12 definiții pentru vântrea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTREA, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintrea s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÂNTREA, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintrea s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÂNTREA ~ele f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo

VINTREA s. f. v. vântrea.

VÎNTREA, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintrea s. f.

vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vântrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei; pl. vântrele

vântrea / vintrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei / vintrelei; pl. vântrele / vintrele, art. vântrelele / vintrelele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: vântrea
vântrea1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântrele
  • vântrelele
genitiv-dativ singular
  • vântrele
  • vântrelei
plural
  • vântrele
  • vântrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintrea
  • vintreaua
plural
  • vintrele
  • vintrelele
genitiv-dativ singular
  • vintrele
  • vintrelei
plural
  • vintrele
  • vintrelelor
vocativ singular
plural
vântrea2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F151.2)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântreli
  • vântrelile
genitiv-dativ singular
  • vântreli
  • vântrelii
plural
  • vântreli
  • vântrelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântrea, vântrelesubstantiv feminin

  • 1. Pânză de corabie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Din insule bogate, sfîșiind apa, iese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. DLRLC
    • format_quote Ce viață grea duc marinarii!... suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntrelele pe tot minutul. GHICA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.