ageri vtr [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 274/8 / V: (înv) îna-^[1] / E: ager] 1-2 (Rar) A (se) face ager.

AGERI (-eresc) I. vb. tr. A face ager, a ascuți (spiritul): felul acesta de lucrări ageresc mintea copilului. II. vb. refl. A deveni ager.

AGERI, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face (pe cineva) ager la minte, a-i ascuți cuiva spiritul.

agerì v. a face ager (și fig.).

AGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuțit. – Lat. agilis.

ager, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 228/33 / Pl: ~i, ~e / E: lat agilis] 1 a Iute în mișcări Si: sprinten. 2 a (D. minte, inteligență) Isteț. 3 a (D. ochi, privire) Pătrunzător. 4 a (Înv; d. obiecte) Tăios. 5 a (Înv) Mânios. 6 s (Pop; îs) ~ ul pământului Monstru.

AGER l. adj. 1 Tăios, ascuțit: toate cu gurile căscate, toate cu dinții ~i și cu ghiare ascuțite (RET.) ¶ 2 Pătrunzător: ochiul cel ~ al lui Ștefan văzu unde o să ajungă treaba (ISP.); privire ~ă ¶ 3 Sprinten, ușor la fugă: intră în curțile domnești în săltăturile și desghinurile unui armăsăraș arăbesc ~ și sglobiu (ODOB) ¶ 4 Iute la sbor: Privește pe deasupra-i cum trec necontenit Nori lungi și vulturi ~i în sbor neobosit (ALECS.) ¶ 5 Iute la acțiune: Turcul, blînd cînd este vremea de blîndețe, sumeț și ~ cîndu-i vreme de sumeție (M.-COST.) ¶ 6 Harnic, îndemînatic, dibaciu: Fiul împăratului era mai ~ de mînă, mai isteț și mai îndrăzneț (ISP.) ¶ 7 Isteț: (era) o sgîtie de copilă ~ă la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții (CRG.) ¶ 8 Puternic, vîrtos, viguros: vesel și voios la inimă, ~ și vîrtos la trup (ODOB.) ¶ 9 fig.: le-ar spune cu pana lui ~ă că deșteptarea de la 1848 nu a fost opera unui singur om (I.-GH.) II. ‡ sm. Slugă a diavolului, cel ce îndeplinește poruncile mai-marelui diavolilor: să fie scoasă den mănăstire ca o părtașă a Satanei și a tuturor ~ilor lui (PRV.-MB.) [lat. agĭlis, -lem].

AGER, -Ă, ageri,-e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten, îndemînatic. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35. Doi vulturi ageri, zburînd din vîrf de munte, Se-nalță pînă-n ceruri. ALECSANDRI, P. A. 203. Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate... La sunete de luptă pe cîmp își luau zbond. ALEXANDRESCU, P. 144. Strînse el ostași mulțime, Tot voinici de călărime Și ageri, cu măiestrie La arc și vînătorie. TEODORESCU, P. P. 170. ◊ Fig. Merge spumegînd de se perde în alte ape, agerul părău! NEGRUZZI, S. I 196. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Fiul împăratului era mai ager de mînă. ISPIRESCU, L. 370. Țăranii săcui, mai ageri la picior și cunoscind locurile, se urcă mai cu înlesnire. BĂLCESCU, O. II 255. ◊ (Substantivat, rar) Și iar ia securea-n grabă, Ca un ager l-a sa treabă. PANN, P. V. I 92. 2. (Despre persoane, uneori determinat prin «la minte») Isteț, deștept, priceput, iscusit. Deși nu era prea ager întru înțelegerea sufletului semenilor săi, vistiernicul putea ceti cu destulă ușurință bucuria lui lonuț. SADOVEANU, F. J. 101. Copilul... era foarte ager și isteț. SBIERA, P. 115. Atunci împăratul, minăm că i-a trimis dumnezeu un așa ginere ager la minte, se coborî de pe scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 252. 3. (Despre ochi, p. ext. despre privire) Vioi, pătrunzător. Ne-a privit pe toți drept cu ochii lui ageri, streșiniți de sprincene castanii. SADOVEANU, N. F. 12. Ochii lor ageri luceau în vîlvoarea primelor focuri. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ (Adverbial) De ce? a întrebat Mitrea privind ager pe omul stăpînirii. SADOVEANU, M. C. 37. 4. (Popular și arhaizant, despre obiecte ascuțite) Tăios. Gîdea să-și facă sabia mai ageră! SADOVEANU, D.P. 129. Toate [dobitoacele erau] cu gurile căscate, toate cu dinții ageri și cu gheare ascuțite. RETEGANUL, P. III 30. ◊ Fig. Niciodată nu intrase tata în asemenea mînie albă și ageră ca o lamă de brici. SADOVEANU, N. F. 47.

AGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept, priceput. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător. 3. (Înv. și arh., despre obiecte ascuțite) Tăios. – Lat. agilis.

AGER ~ă (~i, ~e) 1) Care vădește ușurință în mișcări; sprinten; iute; vioi. 2) Care este isteț la minte; inteligent. 3) (despre ochi) Care te străpunge; pătrunzător; săgetător. /<lat. agilis

ager a. 1. sprinten, iute la mișcare: vultur ager, vânt ager; 2. pătrunzător: ochi ageri; fig. minte ageră. [Lat. AGILIS].

áger, -ă adj. (lat. ágilis, d. ágere, a lucra. V. agil). Sprinten, ĭute, vioĭ: luptător ager. Fig. Pătrunzător, inteligent: ochĭ agerĭ, minte ageră, om ager la minte. Vechi. Dîrz, sumeț, trufaș. S. m. Vechĭ Agent al diavoluluĭ. Adv. Cu agerime.

agerésc v. tr. (d. ager). Fac ager: pin exercițiĭ comandantu agerește armata. V. refl. Mă fac ager: mintea se agerește observînd.

ageri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ageresc, 3 sg. agerește, imperf. 1 ageream; conj. prez. 1 sg. să ageresc, 3 să agerească corectat(ă)

ageri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ageresc, imperf. 3 sg. agerea; conj. prez. 3 să agerească

ageri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ageresc, imperf. 3 sg. agerea; conj. prez. 3 sg. și pl. agerească

ager adj. m., pl. ageri; f. ageră, pl. agere

ager adj. m., pl. ageri; f. ageră, pl. agere

a age vb., ind. prez. 1 sg. agez

ager adj. m., pl. ageri; f. sg. ageră, pl. agere

AGERI vb. v. cizela, stiliza.

AGERI vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

ageri vb. v. CIZELA. STILIZA.

AGERI vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

AGER adj. 1. v. sprinten. 2. v. inteligent. 3. v. perspicace.

AGER adj. v. ascuțit, tăios.

ager adj. v. ASCUȚIT. TĂIOS.

AGER adj. 1. agil, isteț, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări; mișcări ~.) 2. deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (Un om ~; o minte ~.) 3. clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

Ager ≠ greoi, molatic, molâu, nătărău, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostănac, tâmp, tont, mărginit, nătâng, năuc, redus

ager (ageră), adj. – Agil, iute, ușor. Lat. ăgĭlis, cu schimbare de decl. (Cipariu, Anal., 59; Gram., II, 344; Pușcariu 37; Candrea-Dens., 19; REW 230; DAR). Există și dubletul agil (< fr. agile); nu se confundă cu el, întrucît agil presupune o agilitate pur materială, în timp ce ager presupune o anume nuanță de agerime intelectuală. Der. ageri, vb. (a face mai ager; a ascuți la vîrf); agerime, s. f.

Age, libertate Decembri utere (lat. „Haide, folosește-te de libertatea lui decembrie”) – Horațiu, Satire (II, 7, 5). La Roma, în fiecare an, în zilele de 16,17 și 18 decembrie, se desfășurau în antichitate marile serbări denumite Saturnalii. În acele zile, sclavii se bucurau de o libertate sui-generis: erau tratați ca cetățeni liberi, egali cu stăpînii lor. Aveau voie să îmbrace toga, dădeau comenzi și chiar stăpînii lor îi serveau la masă. Bineințeles era vorba de o extravaganță, căci, imediat după serbări, sclavii își reluau poziția lor de obidiți, plătind cu un an întreg de robie cele trei zile de iluzorie libertate. Cuvintele de mai sus ale lui Horațiu au fost adresate sclavului său Davus, ca un îndemn de a benelicia măcar de îngăduința saturnaliilor. Prin extensiune și analogie, ele constituie un îndemn spre a folosi o vremelnică libertate. LIT.