zemnic sn [At: (a. 1718) URICARIUL, XX, 231/10 / V: (reg) zăm~, zâm~^[1], zim~, ~ă sf / Pl: ~ice și (reg) ~ici, ~uri / E: bg земник] (Îrg) 1 Pivniță (1). 2 Adăpost făcut în pământ în care se țin stupii Si: (îrg) temnic (1). 3 (Rar) Ascunzătoare sub pământ. 4 Bordei (1). 5 Odăiță construită în spatele casei Si: (reg) temnic. corectat(ă)

zemnic s.n. (înv., reg.) Pivniță, beci. Zemnicele cu hrană și băutură (SADOV.). ♦ Adăpost în pămînt în care se țin stupii • pl. -ce, (reg.) -ci. /<bg. земник, ucr. земник.

ZEMNIC, ZĂMNIC (pl. -ice) sn. 1 Pivniță, bordeiu, groapă unde se păstrează zarzavaturile pentru iarnă: Stau lăcățile de-a rîndul, De la pod și pîn’ la zemnic (SPER.); sărmanul copil se culca unde putea, cînd într’un coșer, cînd într’un zămnic părăsit (ALECS.) ¶ 2 🐙 = TEMNIC [bg. zimnikŭ].

ZEMNIC, zemnice, s. n. (Mold.; și cu pronunțarea zămnic) Pivniță boltită sau bordei săpat în pămînt, în care se păstrează zarzavaturile și alte alimente în timpul iernii. Unii, cînd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea cioburi, tot la Zaharia le duc. C. PETRESCU, R. DR. 25. Stau lăcățile de-a rîndul de la pod și pîn’ la zemnic. CONTEMPORANUL, V_I 261. Este în ogradă și un zemnic cu bîrne. I. IONESCU, D. 207.

ZEMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pămînt, servind la conservarea bucatelor. – Bg. zemnik.

ZEMNIC ~ce n. reg. Bordei unde se păstrează în special legumele pentru iarnă. /<bulg. zemnik

zemnic n. un fel de bordeiu adâncit în pământ. [Bulg. ZIMNIK, bordeiu de iarnă (din ZIMA, iarnă)].

zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.

zămnic sn vz zemnic

zâmnic sn vz zemnic

zemnică sf vz zemnic

zimnic sn vz zemnic

❍ZĂMNIC 👉 ZEMNIC.

zămnic, V. zemnic.

zímnic, V. zemnic.

zemnic (înv., reg.) s. n., pl. zemnice

zemnic (reg.) s. n., pl. zemnice

zemnic s. n., pl. zemnice

zimnic (-ce), s. n. – Beci, pivniță, magazie. – Var. zemnic, semnic. Bg. zimnik (Tiktin; Conev 80), din sl. ziminŭ „de iarnă”.

ZIMNIC, zimnice, s. n. (Var.) Zemnic. (din bg. zimnik < sl. ziminŭ = de iarnă)

ZEMNIC s. v. beci, pivniță.

zemnic s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

ZEMNIC s.n. (ȚR) Bordei (săpat în pămint). Și avea starețul zemnic și ... să rugă [preotul] starețului să-l lase să locuiască într-însul. MĂRGĂRITARE 1691, apud TDRG. Iar și aici ajunge a lăcui într-un zemnic și îngrădit cu un gărdicel. NB, 197. Etimologie:. bg. zemnik. Cf. argea (1), argelaș, hîj, zomoniță.