25 de definiții pentru corupe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 7 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORUPE, corup, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corumpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrupe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

CORUPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corup, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORUPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

A CORUPE corup tranz. 1) A modifica în rău; a deforma; a perverti. ~ datinile. 2) A face să se corupă. /<lat. corrumpere

A SE CORUPE mă corup intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea inițială. /<lat. corrumpere

corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig. a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii.

CONRUPE vb. III v. corupe.

CORUMPE vb. III v. corupe.

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, 3 sg. corupe, perf. s. 1 sg. corupsei, 1 pl. corupserăm, m.m.c.p. 1 pl. corupseserăm; conj. prez. 1 sg. să corup, 3 să coru; ger. corupând; part. corupt

corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, perf. s. 3 sg. corupse; part. corupt

corupe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup; part. corupt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORUPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

CORUPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral) 2. a perverti, a seduce. (A ~ o fată.) 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corupe (corup, corupt), vb.1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe.Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Corruptio optimi pessima (lat. „Coruperea lucrurilor celor mai bune este lucrul cel mai rău”) – O frumoasă axiomă latină pe care antichitatea ne-a lăsat-o moștenire, împreună cu atîtea altele. Unii s-au referit la acest adevăr, vorbind de religie, atunci cînd devenise intolerantă. Alții au invocat-o, vorbind de poezia deturnată de la scopurile ei înalte. Astăzi această înțeleaptă cugetare ar putea fi adresată acelora care pun o descoperire atît de minunată ca energia atomică în slujba unor scopuri războinice sau uimitoarele rachete cosmice în serviciul spionajului. Toate aceste invenții ale geniului uman sînt într-adevăr realizări optime, tot ce poate fi mai bun, iar coruperea, vicierea lor este „pessima”, tot ce poate fi mai rău.

Intrare: corupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corupe
  • corupere
  • corupt
  • coruptu‑
  • corupând
  • corupându‑
singular plural
  • corupe
  • corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corup
(să)
  • corup
  • corupeam
  • corupsei
  • corupsesem
a II-a (tu)
  • corupi
(să)
  • corupi
  • corupeai
  • corupseși
  • corupseseși
a III-a (el, ea)
  • corupe
(să)
  • coru
  • corupea
  • corupse
  • corupsese
plural I (noi)
  • corupem
(să)
  • corupem
  • corupeam
  • corupserăm
  • corupseserăm
  • corupsesem
a II-a (voi)
  • corupeți
(să)
  • corupeți
  • corupeați
  • corupserăți
  • corupseserăți
  • corupseseți
a III-a (ei, ele)
  • corup
(să)
  • coru
  • corupeau
  • corupseră
  • corupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corumpe
  • corumpere
  • corumpt
  • corumt
  • corumptu‑
  • corumtu‑
  • corumpând
  • corumpându‑
singular plural
  • corumpe
  • corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corump
(să)
  • corump
  • corumpeam
  • corumpsei
  • corumsei
  • corumpsesem
  • corumsesem
a II-a (tu)
  • corumpi
(să)
  • corumpi
  • corumpeai
  • corumpseși
  • corumseși
  • corumpseseși
  • corumseseși
a III-a (el, ea)
  • corumpe
(să)
  • corumpă
  • corumpea
  • corumpse
  • corumse
  • corumpsese
  • corumsese
plural I (noi)
  • corumpem
(să)
  • corumpem
  • corumpeam
  • corumpserăm
  • corumserăm
  • corumpseserăm
  • corumpsesem
  • corumseserăm
  • corumsesem
a II-a (voi)
  • corumpeți
(să)
  • corumpeți
  • corumpeați
  • corumpserăți
  • corumserăți
  • corumpseserăți
  • corumpseseți
  • corumseserăți
  • corumseseți
a III-a (ei, ele)
  • corump
(să)
  • corumpă
  • corumpeau
  • corumpseră
  • corumseră
  • corumpseseră
  • corumseseră
verb (VT657)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conrupe
  • conrupere
  • conrupt
  • conruptu‑
  • conrupând
  • conrupându‑
singular plural
  • conrupe
  • conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conrup
(să)
  • conrup
  • conrupeam
  • conrupsei
  • conrupsesem
a II-a (tu)
  • conrupi
(să)
  • conrupi
  • conrupeai
  • conrupseși
  • conrupseseși
a III-a (el, ea)
  • conrupe
(să)
  • conru
  • conrupea
  • conrupse
  • conrupsese
plural I (noi)
  • conrupem
(să)
  • conrupem
  • conrupeam
  • conrupserăm
  • conrupseserăm
  • conrupsesem
a II-a (voi)
  • conrupeți
(să)
  • conrupeți
  • conrupeați
  • conrupserăți
  • conrupseserăți
  • conrupseseți
a III-a (ei, ele)
  • conrup
(să)
  • conru
  • conrupeau
  • conrupseră
  • conrupseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corupe, corupverb

  • 1. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. DLRLC
  • 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. DLRLC
    • format_quote Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.