avansare sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: avansa] 1 Înaintare Si: (rar) avansat¹ (1). 2 Apropiere de o țintă către care e orientată mișcarea Si: (rar) avansat¹ (2). 3 Apropiere de atingerea unui scop Si: (rar) avansat¹ (3). 4 (Fig) Progres Si: (rar) avansat¹ (4). 5 Numire a cuiva într-o funcție superioară ierarhic celei deținute anterior Si: (rar) avansat¹ (5). 6-8 Plată a unui avans (1-3) Si: (rar) avansat¹ (6-8). 9 (Fam) Împrumutare cuiva a unei sume de bani Si: (rar) avansat¹ (9). 10 Investire Si: (rar) avansat¹ (10). 11 (Îvr) Ajutor dat cuiva Si: (rar) avansat¹ (11). 12 Afirmație făcută spre a deschide o discuție Si: (rar) avansat¹ (12). 13 Lansare a unei idei Si: avansat¹ (13).

*AVANSARE sf. 1 Faptul de a avansa ¶ 2 Înaintare într’o funcțiune, în rang.

AVANSARE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. 1. Înaintare, dezvoltare, progres. 2. Înaintare în grad. 3. Plată anticipată a unor sume. Avansarea cheltuielilor de regie.

AVANSARE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa.

AVANSARE s.f. Acțiunea de a avansa și rezultatul ei. [< avansa].

avansare f. 1. înaintare în grad; 2. anticiparea unei sume.

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer.

avansa [At: CADE / Pzi: ~sez / E: fr avancer] 1 vi A înainta. 2 vi A se apropia de o țintă către care e orientată mișcarea. 3 vi A se apropia de atingerea unui scop. 4 vi (Fig) A progresa. 5 vt A numi pe cineva într-o funcție superioară ierarhic celei deținute anterior. 6-8 vt A plăti un avans (1-3). 9 vt (Fam) A împrumuta o sumă cuiva. 10 vt A face o investiție. 11 vt (Îvr) A ajuta pe cineva. 12 vt A face o afirmație, pentru a deschide discuția. 13 vt A lansa o idee.

*AVANSA. (-sez) I. vb. tr. 1 A înainta pe cineva într’o funcțiune, în rang: l-a avansat la gradul de maior ¶ 2 ⚚ A da înainte o parte dintr’o sumă: l-am rugat să-mi avanseze ceva în contul lefii ¶ 3 A fi cuiva de folos, a ajuta: sfatul ce-mi dai nu mă avansează cu nimic ¶ 4 A spune, a susține ceva: tot ce avansezi mi se pare cu desăvîrșire fals. II. vb. intr. 1 A merge, a trece înainte: avansați, ca să poată avea loc si ceilalți ¶ 2 A înainta, a merge prea iute (vorb. de un ceasornic) ¶ 3 A înainta într’o funcțiune, în rang ¶ 4 A înainta, a ajunge departe (vorb. de o lucrare, etc.): nu credeam să avanseze așa de repede clădirea [fr.].

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova în muncă, în grad. 3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer.

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită); (despre lucrări întreprinse de oameni) a se dezvolta, a progresa. Construcția hidrocentralei avansează într-un ritm foarte viu. 2. Tranz. A promova (pe cineva) în muncă, a încredința (cuiva) o funcție mai înaltă, a ridica în grad. L-a avansat căpitan. ◊ Intranz. A avansat în timp foarte scurt datorită muncii depuse. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale, în special la sume de bani) A preda sau a acorda cu anticipație. A avansat fondurile necesare.

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A se dezvolta, a progresa. Lucrările avansează. 2. Tranz. A promova pe cineva în muncă, a ridica în grad. 3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Fr. avancer.

AVANSA vb. I. 1. intr. A înainta; a progresa, a se dezvolta. 2. tr. A înainta în grad, a promova într-un grad, într-o funcție superioară. 3. tr. A da cu anticipație (sume de bani). ♦ (Fig.) A lansa, a anticipa (o idee). [< fr. avancer].

AVANSA vb. I. intr. a înainta (într-o direcție); a progresa, a se dezvolta. II. tr. 1. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcție superioară. 2. a da cu anticipație (sume de bani). 3. (fig.) a anticipa (o propunere). (< fr. avancer)

A AVANSA ~ez 1. intranz. 1) A se mișca înainte (în spațiu sau în timp); a înainta. 2) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a face progrese; a progresa; a propăși; a înainta; a evolua; a se dezvolta. 3) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad științific); a inainta. 2. tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A plăti cu anticipație drept avans. 2) (persoane) A ridica într-un post sau grad mai înalt; a înainta; a promova. /<fr. avancer

avansà v. 1. a da un avans, a plăti prin anticipare; 2. a înainta, a obține o avansare.

*avanséz v. tr. (fr. avancer). Barb. Înaintez.

avansare s. f., g.-d. art. avansării; pl. avansări

avansare s. f., g.-d. art. avansării; pl. avansări

avansare s. f., g.-d. art. avansării; pl. avansări

avansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avansez, 3 avansează; conj. prez. 1 sg. să avansez, 3 să avanseze

avansa (a ~) vb., ind. prez. 3 avansează

avansa vb., ind. prez. 1 sg. avansez, 3 sg. și pl. avansează

avansez.

AVANSARE s. 1. v. înaintare. 2. v. promovare.

AVANSARE s. 1. înaintare. (~ în spațiu.) 2. înaintare, înălțare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.)

Avansare ≠ decădere, regresare, retrogradare, înapoiere modificată

AVANSA vb. 1. v. înainta. 2. v. dezvolta. 3. v. promova.

AVANSA vb. 1. a înainta. (~ în spațiu.) 2. a se dezvolta, a evolua, a înainta, a progresa, a propăși, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (Tara noastră ~ continuu.) 3. a înainta, a înălța, a promova, a ridica, (înv.) a provivasi. (~ în funcție, în grad.)

A avansa ≠ a coborî, a decădea, a (se) domoli, a frâna, a se întoarce, a (se) liniști, a (se) potoli, a regresa, a retrograda, a se retrage