extenuat. – Pronunțat: -nu-a.

EXTENUA vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p. i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uînd. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].

EXTENUA vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s’/exténuer, lat. extenuare)

A EXTENUA ~ez tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare

A SE EXTENUA mă ~ez intranz. A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare

extenuà v. a cauza o mare slăbiciune.

*extenuéz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, supțire, slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuĭază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem.

extenuat adj. m., pl. extenuați; f. sg. extenuată, pl. extenuate

extenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. extenuez (desp. -nu-ez), 3 extenuează (desp. -nu-ea-), 1 pl. extenuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să extenuez, 3 să extenueze; ger. extenuând (desp. -nu-ând)

extenua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenuează, 1 pl. extenuăm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenueze (-nu-e-); ger. extenuând (-nu-ând)

extenua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuez, 3 sg. și pl. extenuează, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. extenueze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)

extenua (ind. prez. 1 sg. extenuez, 3 sg. și pl. extenuează)

EXTENUAT adj. epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tâhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)

EXTENUAT adj. epuizat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)

EXTENUA vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

EXTENUA vb. a epuiza, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)