ZEMNIC s.n. (ȚR) Bordei (săpat în pămint). Și avea starețul zemnic și ... să rugă [preotul] starețului să-l lase să locuiască într-însul. MĂRGĂRITARE 1691, apud TDRG. Iar și aici ajunge a lăcui într-un zemnic și îngrădit cu un gărdicel. NB, 197. Etimologie:. bg. zemnik. Cf. argea (1), argelaș, hîj, zomoniță.