opțiuni
  • info

12 definiții pentru burnița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1. corectat(ă)

burnița vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a bura. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua (DELAVR.). ◊ (impers.) Pe înserate a început să burnițeze (CA. PETR.). • prez.ind. pers. 3 -ează. /burniță + -a.

BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.

A BURNIȚA pers. 3 ~ează intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță

burnițà v. a bura.

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează; conj. prez. 3 sg. să burnițeze

burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează

burnița vb., ind. prez. 3 sg. burnițează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURNIȚA vb. v. bura.

BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

Intrare: burnița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burnița
  • burnițare
  • burnițat
  • burnițatu‑
  • burnițând
  • burnițându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • burnițează
 (să)
  • burnițeze
  • burnița
  • burniță
  • burnițase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burnițaverb

  • 1. A ploua mărunt și des; a bura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bura cerne țârâi
    • format_quote Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. DLRLC
    • format_quote Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107. DLRLC
etimologie:
  • burniță DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.