opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

BURNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

bârniță sf vz burniță

burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1. corectat(ă)

burniță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) bar~, bâr~ / Pl: ~e / E: bură2 + -niță] Bură2 (1).

burnița vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a bura. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua (DELAVR.). ◊ (impers.) Pe înserate a început să burnițeze (CA. PETR.). • prez.ind. pers. 3 -ează. /burniță + -a.

burniță s.f. (meteor.) Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață sau negură); bură, burnițeală. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece (GALAN). • pl. -e. /bură* + -niță.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.

BURNIȚĂ, burnițe, s. f. (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, încît nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.

BURNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.

A BURNIȚA pers. 3 ~ează intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță

BURNIȚĂ ~e f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură

burnă (burniță) f. V. bură.

burnițà v. a bura.

búrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează; conj. prez. 3 sg. să burnițeze

burniță s. f., g.-d. art. burniței; pl. burnițe

burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează

burniță s. f., g.-d. art. burniței; pl. burnițe

burnița vb., ind. prez. 3 sg. burnițează

burniță s. f., g.-d. art. burniței; pl. burnițe

burniță, -țe.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURNIȚA vb. v. bura.

BURNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)

BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

BURNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)

Intrare: burnița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burnița
  • burnițare
  • burnițat
  • burnițatu‑
  • burnițând
  • burnițându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • burnițează
 (să)
  • burnițeze
  • burnița
  • burniță
  • burnițase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
Intrare: burniță
burniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burniță
  • burnița
plural
  • burnițe
  • burnițele
genitiv-dativ singular
  • burnițe
  • burniței
plural
  • burnițe
  • burnițelor
vocativ singular —
plural —
bârniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burnițaverb

  • 1. A ploua mărunt și des; a bura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bura cerne țârâi
    • format_quote Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. DLRLC
    • format_quote Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107. DLRLC
etimologie:
  • burniță DEX '09 DEX '98

burniță, burnițesubstantiv feminin

  • 1. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bură
    • format_quote S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. DLRLC
    • format_quote A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, încît nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. DLRLC
    • format_quote Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44. DLRLC
etimologie:
  • bură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.