ZEMNIC, ZĂMNIC (pl. -ice) sn. 1 Pivniță, bordeiu, groapă unde se păstrează zarzavaturile pentru iarnă: Stau lăcățile de-a rîndul, De la pod și pîn’ la zemnic (SPER.); sărmanul copil se culca unde putea, cînd într’un coșer, cînd într’un zămnic părăsit (ALECS.) ¶ 2 🐙 = TEMNIC [bg. zimnikŭ].