bolăhăni v vz bolovăni

bolohan sm vz bolovan

bolohăni v vz bolovăni

bolojan sm vz bolovan

bolovan sm [At: CORESI, PS. 215 / V: (Mol) -lohan, -lojan / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: bg болован] 1 (Înv) Idol. 2 Piatră (grea și voluminoasă), rotunjită prin rostogolirea ei de ape Si: pietroi. 3 Bucată mare de pământ sau dintr-o materie oarecare Cf bord¹, bordan, bloc¹. 4 (Rar) Sloi mare de gheață. 5 (Reg) Dovleac.

bolovăni [At: DELAVRANCEA, S. 64 / V: (reg) ~lohă~, ~lăhă~ / Pzi: ~nesc / E: bolovan] 1 vt A împrejmui cu bolovani (2). 2 vt (D. ochi) A holba. 3 vr (Mol; Buc; d. sâni și ugere) A se umfla. 4 vr A se inflama. 5 vr (D. nori) A se îngrămădi.

bolohan s.m. v. bolovan.

bolohăní vb. IV. v. bolovăni.

bolovan s.m. 1 Bucată mare dintr-o materie solidă (piatră, pămînt etc.), avînd marginile rotunjite sub acțiunea factorilor meteorologici. Lada era plină cu bolovani de piatră (AGÂR.). ◊ Compar. Ce stai în drum ca un bolovan? ♦ Fig. (deprec.) Om prost, necioplit sau nesimțit. N-am mai văzut așa un bolovan de om. 2 (reg.) Sloi de gheață. 3 (constr.; reg.) Grinda care formează talpa sau temelia casei țărănești. 4 (bot.; reg.) Dovleac (Cucurbita pepo); bostan. 5 (înv.) Idol din piatră. • pl. -i, (pop.) n. -e. și (reg.) bolohan s.m. /<sl. veche балванъ, bg. балван.

bolovăni vb. IV. (pop.) 1 tr. (compl. indică curți, proprietăți etc.) A împrejmui cu bolovani. 2 tr. Expr. A bolovăni ochii = a face ochii mari, a căsca ochii de mirare sau de spaimă. Își bolovănește ochii în cap (VLAH.). 3 refl. (med. pop.; despre sîni, ugere) A se întări, a se inflama. 4 refl. A se bate cu bolovani. 5 refl. (despre nori) A se aduna, a se strînge. Norii se bolovănesc. • prez.ind. -esc. și (reg.) bolohăni vb. IV. /bolovan + -i.

❍BOLOHAN sm. Mold. Bucov. = BOLOVAN: apucînd un ~, îl asvîrli... de au spart capul unei babe (SB.).

BOLOVAN sm. 1 ‡Idol ¶ 2 Pietroiu, bucată mare de piatră, de pămînt, de sare, etc.: undele lui colcotă, sfărmate de ~i (VLAH.) [sl. bolvan, rus. bolvanŭ, etc.].

BOLOVĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A holba, a sgîi ochii: bolovăni niște ochi ca de năbădăios (ISP.). II. vb. refl. A se îngrămădi, a se strînge grămadă (vorb. de nori): norii se bolovănesc (DLVR.) [bolovan].

BOLOHAN s. m. v. bolovan.

BOLOVAN, bolovani, s. m. 1. Bucată mare de piatră; pietroi. Am coborît din munți și bolovani. BENIUC, V. 86. Răsărită, ca niște bolovani suri, mulțimi de pumni strînși. CAMILAR, N. I 206. Ia îmbracă-te, boierule, și du-te cu dînsul, nu ședea așa ca bolovanul! strigă Florica. REBREANU, R. I 310. Năpădiră asupra lui [a lupului] și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce-au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. Cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, așezată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. 2. Bucată dintr-o materie solidă oarecare. V. bulgăre. Brișcă... sfărîma sub tălpile roților bolovanii [de pămînt]. PAS, L. I 15. Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare Și bolovani La cîrlani. ALECSANDRI, P. P. 54. – Variantă: (Mold., Bucov.) bolohan (SBIERA, P. 178, ȘEZ. I 179) s. m.

BOLOVĂNI, bolovănesc, vb. IV. Refl. A se îngrămădi, a forma grămezi (ca bolovanii). Acușica era senin, fără pic de nori, și deodată se bolovăniră nori negri cum e catranul, că se-ntunecă ca noaptea. DELAVRANCEA, A. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovani ochii = a holba, a zgîi, a căsca ochii. Își bolovani ochii de-a dreapta și de-a stingă și se trase cu necaz de mustăți. PAS, L. I 13. Roșu numără banii, bolovăni ochii la negustor și-i spuse: Mă credeai strein, prietene, de vrei să mă jupoi de atîtea parale? VISSARION, B. 295.

BOLOVAN, bolovani, s. m. Bucată mare de piatră, rotunjită prin transportul ei de către ape; pietroi. ♦ Bucată dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan.

BOLOVĂNI, bolovănesc, vb. IV. Refl. A se îngrămădi. Norii se bolovănesc. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

BOLOVAN ~i m. Bucată mare și compactă, dintr-un material solid (piatră, pământ etc.). /<bulg. balvan

A BOLOVĂNI ~esc tranz. A bate cu pietre, cu bolovani. /Din bolovan

A SE BOLOVĂNI se ~esc intranz. (despre nori) A se strânge grămadă (ca niște bolovani). /Din bolovan

bolovan n. 1. butuc, în special grinda ce alcătuește talpa sau temelia casei țărănești; 2. piatră mare; 3. bloc, bucată mare de piatră sau de sare. [Dial. bulvan = slav. BOLŬVANŬ, butuc].

bolovănì v. 1. a deschide ochii mai mari decât cum sunt; 2. a se strânge în grămezi mari: norii se bolovănesc și se sparg pe loc.

bolohán V. bolovan.

bolohănésc V. bolovănesc.

bolován (vest) și -hán (est) m. (vsl. bolŭvanŭ și balŭvanŭ, butuc, statuă, idol; cerchezește bolvan, palvan, d. pers. pahlavan, viteaz, eroŭ [„atlet, statuă, bolovan”]; rus. bolván, idol, statuă, om prost; sîrb. balvan, grindă; ung. bálvány, idol, grindă. V. bulvan, pehlivan. Cp. cu butuc). Vechĭ (și bolvan, boloan, boluan). Idol, chip cĭoplit. Azĭ. Mic bloc de peatră, de sare: a arunca cu bolovanĭ în cineva, a pava o stradă cu bolovanĭ, un bolovan (drob) de sare. V. bulgăre, boț.

bolovănésc (vest) și -hănésc (est) v. refl. (d. bolovan). Mă adun, mă strîng: noriĭ se bolovănesc (Delv.). Mă unflu la uger din cauza nemulgeriĭ orĭ a nesugeriĭ: vaca s’a bolovănit. V. tr. A bolovăni ochiĭ (Isp.), a holba ochiĭ. – La Zanf. Scatiu, 128, Bibl. p. toțĭ: bătrânu bolocănea ochiĭ.

bolovan s. m., pl. bolovani

bolovăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănesc, 3 sg. bolovănește, imperf. 1 bolovăneam; conj. prez. 1 sg. să bolovănesc, 3 să bolovănească

bolovan s. m., pl. bolovani

bolovăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănesc, imperf. 3 sg. bolovănea; conj. prez. 3 să bolovănească

bolovan s. m., pl. bolovani

bolovăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănesc, imperf. 3 sg. bolovănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolovănească

bolovan (bolovani), s. m. – 1. (Înv.) Idol, statuie. – 2. Piatră, pietroi. – Var. balvan, bîlvan, bulvan, s. m. (Olt., și Banat, buștean, trunchi; placă de bază, talpă). Sl. bolŭvanŭ „statuie, columnă” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Fremdw. 76; Lexicon, 11; DAR; Rosetti, GS, V, 161). Miklosich crede că acest cuvînt nu este propriu sl., ci de origine tăt., pe cînd Berneker 41 îl derivă din per. pahlawān „erou” (› rom. pehlivan) și îl explică prin monumentele ridicate în memoria morților iluștri. Explicația nu pare probabilă. Pe lîngă dificultățile istorice, o contrazice ideea că un termen sl. de cultură a putut ajunge în rom. să însemne ceva material și general, ca și circumstanța că sensul primar al cuvîntului sl. trebuie să fi fost probabil acela de „piatră”, înainte de a ajunge să însemne „statuie”; cf. cele spuse la bolf, și rut. bouvan „masă informă”, slov., cr. balvan „stupid”, mag. bálvány „volum”, cuvinte imposibil de considerat der. de la un etimon comun „statuie” sau „idol”. Var., din sb. slov. balvan „bîrnă” (Hasdeu 3095). Der. bolovăni, bolohăni, vb. (a pietrui; a umfla; a holba, a căsca ochii), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolocan; bolohăneală, s. f. (umflare, mai ales a sînilor); bolohănitură, s. f. (întărire); bolovăniș, s. n. (teren pietros, cu bolovani); bolovănos, adj. (cu mulți bolovani).

bolovan, bolovani s. m. (peior.) om naiv / credul.

BOLOVAN s. v. divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.

BOLOVAN s. pietroi, (reg.) pietroc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. și Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordan.

BOLOVĂNI vb. v. bulbuca, căsca, holba, inflama, îngrămădi, mări, umfla, zgâi.

bolovan s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU.

BOLOVAN s. pietroi, (reg.) pietroc, (prire Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. și Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordan.

bolovăni vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. INFLAMA. ÎNGRĂMĂDI. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.