BURNIȚĂ, burnițe, s. f. (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, încît nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.