ZEMNIC, zemnice, s. n. (Mold.; și cu pronunțarea zămnic) Pivniță boltită sau bordei săpat în pămînt, în care se păstrează zarzavaturile și alte alimente în timpul iernii. Unii, cînd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea cioburi, tot la Zaharia le duc. C. PETRESCU, R. DR. 25. Stau lăcățile de-a rîndul de la pod și pîn’ la zemnic. CONTEMPORANUL, VI 261. Este în ogradă și un zemnic cu bîrne. I. IONESCU, D. 207.