16 definiții pentru soroc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOROC, soroace, s. n. (Înv. și pop.) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. ◊ Expr. A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p. ext. a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată fixată de Biserica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (Reg.) Ursită, soartă; prevestire. – Din sl. sŭrokŭ.

soroc [At: CORESI, EV. 284 / V: ~oa sf, (reg) sur~ / Pl: ~oace, (rar) ~oci sm / E: slv сърокъ] 1 (Îvp) Termen. 2 (Îlav) (Pe) la ~oace Din când în când. 3 (Îal) La zile mari. 4 (Îe) A i se împlini (cuiva sau la ceva) ~ul A ajunge la sfârșitul existenței. 5 (Îae) A muri. 6 (Îe) A sfinți ~ul A respecta cu strictețe un termen de plată. 7 (Înv) Rată. 8 (Înv) Taxă. 9 (Reg) Perioadă a anului în care se coace și se strânge recolta. 10 (Reg) Recoltă culeasă. 11 (Pop) Menstruație. 12 (Îs) ~ alb Leucoree. 13 (Îvp) Dată fixată în practica creștină când se pomenesc morții. 14 Slujbă religioasă care se face la soroc (13). 15 (Înv) Loc determinat. 16 (Înv) Margine. 17 (Îvp) Rost. 18 (Pop) Soartă (1). 19 (Reg; îf suroc) Vrăjitorie. 20 (Înv) Pată pe unghii. 21 (Ban; art.) Joc popular executat de bărbați. 22 (Îe) ~ul (ăl) mare Joc popular nedefinit mai îndeaproape. 23 (Îs) ~ul mic Joc popular nedefinit mai îndeaproape.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. ◊ Expr. A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p. ext. a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (Reg.) Ursită, soartă; prevestire. – Din sl. sŭrokŭ.

SOROC, soroace, s. n. 1. Termen fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații (v. scadență); interval de timp în cuprinsul căruia sau la sfîrșitul căruia se efectuează un lucru. Măria-ta, urmă cu îndrăzneală oșteanul, ne-am înfățișat, căci măria-ta ai hotărît pe azi sorocul. SADOVEANU, O. VII 109. Nu cumva s-o șteargă înainte de sorocul plăților. CARAGIALE, O. III 39. Și-n sorocul care îl orînduiesc, Cu încredințare hoțul ți-l ghicesc. PANN, P. V. I 32. ◊ Expr. A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată, a fi punctual la o scadență, a-și achita datoriile la timp. Tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni ca datornicși vai de mama celui ce nu sfințea sorocul. CAMILAR, N. I 332. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a înceta să mai existe, a ajunge la sfîrșitul existenței; (despre persoane) a muri. Mi-a slăbit glasul, mi s-a întunecat vederea... mi s-a împlinit sorocul. ALECSANDRI, T. 1640. (Pe) la soroace = la zile mari; din cînd în cînd. Povețele, blîndețea, o vorbă aspră la soroace... au gonit... pornirile și deprinderile rele. CARAGIALE, O. I 304. Spune și el la soroace cîte un cuvînt nepotrivit la sfat. ODOBESCU, S. I 397. Cît pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai poate, E numai o părere... Adevărat, se întîmplă să zici pe la soroace Cîte o vorbă, două, care la unii place. ALEXANDRESCU, M. 269. ♦ Răstimp. Slujind... cîteva soroace de-a rîndul, acum era bătrîn. CREANGĂ, P. 297. ♦ Epocă a anului, cînd se coace și se strînge recolta; recolta culeasă. La crîșmuță-ntre priloage... rachiu bun de trei soroace Și vinul de trei priloage Cine bea copii nu face. ȘEZ. I 14. Rachiuaș din trei soroace. SEVASTOS, C. 243. ♦ (Popular) Menstruație. 2. Dată (fixată în practica creștină) cînd se pomenesc morții; slujba religioasă care se face cu acest prilej (v. parastas). Știu că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană. CARAGIALE, O. I 244. Și-oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele. MARIAN, S. 22. D-ei fi mort, să te jelesc... Soroace să-ți împlinesc. TEODORESCU, P. P. 527. 3. Margine, limită. Încarcă-ți dobitocul pînă unde e sorocul. PANN, P. V. II 64. ♦ Loc anumit, loc fixat. L-om cresta în trei soroace, Ș-om da focul la conace. SADOVEANU, N. F. 20. 4. Rost, socoteală, orînduială, regulă. Bate tu marginile... Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele. ALECSANDRI, P. P. 146. ♦ (Regional) Ursită, soartă; prevestire. Tu, ceas slab... du-te cu sorocul meu, Cu puterea lui dumnezeu. ȘEZ. XXI 70.

SOROC ~oace n. 1) Dată fixată pentru efectuarea unui lucru, a unei acțiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (în practica religioasă) Zi fixată dinainte, în care are loc pomenirea morților. 3) Interval de timp; răstimp. 4) (în superstiții și în creații folclorice) Forță supranaturală care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită; fatalitate. /<sl. suroku

soroc n. 1. termen: slujind el câteva soroace Cr.; 2. sfârșit: drumul soroc n’are PANN; 3. pl. epocele prescrise pentru pomenirea răposatului: îi făcuse toate soroacele ca colivă și cu colaci GHICA. [Slav. SŬROKÜ, termen].

soróc n., pl. oáce (vsl. sŭrokŭ, termin, d. rokŭ, timp hotărît, care vine d. reštirekon, a zice, a vorbi, sîrb. bg. rus. srok. V. sorcovă, proroc, uric). Vechĭ. Azĭ pop. Termin, vadea, zi fixă: sorocu uneĭ judecățĭ, uneĭ călătoriĭ. Carte de soroc, hîrtie pin care se permitea cuĭva să-l dea în judecată pe altu. Menstrue. Pl. Zile hotărîte p. pomenirea unuĭ mort.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soroc (înv., pop.) s. n., pl. soroace

soroc (înv., pop.) s. n., pl. soroace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOROC s. v. ceas, ciclu, clipă, clipită, dată, destin, epocă, extremitate, fatalitate, interval, limită, margine, menire, menstruație, minut, moment, noroc, oră, ordine, perioadă, period, predestinare, rată, răgaz, răstimp, regulă, rânduială, rost, scadență, secundă, soartă, socoteală, spațiu, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.

soroc s. v. CEAS. CICLU. CLIPĂ. CLIPITĂ. DATĂ. DESTIN. EPOCĂ. EXTREMITATE. FATALITATE. INTERVAL. LIMITĂ. MARGINE. MENIRE. MENSTRUAȚIE. MINUT. MOMENT. NOROC. ORĂ. ORDINE. PERIOADĂ. PERIOD. PREDESTINARE. RATĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. REGULĂ. RÎNDUIALĂ. ROST. SCADENȚĂ. SECUNDĂ. SOARTĂ. SOCOTEALĂ. SPAȚIU. TERMEN. TIMP. URSITĂ. VREME. ZI. ZODIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

soroc (-oace), s. n.1. Termen, timp, zi prestabilită. – 2. Rată, scadență. – 3. Dată, timp special. – 4. Interval, răstimp. – 5. Date stabilite pentru comemorarea morților. – 6. Menstruație. – Sl. sŭrokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 354; Conev 79), cf. ceh., rus. srok.Der. soroci, vb. (a fixa un termen; a lua o hotărîre, a determina); soroceală, s. f. (hotărîre, ursită).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: soroc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soroc
  • sorocul
  • sorocu‑
plural
  • soroace
  • soroacele
genitiv-dativ singular
  • soroc
  • sorocului
plural
  • soroace
  • soroacelor
vocativ singular
plural
suroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soroc, soroacesubstantiv neutru

învechit popular
  • 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Măria-ta, urmă cu îndrăzneală oșteanul, ne-am înfățișat, căci măria-ta ai hotărît pe azi sorocul. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
    • format_quote Nu cumva s-o șteargă înainte de sorocul plăților. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
    • format_quote Și-n sorocul care îl orînduiesc, Cu încredințare hoțul ți-l ghicesc. PANN, P. V. I 32. DLRLC
    • 1.1. Dată la care se întâmplă ceva. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Răstimp. DLRLC
      sinonime: răstimp
      • format_quote Slujind... cîteva soroace de-a rîndul, acum era bătrîn. CREANGĂ, P. 297. DLRLC
    • 1.3. Epocă a anului când se coace și se strânge recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La crîșmuță-ntre priloage... rachiu bun de trei soroace Și vinul de trei priloage Cine bea copii nu face. ȘEZ. I 14. DLRLC
      • format_quote Rachiuaș din trei soroace. SEVASTOS, C. 243. DLRLC
      • 1.3.1. concretizat Recolta culeasă în această epocă. DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Menstruație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: menstruație
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Povețele, blîndețea, o vorbă aspră la soroace... au gonit... pornirile și deprinderile rele. CARAGIALE, O. I 304. DLRLC
      • format_quote Spune și el la soroace cîte un cuvînt nepotrivit la sfat. ODOBESCU, S. I 397. DLRLC
      • format_quote Cît pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai poate, E numai o părere... Adevărat, se întîmplă să zici pe la soroace Cîte o vorbă, două, care la unii place. ALEXANDRESCU, M. 269. DLRLC
    • chat_bubble A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni ca datornic – și vai de mama celui ce nu sfințea sorocul. CAMILAR, N. I 332. DLRLC
    • chat_bubble A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-a slăbit glasul, mi s-a întunecat vederea... mi s-a împlinit sorocul. ALECSANDRI, T. 1640. DLRLC
  • 2. Dată fixată de Biserica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Știu că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană. CARAGIALE, O. I 244. DLRLC
    • format_quote Și-oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele. MARIAN, S. 22. DLRLC
    • format_quote D-ei fi mort, să te jelesc... Soroace să-ți împlinesc. TEODORESCU, P. P. 527. DLRLC
  • 3. Limită, margine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încarcă-ți dobitocul pînă unde e sorocul. PANN, P. V. II 64. DLRLC
    • 3.1. Loc determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote L-om cresta în trei soroace, Ș-om da focul la conace. SADOVEANU, N. F. 20. DLRLC
  • 4. Orânduială, regulă, rost, socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bate tu marginile... Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele. ALECSANDRI, P. P. 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.